Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizie nr. 1837/A

Ședința publică din data de 30 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R_____ N___

Judecător G_______ B______

Grefier C______ C_________ P_______

Pe rol judecarea apelului formulat de către apelanta ____________________ împotriva sentinței civile nr.6308/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Munca T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns în reprezentarea apelantei doamna avocat C______ B______, lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Potrivit disp. art. 131 al. 1 coroborate cu disp. art. 95 pct. 4 din noul cod procedură civilă, aprobat prin Legea nr. 134/2010, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.

Apelanta, prin apărător, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță. Invocă faptul că lipsește cu desăvârșire descrierea faptei în procesul verbal de contravenție și că în declarațiile celor 2 martori există o mare diferență de nuanță, cele 2 declarații se completează. Între cele două martore audiate în fața instanței, există o diferență de vârstă considerabilă și de pregătire profesională astfel încât este posibil ca fiecare dintre cele două martore să-și amintească diferit anumite amănunte. Mai mult, de la data întocmirii procesului verbal de contravenție (07.02.2015) și până la data audierii martorilor (06.05.2015) au trecut trei luni, timp care face ca amintirea cu exactitate a detaliilor unei împrejurări de fapt, să fie aproape imposibilă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 6308/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a fost respinsa plângerea contravențională formulată de petenta S.C. P________ U__ S.R.L în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă T____.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.02.2015 întocmit de I____________ T_________ de Muncă T____ petenta S.C. P________ U__ S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 10.000 lei, în baza prevederilor art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se în sarcina sa că în ziua de 07.02.2015, în jurul orelor 11:30, a fost depistată la muncă numita A__________ I____, fără a avea contract de muncă încheiat în formă scrisă cu societatea.

Petenta a facut referire in sustinerea nelegalitatii procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/12.03.2015 la lipsa descrierii corespunzătoare a faptei contraventionale, in sensul că inspectorii I.T.M. s-au rezumat la a menționa la rubrica destinată stării de fapt că a „fost depistată la muncă A__________ I____”.

Susținerile petentei sunt, însă, neîntemeiate in conditiile in care actul de sanctionare contine o descriere suficient de detaliată si de completă a faptei angajatorului S.C. P________ U__ S.R.L., astfel încât să permită instantei de judecată să analizeze, in conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, temeinicia celor imputate societatii. Inspectorii I.T.M. au menționat in actul contestat că in cadrul persoanei juridice supuse controlului a fost găsită prestând activitate pentru S.C. P________ U__ S.R.L. numita A__________ I____ D____, în lipsa unui contract individual de muncă pe care aceasta să-l fi încheiat în prealabil cu angajatorul. Natura activității desfășurate de persoana identificată nu prezintă relevanță juridică intrucat legislatia in vigoare, care reglementeaza astfel de contraventii, nu face distinctie si nu individualizează sanctiunile ori cuantumul amenzii contraventionale in functie de lucrul efectiv prestat de cel găsit fără contract individual de muncă.

Raportat la aceste argumente, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/12.03.2015, sub aspect formal, este legal întocmit.

În ceea ce privește fondul pricinii, analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a apreciat că plângerea contravențională formulată de petenta S.C. P________ U__ S.R.L. este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o ca atare, avand în vedere următoarele considerente: în art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 legiuitorul a calificat drept contravenție „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1.”

În speță, agenții intimatului au constatat personal fapta săvârșită de S.C. P________ U__ S.R.L., aceea de a o primi la lucru pe numita A__________ I____ D____, această împrejurare reieșind din procesul-verbal de control ________ nr. xxxxx/10.02.2015 și fiind susținută atât de declarația persoanei în cauză, care a fost audiată în calitate de martor, cât și de înscrisurile depuse la dosar de instituția intimată, respectiv de fișa de identificare completată în data de 07.02.2015 (în ziua controlului efectuat de inspectorii de muncă) și semnată de către A__________ I____ D____ care, fără nicio constrângere din partea agenților constatatori, a declarat că lucrează la societatea în discuție, ținând locul recepționerului în lipsa acestuia.

