Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 503/2015

Ședința publică de la 07 Aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M_____ D______ I_____

Judecător A____ M______ M________

Grefier C_______ N____

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta ___________________ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/21.10.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C______, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ-DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 4 TG.J__, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție DGAF B R xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Av. O_____ P______ pentru apelantă, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.

Apărătorul apelantei solicită încuviințarea probelor menționate în cererea de apel, respectiv proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtei.

Instanța respinge proba testimonială, având în vedere că, în cererea de apel, nu au fost indicații martorii a căror audiere se solicită. De asemenea, respinge proba cu interogatoriu, nefiind indicat interogatoriul solicitat instituției publice pârâte.

Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului declarat.

Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate iar pe fondul cauzei admiterea plângerii contravenționale, iar cu privire la cheltuielile de judecată, menționează că acestea vor fi solicitate pe cale separată.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/21.10.2014, Judecătoria C______ a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta ___________________, împotriva procesului-verbal de contravenție __________, nr. xxxxxxx/21.06.2014, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ-DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 4 TG.J__.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 21.06.2014 de către intimata Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă nr. 5 Târgu-J__, petenta ___________________ a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale cu amendă în cuantum de 8000 lei , măsura complementară a confiscării sumei de 651 lei și a suspendării activității la punctul de lucru pentru o perioadă de 3 luni și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, republicată cu amendă în cuantum de 1000 lei.

Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator urmare a controlului operativ și inopinat început in data de 20.06.2014 și finalizat in data de 22.06.2014 ora 01.30 la punctul de lucru al ___________________ situat in __________________________ din Față, jud. D___ unde se desfășoară activitate de cazare, restaurante și alte activități de întreținere corporală s-a constatat neemiterea de bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate și serviciile prestate către populație, in sensul că prin compararea sumelor înscrise in raportul nefiscal "x" emis de casa de marcat situată la restaurant, și cea situată la recepție (2387,81 lei) cu sumele din vânzările de mărfuri și prestările de servicii înscrise pe cele trei monetare întocmite de cei doi operatori și se recepționer la data și ora controlului (3039 lei) a rezultat un plus de casă de 651 lei care nu a putut fi justificat prin datele înscrise in documentele emise de AMEF, registrul special sau prin facturi și chitanțe, după caz.

Tot cu ocazia acestui control s-a constatat și faptul că nu au fost respectate reglementările emise de Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la modul de întocmire și utilizare a documentelor justificative de evidență contabilă cu privire la toate operațiunile efectuate, in sensul că pentru suma de 100 lei ridicată din casieria recepției de la punctul de lucru menționat nu a fost întocmit document justificativ, respectiv dispoziție de plată. Faptele au fost constatate și sancționate cu ocazia prezentului control.

Instanța a mai retinut, de asemenea si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, constând în „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative” cu amendă in cuantum de 8000 lei și de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 a contabilității , republicată constând in " nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la …… întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse" cu amendă in cuantum de 1000 lei.

Procesul verbal a fost semnat de către administratorul petentei N_______ C_______, cu următoarele obiecțiuni "nu sunt de acord cu ceea ce s-a consemnat in procesul verbal, obiecțiuni voi formula ulterior in instanță".

De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța a reținut următoarele:

Instanța a reținut că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu legalitatea, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit , dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, s-a observat că dispozițiile OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de dotare și utilizare a aparatelor fiscale , iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale , prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.

De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.

Potrivit art. 1 din OUG nr. 28/1999 "1) Agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. 2) Agenții economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală. 3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizați. În sensul prezentei ordonanțe de urgenta, prin distribuitor autorizat se înțelege agentul economic pe numele căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obținut avizul, precum si obligația sa asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât si prin alți agenți economici acreditați de către acesta, denumiți în continuare unități acreditate pentru comercializare si/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv. În situația defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligați ca în momentul constatării defecțiunii sa anunțe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditata a acestui distribuitor autorizat. 4) Până la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, agenții economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită facturi fiscale pentru respectivele operațiuni, la cererea clientului."

