ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 894/A/2015 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 15 iunie 2015

PreședinteDuca C_____-judecător

G____ M____-judecător

B___ A______ E____-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelanta C.N.A.D.N.R. - CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 95/15.01.2015 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul asistat de către avocat L____ T______ C_______, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La întrebarea instanței reprezentanta intimatului arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului formulat ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. În susținere invocă art. 14 alin.1 din OG nr.2/2001.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 95/2015 a Judecătoriei D___ s-a admis plângerea formulată de petentul B________ N______ în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN și, în consecință:

S-au anulat procesele-verbale de contravenție _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012, _________ nr. xxxxxxx/02.05.2012, R12 nr. xxxxxxx/02.05.2012, R12 nr. xxxxxxx/02.05.2012 și a fost exonerat petentul de la executarea sancțiunilor aplicate.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesele-verbale de contravenție _________ nr. xxxxxxx/10.04.2012, _________ nr. xxxxxxx/02.05.2012, R12 nr. xxxxxxx/02.05.2012, R12 nr. xxxxxxx/02.05.2012 petentul B________ N______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei actului de sancționare, din interpretarea dispozițiilor art. 34 din OG 2/2001 rezultă că în procedura contravențională, instanța nu a verificat numai legalitatea procesului-verbal, ci a examinat, în concret, dacă poate fi angajată răspunderea contravențională a persoanei și dacă nu există inclusiv vreun impediment de executare a sancțiunii aplicate.

Procesele verbale contestate i-au fost comunicate petentului prin afișare la domiciliul acestuia, procedură consemnată în procesele verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare (f.12, 14, 16, 18), în prezența unui martor.

Potrivit art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii iar potrivit alin. 2 din același act normativ prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

În susținerea acestui argument instanța a avut în vedere atât Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a Î.C.C.J. prin care în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 – „Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”, cât și Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că atâta timp cât rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a actului sancționator, rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate, astfel că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

În speță, față de considerente reținute anterior, instanța a reținut că în cauză, atât timp cât procesul verbal nu a fost comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, anterior afișării, acesta nu poate fi considerat comunicat cu petentul. În atare situație, procesele verbale contestate nefiind communicate cu petentul în termenul de o lună de la data întocmirii, instanța constatând că executarea sancțiunii contravenționale a amenzii stabilită prin acestea s-a prescris.

În ce privește obligația de plată a tarifului de despăgubire, în prealabil instanța a reținut că la data de 23 iulie 2012 a fost adoptată Legea nr. 144/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509/24 iulie 2012 prin care s-a modificat OG 15/2002, în sensul că dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG 2/2001 au fost abrogate.

Ori, atâta timp cât art. 15 alin. 2 din Constituția României prevede că legea dispune numai pentru viitor, excepție făcând legea penală sau contravențională mai favorabilă, iar, potrivit art. II din Legea 144/2012 – „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”, instanța a dat eficiență acestor dispoziții legale.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen intimata CNADNR CESTRIN solicitând anularea hotărârii și respingerea plângerii petentului.

În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a interpretat art.9 alin.3 din OG 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentului este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Art.9 alin.3 paragraful ultim prevede „Procesul-verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, (ci nu de la data săvârșirii contravenției), interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.1”.

Astfel termenul de 30 de zile indicat nu are natura juridică a unui termen de prescripție ci instituie un termen în care apelanta nu are dreptul de a mai aplica sancțiuni petentului care circulă fără rovinietă în intervalul de referință, iar în ceea ce privește art.9 alin.3 din OG 15/2002, acesta nu reprezintă o dispoziție derogatorie de la art. 13 și 14 din OG 2/2001.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

În mod corect, prima instanță a constatat că în speță executarea sancțiunii contravenționale a amenzii s-a prescris, în temeiul art. 14 alin.1 din OG 2/2001, dat fiind că procesele-verbale contestate nu au fost comunicate petentului în termen de 1 lună de la data întocmirii.

Astfel, în urma administrării probei cu înscrisuri, a rezultat că procesele-verbale de contravenția au fost comunicate petentului prin afișare la domiciliu ( filele 12, 14, 16 , 18) intimata încălcând astfel obligația de a comunica actele sancționatoare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea în speță a Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, procesele-verbale au fost comunicat petentului prin afișare și nu prin poștă cu aviz de primire cum prevăd dispozițiile Deciziei sus menționate, aspect ce atrage anularea procesului –verbal astfel comunicat.

Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat astfel o soluție temeinică și legală.

În consecință, în temeiul art.34 al.2 din OG. 2/2001, modificat și art. 480 Cod procedură civilă, raportat la art. 32 alin.2 din OG. 2/2001 modificat, apelul intimatei se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către CNADNR - CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 95/2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 15.06.2015.

Președinte,Judecător,

D___ CorinaGoron M____

Concediu odihnă

Președinte Tribunal

T______ C_____ M______

Grefier,

B___ A______ E____

G.M./B.A.E.- red. 4 ex.

15.07.2015

- jud. fond – R____ M__________