Or, petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor susținute de I____________ T_________ de Muncă T____. Declarațiile martorelor S______ M______ și A__________ I____ D____, încuviințate societății, instanța le-a apreciat ca fiind contradictorii și nu le va lua în considerare raportat la celelalte probe administrate in cursul judecății. Martora S______ M______ a declarat că este cameristă la P________ U__ și că o cunoaște pe martora A__________ I____ D____, care vine des la pensiune în calitate de prietenă a soției patronului, I_________ C_______. A văzut-o pentru prima dată pe martoră în pensiune la începutul lunii februarie 2015. La recepție lucrează o singură persoană pe tură, în data de 07.02.2015 (în jurul orelor 09:00, când a fost făcut controlul de către reprezentanții I.T.M.) fiind tura administratorului I_________ Sirgean. Martora S______ își amintește că la orele 09:00, când a ajuns la serviciu în acea zi, erau la parter atât administratorul, cât și martora A__________. La un moment dat administratorul a anunțat că se duce acasă pentru circa 10 minute să o aducă pe soția lui la pensiune (locuința lor fiind în apropiere), iar în virtutea obișnuinței trebuia ca martora S______. Cu toate acestea, după plecarea administratorului martora a urcat la etaj să înceapă lucrul în calitate de cameristă, urmând ca, dacă ar fi auzit că intră cineva în pensiune, să coboare la recepție. Înainte să urce la etaj a văzut că martora A__________ era pe unul dintre fotoliile din hol, așteptând-o pe I_________ C_______. Nu a vorbit nimic cu martora înainte să urce la etaj, nu a rugat-o să stea la recepție în locul său și nici să o cheme dacă intră cineva. Martora apreciază că au trecut 15-20 minute între momentul urcării sale la etaj și cel al constatării de către ea a prezenței în hol a reprezentanților I.T.M. Când a coborât martora S______ la parter a ajuns și administratorul. În acel moment martora A__________ completa la recepție o declarație și a fost auzită de martora S______ spunând celor două inspectoare I.T.M. că se află acolo pentru a o aștepta pe d-na C_______. În timpul completării declarațiilor (ambelor doamne li s-a cerut să completeze câte o fișă de identificare) nu a intervenit nimeni din partea Inspectoratului T_________ de Muncă T____, în vederea influențării martorelor sub aspectul celor consemnate in fișe. La final formularele au fost semnate de fiecare dintre cele două declarante și înmânate unei reprezentante a organului de control.

Pe de altă parte, martora A__________ I____ D____ a afirmat cu prilejul audierii în fața instanței că în dimineața zilei de 07.02.2015, în jurul orelor 09:00, a ajuns la pensiune pentru a vorbi cu I_________ C_______ (care îi este colegă de facultate) despre o excursie pe care urmau să o facă amândouă peste câteva zile. În hol s-a întâlnit cu soțul ei, I_________ Sirgean, care era în spatele pupitrului de primire a oaspeților. Martora A__________ susține că în acea dimineață nu a mai văzut nicio altă persoană în hol și că, după ce a ajuns ea în dimineața de 07.02.2015 la pensiune, nu a mai venit la serviciu niciun alt angajat al societății, ceea ce contravine declarației cameristei S______ M______. I_________ Sirgean a plecat, într-adevăr, din pensiune pentru câteva minute pentru a-și aduce soția de acasă, în lipsa lui recepția rămânând liberă. Martora A__________ a confirmat că se afla pe unul dintre fotoliile din hol. Martora A__________ a mai invederat că, atunci când administratorul a anunțat că merge acasă după soție, nu mai era nimeni de față, în hol, afirmație care, de asemenea, este contrară celei făcute de camerista S______. Inspectoarele I.T.M. au intrat în pensiune după circa 10-15 minute de la plecarea administratorului, moment în care A__________ I____ D____ a strigat la etaj, să coboare cineva, cea care a venit la parter fiind martora S______. Martora A__________ a insistat pe faptul că abia atunci când a coborât de la etaj a văzut-o pentru prima dată în acea zi pe cameristă, în condițiile în care martora S______ a declarat că cele două s-au întâlnit inițial în hol, când a venit la serviciu, fiind de față când I_________ Sirgean a anunțat că merge acasă după soție. Referitor la fișele de identificare, martora A__________ se contrazice din nou în declarații cu martora S______, susținând că nu a știut ce să scrie în fișă, motiv pentru care una dintre inspectoare i-a dictat ce mențiuni să facă, și anume că ”am venit să înlocuiesc pentru câteva ore pe d-nul Sirgean I_________ la recepție”, precum și ora „10:36.”