Potrivit art. 1 din Normele Metodologice din 18 aprilie 2003 pentru aplicarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale*) - Republicare (1)În sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, denumita în continuare ordonanța de urgenta, prin agenți economici se înțelege persoanele fizice si juridice, asociațiile familiale, precum si orice alte entități care efectuează cu plata, pe teritoriul României, inclusiv în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, livrări de bunuri cu amănuntul si/sau prestări de servicii direct către populație, cu excepția instituțiilor publice. (2)Agenții economici care nu intra sub incidenta ordonanței de urgenta pot opta pentru utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, în condițiile legii. (3)Agenții economici care au obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, precum si cei prevăzuți la alin. (2) sunt denumiți în continuare utilizatori".

Art. 4 din același act normativ prevede că " În sensul ordonanței de urgenta, prin livrări de bunuri cu amănuntul si prestări de servicii direct către populație se înțelege acele activități desfășurate cu caracter permanent. Nu intra în aceasta categorie eventualele livrări de bunuri si prestări de servicii direct către persoane fizice efectuate întâmplător de către agenții economici, alții decât comercianții cu amănuntul".

Deși petenta a susținut prin plângerea contravențională că la punctul de lucru respectiv pentru suma de 651 lei s-a emis bon fiscal, insă agenții nu au dorit să țină cont de el nu este întemeiată. Astfel petenta nu a depus la dosar nici un document justificativ in acest sens.

Din nota explicativă a d-lui Z_____ A___ F_____ (fila 55) instanța reține că acesta a declarat că deține funcția ospătar in cadrul petentei, a explicat că preia comanda de la clienți, apoi in sistem face bonul pe care il predă bucătăriei iar apoi emite bon fiscal și încasează banii de la clienți, astfel emite bon fiscal imediat când încasează banii efectiv. La întrebarea ce reprezintă suma de 899 lei pe care o are asupra sa numitul Z_____ A___ F_____ a precizat " reprezintă încasările pe care le-am obținut din vânzările efectuate de mine in timpul turei mele care s-a desfășurat de la ora 09.00 data de 20.06.2014, in acești bani se regăsesc aproximativ 700 lei ce reprezintă ciubucul obținut de mine".

Din nota explicativă a d-nei G_______ M_____ D____ (fila 56) instanța reține că aceasta a declarat că deține funcția de ospătar iar in ceea ce privește suma de 790 lei, pe care o avea asupra sa, aceasta a declarat că reprezintă încasările din vânzările efectuate de ea in ziua de 20.06.2014 începând cu ora 12.00 in care se regăsește și suma de aproximativ 20-30 lei reprezentând bacșișul obținut de mine.

La întrebarea cum explică diferența de 556 lei rezultată in urma comparării datelor înscrise in raportul informativ emis de casa se marcat la data și ora controlului și datele înscrise in monetarele întocmite de către G_______ M_____ D____ și Z_____ A___ F_____ in valoare totală de 1689 lei, aceasta a precizat " banii au fost încasați pe comandă, dar din cauză că am avut aglomerație nu s-a emis bonul fiscal".

Instanța a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimată, respectiv bonurile fiscale și monetarele angajaților, precum și declarațiile acestora însușite prin semnătură și necontestate de către petentă, s-a făcut dovada săvârșirii contravenției reținute in sarcina acesteia, respectiv aceea de a nu emite bonuri fiscale pentru toate activitățile economice desfășurate.

Potrivit art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale „Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14.”.

Instanța a reținut că măsura complementară a confiscării speciale a sumei de 651 lei a fost in mod legal aplicată de către intimată, prin raportare la textul de lege încălcat și nu se impune anularea acesteia.

Potrivit art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale "nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni".

Instanța a apreciat că măsura suspendării activității la punctului de lucru aparținând societății petente este legal aplicată și proporțională cu gravitatea faptei. Deși suma pentru care s-a dispus această măsură complementară este relativ mică, instanța reține că scopul acesteia este avertizarea petentei in ceea ce privește respectarea pe viitor a dispozițiilor legale privind disciplina financiară.

In ceea ce privește fapta de a nu nerespectare reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la …… întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, instanța a reținut că și aceasta a fost săvârșită de către petentă.

Din nota explicativă a d-nei O____ L______ (fila 54) instanța a reținut că aceasta a declarat că deține funcția de recepționeră iar cu suma de 100 lei a plătit șoferul de pe microbuzul societății și nu a întocmit dispoziție de plată urmând ca a doua zi să ii aducă banii de alimentare. De asemenea a achitat suma de 105 lei pentru o factură restantă, banii i-a dat reprezentantului societății ____________ de la care a primit o chitanță cu nr. xxxxxxx.

Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravențiile prevăzute de dispozițiile art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.

Prin stabilirea unor sancțiuni aspre, cu amendă de la 8000 la xxxxx, legiuitorul a avut in vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care încalcă normele privind disciplina financiară, ce pot avea consecințe grave la nivelul economiei naționale, dat fiind faptul că nu sunt înregistrate toate operațiunile financiare la nivelul societății.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul ___________________ criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.

În motivarea apelului s-a învederat faptul că a fost încălcat principiu! dreptului la apărare prevăzut de art. 13 C__, prin respingerea cererii de amânare pe motive bine întemeiate, respectiv motive medicale dovedite cu adeverința medicala, invocându-se faptul ca societatea a fost reprezentata de doi apărători, Otelia P______ si N____ A____.

Menționează faptul ca Avocat N____ A____ este suspendata din profesia de avocat la cerere, fiind in concediu de creștere și îngrijire minor, conform deciziei de suspendare pe care o anexează, si, mai precizează faptul ca minora acesteia s-a născut pe data de 05.08.2014.

Având in vedere cele mai sus menționate apreciază că au fost grav încălcate disp. art. 13, art. 20 si art. 22 din C__.

Arată că, instanța de fond mai retine la fila 10 din hotărârea atacata, ca nu a fost răsturnata prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat prin probatoriul administrat, ori, solicită sa se observe ca probatoriile s-au administrat fără prezenta petentei prin avocat, fiind astfel încălcat si principiul contradictorialității prevăzut de art. 14 C__.

Astfel, conform Procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor __________, numărul xxxxxxx, din data de 21 iunie 2014, întocmit de Agenția Naționala Antifrauda Fiscala - Direetia Regionala Antifrauda Fiscala 4 Tg.-.J__ ora 01,30, la punctul de lucru al societății in localitatea Beharca, _________________________, județul D___, unde se desfășura activitatea de cazare, restaurante si alte activități de întreținere corporala, s-a constatat neemiterea de bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate prin compararea sumelor înscrise in raportul nefiscal "X" emis de casa de marcat situata in restaurant si cea situata la recepție cu sumele din vânzările de mărfuri si prestările de servicii înscrise in cele 3 monetare întocmite de cei doi ospătari si recepționer, la data si ora controlului, rezultând un plus de casa de 651 lei care nu a putut fi justificat prin datele înscrise in documentele emise de AMEF, registrul special sau facturi si chitanțe după caz, suma confiscata si ridicata in baza procesului-verbal contestat. Tot cu ocazia controlului s-a constatat si faptul ca nu au fost respectate reglementările emise de MFP cu privire la modul de întocmire si utilizare a documentelor justificative, in sensul ca pentru suma de 100 lei ridicata din casieria recepției de la punctul de lucru menționat nu a fost întocmit document justificativ, respectiv dispoziție de plata, faptele fiind constatate si sancționate cu ocazia prezentului control.

Menționează faptul ca, in mod greșit inspectorii antifraudă au reținut aceasta stare de fapt, in trucat, suma de bani in cuantum de 651 iei, reprezintă suma încasata conform bonului fiscal pe care ii anexam, bon fiscal pe care inspectorii antifrauda au înțeles sa nu-l ia în considerație fără a preciza motivul, acesta fiind emis de casa de marcat a societății, așa cum rezulta din registrul de casa al punctului de lucru controlat pe care îl anexează în dovedirea susținerilor.

Mai mult decât atât, arată că din declarațiile administratorului societății rezulta in mod evident ca suma de bani confiscata, reprezintă contravaloarea serviciilor conform bonului fiscal emis de casa de marcat al punctului de lucru, insa inspectorii antifrauda nu au înțeles sa retina starea de fapt reala, spunând atât salariaților societății cat si administratorului acesteia ca "daca este așa cum spuneți ar fi trebuit sa aveți dispoziții de plata/încasare", ori conform Legii nr. 82/1991 actualizata - Legea contabilității, aceste dispoziții de plata sunt utilizate numai in situația in care administratorul societății s-ar fi deplasat la furnizor sa achite si nu daca se încasează contravaloarea serviciilor de către unitatea controlata.