Trecând peste contradictorialitatea conținutului declarațiilor martorelor audiate, instanța a apreciat că sunt nesincere afirmațiile martorei A__________ I____ D____ în legătură cu modalitatea de completare a fișelor de identificare. Astfel, este greu de crezut că, deși administratorul societății era prezent și nu era o persoană străină martorei, fiind soțul colegei sale de facultate, martora, neștiind cum să completeze fișa, nu a apelat pentru lămuriri la administrator, ci a acceptat ca o altă persoană să îi dicteze cuvânt cu cuvânt ce să scrie în declarație (această persoană fiind un organ de control apt să aplice sancțiuni societății administrate de soțul colegei de facultate).

Pe de altă parte, în același timp cu martorele a completat o fișă de identificare și administratorul I_________ Sirgean. Or, în condițiile în care administratorul a asistat la completarea fișei de către A__________ I____ D____, a auzit că aceasta cere lămuriri în legătură cu conținutul fișei și constatând ceea ce i se dictează să scrie în formular cu titlu adevăr, este de neînțeles de ce acesta nu a intervenit și nu a contestat starea de fapt pe care a impus-o reprezentanta I.T.M.

Nu în ultimul rând, judecatoria a avut în vedere și în această chestiune dispozițiile art. 249 și ale art. 10 alin. 1 C.proc.civ., petenta neaducând nicio probă în sensul că martora A__________ ar fi fost speriată și intimidată de inspectoarele I.T.M. și de insigna pe care acestea i-au prezentat-o.

Concluzionând, instanța a constatat că starea de fapt care se conturează în urma administrării probatoriului este cea descrisă în procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.02.2015. Aceasta cu atât mai mult cu cât în data de 10.02.2015, când reprezentantul S.C. P________ U__ S.R.L. a fost invitat la sediul intimatului și când a fost întocmit atât procesul-verbal de control ________ nr. xxxxx (în cadrul căruia inspectorii de muncă au stabilit drept măsură încheierea în formă scrisă și semnată a contractului individual de muncă pentru A__________ I____ D____, cu respectarea art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003), cât și actul de sancționare, petenta nu a formulat nicio obiecție, administratorul I_________ Sirgean semnând pur și simplu de luare la cunoștință.

Pentru considerentele expuse, judecătoria găsind că societatea petentă se face vinovată de a fi primit la muncă o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, a respins ca neîntemeiată cererea acesteia, de anulare a procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.02.2015.

Referitor la solicitarea subsidiară a S.C. P________ U__ S.R.L., aceea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța față de gravitatea faptei petentei – muncă fără forme legale de angajare, raportat la împrejurarea că petenta a fost sancționată cu amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, a constatat că gradul concret de pericol social al faptei corespunde sancțiunii aplicate, motiv pentru care nu se pune problema reindividualizării sancțiunii stabilite de agentul constatator.

Împotriva sentinței civile nr. 6308/06.05.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara a formulat apel petenta P________ U__ SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 6308/06.05.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, cu consecința admiterii plângerii formulate împotriva Procesului Verbal ________ nr. xxxxxxx/10.02.2015 întocmit de organele de control și în consecință anularea procesului verbal susmenționat și a sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 10.000 lei. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În susținerea apelului ba arătat că în mod nelegal instanța a respins excepția nulității procesului verbal, invocată în cadrul plângerii, raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 și 17 ale OG 2/2001, cu modificările ulterioare. Instanța de fond a apreciat greșit că dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, permit judecătorului să analizeze temeinicia celor imputate societății, chiar dacă fapta nu este descrisă, încălcând astfel dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001. În procesul verbal contestat, descrierea faptei lipsește, astfel încât judecătorul trebuie să aplice sancțiunea stabilită de lege, dispozițiile art.17 din OG 2/2001 nepermițându-i acestuia să aplice prezumții rezultate din coroborarea probelor. Mai mult, nici instanța nu a menționat în ce a constat activitatea desfășurată de A__________ I____ D____ în incinta societății.

Intimata s-a limitat doar a preciza că „a fost depistată la muncă A__________ I____", fără însă a menționa în ce constă munca desfășurată de această persoană în cadrul societății. Or, într-o astfel de situație, instanța se află în imposibilitate de a verifica dacă într-adevăr societatea se face vinovată de încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare.