Solicită sa se observe ca societatea funcționează din anul 2004, având in aceasta perioada de funcționare de aproximativ 10 ani, numeroase controale ale instituțiilor statului si nu a fost sancționată pana acum, rezultând in mod clar respectarea disciplinei financiare si a legislației in vigoare. Anexam in acest sens extras din Registrul unic de control al societății.

Arată că, cu ocazia controlului, au fost luate, note explicative salariatelor societății, care au lucrat in ziua de 11 aprilie 2014, acestea susținând același punct de vedere ca si administratorul societății.

Din însăși metoda de lucru a inspectorilor antifrauda, prin faptul ca nu au solicitat registrul de casa al societății si nici nu au pus nicio întrebare cu privire la acesta, rezulta preocuparea acestora de aplicare de sancțiuni far a da maxima eficienta dispozițiilor art. 6 si art. 7 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, pentru a stabili starea de fapt.

Apreciază că, prin masurile complementare dispuse, prin confiscarea nelegala a sumei de 651 lei inspectorii fiscali nu au făcut altceva decât sa pună in dificultate financiara societatea Marini T_____ SRL. Iar prin măsura complementara de suspendare a activității pe o periodă de trei luni, având in vedre activitatea societății reținuta chiar de aceștia prin procesul-verbal contestat "cazare, restaurante si alte activități de întreținere corporala", rezulta in mod evident condamnarea" societății M____ T_____ SRL la insolvență si concedierea salariaților acesteia.

Apreciază că o asemenea maniera de lucru, de constatare si cercetare a situației arunca serioase îndoieli asupra corectitudinii stabilirii faptelor, știut fiind autoritarismul cu care acționează inspectorii antifrauda in teritoriu, planează un serios dubiu in ce privește cercetarea si constatarea controlului

Solicită sa se observe ora la care s-a desfășurat controlul, adică la orele 01:30, fiind noaptea, ora destul de târzie, deși li s-a adus la cunoștința inspectorilor antifrauda ca personalul din compartimentul contabilitate nu lucrează la aceasta ora si, poate fi chemat doar dimineața, chiar daca este zi nelucrătoare, sâmbăta, însa toate solicitările au rămas fără rezultat.

Mai precizează faptul cu nu a fost prezentate la începerea controlului nici ordinele de serviciu si nici tematica de control, iar cât privește cuantumul amenzii, inspectorii fiscali nu au făcut mențiunea privind posibilitatea contravenientului de a achita în termenul de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal contestat, jumătate din minimul amenzii prevăzute in actul normativ

De asemenea, solicitam, sa se dea maxima eficienta dispozițiilor art. 7 si art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, in sensul de a înlocui sancțiunea amenzii in cuantum 9000 lei cu sancțiunea avertisment, având in vedere ca petenta este la prima abatere contravenționala, iar fapta contravenționala are un grad redus de pericol social, iar măsura complementara de suspendare a activității pe o perioada de trei luni este mult prea mare, generând grave prejudicii societății, in sensul plații furnizorilor, deteriorării mărfii din stoc, marfa fiind perisabila, precum si concedierea personalului angajat.

In drept, își întemeiază susținerile pe dispozițiile art. 466 si 480 al. 2 Cod pr.civ.

Înțelege sa dovedesc prezenta cu înscrisuri, proba testimoniala si interogatoriul Agenției Naționale Antifrauda Fiscala - Direcția Regionala Antifrauda Fiscala 4 Tg.-J__, precum si orice mijloc de proba util cauzei.

La data de 11.02.2015, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu s-a constatat o altă stare de fapt.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 21.06.2014 s-a reținut în sarcina petentei că, urmare a controlului operativ și inopinat început in data de 20.06.2014 și finalizat in data de 22.06.2014 ora 01.30 la punctul de lucru al ___________________ situat in ___________________________________, jud. D___ unde se desfășoară activitate de cazare, restaurante și alte activități de întreținere corporală s-a constatat neemiterea de bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate și serviciile prestate către populație, in sensul că prin compararea sumelor înscrise in raportul nefiscal "x" emis de casa de marcat situată la restaurant, și cea situată la recepție (2387,81 lei) cu sumele din vânzările de mărfuri și prestările de servicii înscrise pe cele trei monetare întocmite de cei doi operatori și se recepționer la data și ora controlului (3039 lei) a rezultat un plus de casă de 651 lei care nu a putut fi justificat prin datele înscrise in documentele emise de AMEF, registrul special sau prin facturi și chitanțe, după caz.