Modalitatea echivocă de descriere a faptei contravenționale echivalează cu lipsa descrierii faptei și se impune a fi sancționată cu constatarea nulității absolute a acestuia, în temeiul prevederilor art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG 2/2001, cu modificările ulterioare.

Cu privire la nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal a susținut că instanța de fond și-a argumentat soluția pe o prezumție simplă, dând caracter absolut de adevăr procesului verbal contestat precum și declarațiilor extrajudiciare luate de reprezentanții intimatei cu ocazia controlului, încălcând astfel principiul nemijlocirii stabilit de art. 16 și art. 329 C.pr.civ.

Chiar dacă declarațiile martorilor nu au fost în amănunt identice, între ele existând contradicții, instanța trebuia să aprecieze aceste declarații în funcție de fiecare persoană în parte. Astfel, între cele două martore audiate în fața instanței, există o diferență de vârstă considerabilă și de pregătire profesională astfel încât este posibil ca fiecare dintre cele două martore să-și amintească diferit anumite amănunte. Mai mult, de la data întocmirii procesului verbal de contravenție (07.02.2015) și până la data audierii martorilor (06.05.2015) au trecut trei luni de zile, timp care face ca amintirea cu exactitate a detaliilor unei împrejurări de fapt, să fie aproape imposibilă pentru unele persoane sau denaturată.

În mod greșit instanța a apreciat ca elocventă declarația dată de A__________ I____ în fața organelor de control a intimatei. Această declarație nu poate fi avută în vedere la justa soluționare a cauzei, tocmai de aceea, această persoană a fost audiată nemijlocit de către instanță.

În aprecierea probelor, instanța a acordat o prezumție absolută de adevăr procesului verbal întocmit de reprezentanții intimatei, plecând de la premisa că, deși nu este descrisă cu exactitate fapta, ea poate fi apreciată de instanță în funcție de celelalte probe însă, instanța a coroborat procesul verbal, cu probe extrajudiciare, respectiv declarațiile martorilor luate tot de reprezentanții intimatei. Intimata având astfel un interes în preluarea probelor în favoarea susținerii procesului verbal de contravenție.

Simpla declarație dată de un terț în fața organelor de control din cadrul Inspectoratului T_________ de Muncă nu poate să atragă răspunderea și sancționarea societății câtă vreme această declarație nu este susținută de o activitate efectiv desfășurată în cadrul societății.

Nu este de omis nici faptul că niciuna dintre persoanele a căror declarație a fost consemnată de reprezentanții intimatei la data controlului, nu a menționat-o în fișa completată pe A__________ I____ ca fiindu-le colegă.

Instanța a apreciat greșit și împrejurarea că A__________ I____ nu a solicitat sprijinul administratorului I_________ Sârgean, câtă vreme este de notorietate faptul că organele de control nu permit ca în timpul luării declarațiilor, persoanele audiate să poarte discuții între ele.

În plus, lipsa de obiecțiuni de pe procesul verbal se datorează faptului că administratorul societății este cetățean străin, neavând suficiente cunoștințe de limba română astfel încât să înțeleagă sensul și efectele mențiunii „nu avem obiecțiuni", menționată în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

Față de cele relatate mai sus, a considerat că fapta pentru care societatea a fost sancționată contravențional nu poate fi caracterizată contravenție, lipsind o trăsătura esențială și anume vinovăția, neputând fi antrenată răspunderea contravențională a societății, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 din OG 2/2001, cu modificările ulterioare. Totodată, a apreciat că fapta pentru care a fost sancționată societatea este lipsită de pericolul social care poate antrena răspunderea contravențională astfel că și sub acest aspect, procesul verbal este netemeinic.

În privința solicitării de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului scris , raportat la toate argumentele de mai sus, la superficialitatea cu care a fost încheiat procesul verbal de contravenție, respectiv lipsa descrierii în concret a faptei, cuantumul mare al sancțiunii aplicate societății, dar și la faptul că societatea se află la prima abatere de acest gen, a apreciat că în urma aprecierii în concret a gradului de pericol social al faptei, ținându-se seama și de împrejurările în care a fost săvârșită și constatată fapta (încadrarea făcându-se doar pe baza declarației martorei A__________ I____), instanța putea și trebuia să dispună reindividualizarea pedepsei, stabilind în sarcina societății sancțiunea avertismentului în loc de amendă, chiar dacă amenda aplicată societății a fost stabilită de agenții constatatori la minimul prevăzut de lege.

Intimatul I____________ T_________ de Munca T____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii contestatoarei ca fiind netemeinică si nelegală și menținerea in totalitate a dispozițiilor procesului - verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/10.02.2015, ca fiind temeinic si legal precum și a amenzii aplicate în cuantum de 10.000 lei.

În motivare a invocat că în mod greșit a concluzionat apelanta că instanța de fond a apreciat greșit că dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001, permit judecătorului să analizeze temeinicia celor imputate societății, chiar dacă fapta nu este descrisă. A susținut că motivarea instanței de fond a fost extrem de clară, arătând că susținerile petentei sunt neîntemeiate în condițiile în care actul de sancționare conține o descriere suficient de detaliată și de completă a faptei angajatorului, astfel încât să permită instanței de judecată să analizeze, în conformitate cu dispoziiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, temeinicia celor imputate societății.

Descrierea faptei, contrar susținerilor apelantei nu lipsește, aceasta fiind descrisă în detaliu, astfel: fapta angajatorului de a nu respecta prevederile art. 16 din Legea nr. 538/2003 în sensul că nu a încheiat în formă scrisă contract individual de muncă pentru dna A__________ lulia cu data începerii activității la data de 07.02.2015. Fapta s-a constatat la P________ U__ la data de 07.02.2015, ora 11.31, situată în Timișoara, __________________, unde a fost găsită la muncă numita A__________ lulia, care a declarat în fișa de identificare solicitată și obținută că a venit să îl înlocuiască pe dl. Sirgean lovanovici la recepția Pensiunii U__.

De asemenea, în pofida susținerilor apelantei că nedescrierea faptei i-ar crea un prejudiciu, în sensul că în lipsa descrierii efective a muncii pe care o presta persoana respectivă, angajatorul s-ar afla în imposibilitatea de a face dovada contrară, a arătat că latura obiectivă a faptei contravenționale constă în primirea la muncă a unei persoane, legiuitorul neînțelegând să protejeze doar situația în care aceste persoane lucrau efectiv, sau funcție de ce anume prestau efectiv, bineînțeles neavând importanță ce muncă făcea efectiv persoana respectivă la sediul angajatorului, persoana identificată completând pe propria răspundere funcția/ocupația/meseria pe care o îndeplinește.

Astfel, susținerile petentei că nu s-a specificat activitatea efectivă pe care numita A__________ lulia o desfășura, aspecte care în lipsă ar atrage nulitatea absolută a PV de contravenție, sunt nerelevante, inspectorii ITM nefiind obligați să menționeze activitatea pe care o desfășura la momentul controlului persoana găsită la muncă, fapta contravențională fiind a angajatorului, fapta de a primi la muncă persoane fără încheierea formelor legale, neavând în niciun caz importanță activitatea desfășurată de salariat, acesta putând fi și în pauza de masă, deci practic să nu desfășoare activitate.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, susținerile petentei în sensul că declarațiile martorilor audiați în cauză și propuși de petentă, au fost contradictorii ca urmare a diferenței de vârstă considerabilă, a pregătirii profesionale, dar și a timpului scurs de la data efectuării controlului până la data audierii în fața instanței de judecată nu sunt reale.

Este evident că instanța de judecată a analizat în profunzime întreg probatoriul, a cântărit fiecare probă în parte, dar și pe toate în ansamblu lor, îndeplinind cu profesionalism actul de justiție. Prin urmare, cele două declarații și evidentele contradicții între aceste sunt detaliate de instanța de fond pe parcursul a două pagini,arătând în detaliu contradicțiile existente. Nu se poate susține că aceste declarații au fost contradictorii pe considerente de pregătire profesională, în fapt ambele martore fiind întrebate asupra unor chestiuni relativ simple cu privire la timpul când au ajuns la serviciu, ce au făcut, ce s-a întâmplat când a venit controlul, cum s-a desfășurat etc

În mod corect instanța de judecată a apreciat că, pe lângă faptul că sunt contradictorii, declarația martorei A__________ lulia este nesinceră, aceasta declarând la momentul controlului că se află la recepția hotelului pentru a a-l înlocui pe dl. Sergean lovanovici, ulterior în fața instanței declarând că este prietenă cu soția administratorului, că a venit pentru a stabili detaliile despre o excursie pe care urma să o facă peste câteva zile. Deși petenta a încercat să arate că declarația numitei A__________ lulia a fost dată sub presiunea inspectorilor ITM, aceștia dictându-i ce să scrie, în mod corect instanța de judecată a observat că nu se pot susțin aceste afirmații nereale. Prin urmare, instanța de fond a observat că numita A__________ lulia nu avea cum să dea o declarație în fața inspectorilor ITM, după dictarea acestora, astfel cum a încercat să susțină, în condițiile în care administratorul societății era prezent, nu era o persoană străină martorei, fiind soțul colegei sale de facultate; este evident faptul că, martora, în situația în care nu ar fi știut cum să completeze fișa, ar fi apelat pentru lămuriri la administrator, și nu ar fi acceptat ca o altă persoană să îi dicteze cuvânt cu cuvânt ce să scrie în declarație (această persoană fiind un organ de control apt să aplice sancțiuni societății administrate de soțul colegei de facultate).

Coroborat cu faptul că petenta nu a adus nicio dovadă cu privire la existența vreunui abuz din partea inspectorilor ITM, în mod corect instanța de judecată a respins plângerea, petenta nereușind să răstoarne prezumția relativă de veridicitate și legalitate de care se bucură procesul verbal de contravenție.

Este total nefondată afirmația petentei că instanța a acordat o prezumție absolută procesului verbal în sensul că a coroborat procesul-verbal care nu se bucură de o prezumție de adevăr cu declarații extrajudiciare.

În ceea ce privește afirmația că declarația numitei A__________ lulia în sensul că îl inlocuia pe administrator nu a fost dublată de prestarea unei munci, este contrazisă prin chiar declarația acesteia care are arată că îl înlocuiește la recepție, fiind surprinsă astfel, ex propriis sensibus de inspectorii ITM. Așa cum a arătat și mai sus subiectul contravenției nu poate fi decât angajatorul, iar latura obiectivă constă în primirea la muncă, astfel fiind absolut neimportant ceea ce făcea angajatul.

În plus, societatea petenta chiar dacă a primit amenda nu a formulat nicio obiecțiune la data controlului cu privire la faptele constatate, formularea ulterioară a unei acțiuni în instanță neputând constitui decât o tactică a petentei de a tergiversa efectiv plata amenzii. Deși petenta susține că administratorul societății nu cunoștea limba română și de aceea nu a formulat nicio obiecție a arătat că fișa de identificare a fost completată personal, nesolicitând niciun ajutor de interpretare, dovedind în acest sens că are cunoștințe de limba română.

În mod corect, instanța de judecată a considerat că față de gravitatea faptei petentei - muncă fără forme legale de angajare, raportat la împrejurarea că petenta a fost sancționată cu amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, și astfel, gradul de pericol social al faptei corespunde sancțiunii aplicate, motiv pentru care nu se pune problema reindividualizării sancțiunii stabilite.

Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, a actelor de la dosar, a probelor administrate in cauza si a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constata că apelul formulat este fondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă”.

În art. 10 din același act normativ este definit contractul individual de muncă ca fiind „contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”.

Raportat la aceste texte, tribunalul consideră că pentru ca un angajator să poată fi subiect activ al contravenției prevăzută de art. 260 alin.1 lit.e, este necesar ca între acesta, pe de o parte și o altă persoană, angajat, pe de altă parte, să existe un consimțământ cu privire la obligația angajatului de a presta o anumită activitate, un anumit număr de ore pe zi, activitate ce urmează a fi remunerată. Chiar dacă elementul obiectiv al contravenției constă în omisiunea de a încheia acest contract de muncă, existența consimțământului părților poate fi determinată și prin alte mijloace de probă, așa cum sunt declarațiile persoanele care sunt presupuse a presta activitatea.

Apelanta, prin motivele de apel, a susținut că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a legalității actului de sancționare și a probelor administrate în cauză, nedând valoarea probatorie declarațiilor martorilor audiați, declarații care în opinia apelantei confirmă starea de fapt reală.

Tribunalul nu va reține critica privind nelegalitatea actului de sancționare pentru nerespectarea art.17 din OG nr.2/2001 deoarece agentul constatator a descris suficient de clar fapta contravențională astfel încât să poată fi reținute elementele esențiale cu privire la aceasta, iar pe de altă parte, cum a reținut și prima instanță, natura activității desfășurate de persoana identificată nu prezintă relevanță sub aspectul săvârșirii acestei contravenții.

Referitor însă la temeinicia procesului-verbal de contravenție, tribunalul amintește că legea nu recunoaște valoare probatorie absolută nici actului sancționator și nici probei testimoniale.

In fapt, procesul verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și legalitate, însă în același timp, și contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție. Niciuna dintre aceste prezumții nu este absolută, însă agenților constatatori le revine sarcina de a face dovada săvârșirii contravenției și a persoanei vinovate.

In cazul de față, se poate constata că singura probă în dovedirea vinovăției societății este procesul verbal de control în care se susține că numita A__________ I____ ar fi desfășurat activitate în data de 07.02.2015 fără a avea încheiat contract individual de muncă. Aceasta deoarece din fișa de identificare completată de numita A__________ I____ nu rezultă existența unui raport de muncă între aceasta și P________ U__, respectiv consimțământul acesteia de a presta o anumită activitate sub îndrumarea și controlul societății, un anumit număr de ore pe zi, în schimbul unei remunerații.

In cazul de față, deși cu ocazia controlului agenții de muncă au obținut completarea de către numita A__________ I____ a unei fișe de identificare, totuși acesta nu furnizează nicio informație pentru a face dovada - dincolo de orice îndoială - că această persoană presta activitate pentru petentă. Astfel aceasta a declarat doar că a venit să-l înlocuiască pentru câteva ore pe domnul Sîrgean I_________ la recepție, fără a furniza însă alte detalii privind timpul de lucru, salariul, persoanele cu care lucrează și chiar fără a menționa că desfășoară activitate pentru societate.

Față de aceste împrejurări, chiar înlăturând declarațiile celor două martore audiate în instanță, martora A__________ I____ declarând de altfel și în fața instanței că nu a prestat activitate pentru societate, tribunalul apreciază că intimatul nu a făcut dovada, dincolo de orice îndoială că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, respectiv dovada că în speță sunt întrunite elementele raportului juridic de muncă. Astfel, tribunalul consideră că niciuna din probe nu are o valoare probatorie absolută, prestabilită, ci determinarea unei situații de fapt trebuie să se realizeze prin coroborarea tuturor probelor. Or, din coroborarea acestor probe nu se poate stabili cu certitudine existența faptei contravenționale, situație în care, funcționează principiul „in dubio pro reo”, astfel că în cazul în care există îndoială, aceasta va profita petentului. A nu aprecia în acest sens echivalează cu a recunoaște o valoare probatorie absolută procesului verbal de contravenție, ceea ce contravine principiilor de drept recunoscute de C.pr.civ. și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este pronunțată cu interpretarea greșită a probelor, astfel că în temeiul art. 480 NC.pr.civ, va admite apelul declarat de petentă și va modifica hotărârea apelată în sensul că va admite plângerea contravențională și va dispune anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 10.02.2015.

În temeiul art.453 C.pr.civ, intimatul fiind în culpă procesuală, instanța va admite cererea apelantei – petente de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga intimatul să-i plătească apelantei – petente suma de 1840 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul formulat de apelanta – petentă ____________________., cu sediul în loc. Timișoara, __________________, jud. T____, cu sediul procedural ales la Cabinet de avocat B______ C______, cu sediul în loc. Timișoara, P-ța Tepeș V___, nr. 1, ______________, jud. T____, înmatriculată la O.R.C. T____ sub nr. J35/1460/13.06.2014, C.U.I. xxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 6308/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă T____, cu sediul în loc. Timisoara, Spl. N______ T________, nr. 12, jud. T____.

Modifică hotărârea apelată și admite plângerea contravențională în sensul că dispune anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 10.02.2015.

Obligă intimatul să-i plătească apelantei – petente suma de 1840 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30.10.2015.

Președinte , Judecător,

R_____ N___ G_______ B______

Grefier,

P_______ C______ C_________

Red ./Tehnored.

R.N / C.P.P.

Prima instanța jud. A_____ I___

Decembrie 2015 – 4 ex./ 2 ex. __________