Tot cu ocazia acestui control s-a constatat și faptul că nu au fost respectate reglementările emise de Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la modul de întocmire și utilizare a documentelor justificative de evidență contabilă cu privire la toate operațiunile efectuate, in sensul că pentru suma de 100 lei ridicată din casieria recepției de la punctul de lucru menționat nu a fost întocmit document justificativ, respectiv dispoziție de plată. Faptele au fost constatate și sancționate cu ocazia prezentului control.

Petenta ___________________ a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale cu amendă în cuantum de 8000 lei, măsura complementară a confiscării sumei de 651 lei și a suspendării activității la punctul de lucru pentru o perioadă de 3 luni și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, republicată cu amendă în cuantum de 1000 lei.

În primul rând, în ceea ce privește susținerea petentei că ar fi fost lipsită de apărare la termenul de judecată din data de 21.10.2014, Tribunalul reține că, în mod corect instanța de fond a respins cererea de amânare, având în vedere că petenta avea încheiat contract de asistență juridică cu doi avocați și nu a făcut dovada imposibilității de prezentare pentru ambii avocați.

Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că procesul-verbal de contravenție – ca orice act administrativ - se bucură de o prezumție de valabilitate, astfel încât persoanei care contestă realitatea celor consemnate de agentul constatator îi revine obligația de a prezenta probe care să infirme situația de fapt descrisă în cuprinsul actului.

Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Apărările formulate de petentă, în sensul că, la ora la care s-a desfășurat controlul, ora 01.30, personalul de la contabilitate nu mai lucra, nu prezintă relevanță, întrucât emiterea bonurilor fiscale și existența documentelor justificative nu necesită prezența personalului de la serviciul contabilitate.

Mai mult, petenta a susținut atât în cuprinsul plângerii contravenționale cât și în cuprinsul cererii de apel că s-a emis bon fiscal pentru suma de 651 lei, însă nu a depus la dosar nici o dovadă în acest sens.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimată, respectiv bonurile fiscale și monetarele angajaților, precum și declarațiile acestora însușite prin semnătură și necontestate de către petentă, s-a făcut dovada săvârșirii contravenției reținute in sarcina acesteia, respectiv aceea de a nu emite bonuri fiscale pentru toate activitățile economice desfășurate.

În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, instanța reține că, din nota explicativă a d-nei O____ L______ rezultă că aceasta deține funcția de recepționeră iar cu suma de 100 lei a plătit șoferul de pe microbuzul societății și nu a întocmit dispoziție de plată urmând ca a doua zi să ii aducă banii de alimentare.

Prin urmare, petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută prin actul sancționator.

În ceea ce privește susținerile apelantei că inspectorii antifraudă nu au prezentat ordinul de serviciu și tematica de control, chiar din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției rezultă că aceștia au desfășurat un control inopinat, nu un control tematic, nefiind necesară prezentarea vreunui ordin de serviciu.

De asemenea, cu privire la nemenționarea în cuprinsul procesului-verbal a posibilității de achitare a jumătate din minimul amenzii, instanța reține că, disp. art. 28 alin. 1 din OG nr. 2/2001 prevăd că "Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravențiilor această posibilitate trebuie menționată în mod expres.", ceea ce nu este cazul în speța de față, în OUG nr. 28/1999 nefiind prevăzută expres de această posibilitate.

Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu "Avertisment", instanța apreciază ca fapta comisă de petentă prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii avându-se în vedere circumstanțele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de săvârșire, dar mai ales justificarea incriminării faptei, respectiv imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.

Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de apelantul ___________________, cu sediul procedural ales la C__. Av. O_____ P______, în C______, ___________________________. 68, județul D___, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/21.10.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C______, în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ-DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 4 TG.J__, cu sediul în București, _____________________, sector 5.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2015.

Președinte, M_____ D______ I_____		Judecător, A____ M______ M________
	Grefier, C_______ N____

Red. AM / 4 ex./04.05.2015

C.N. 09 Aprilie 2015

Jud. fond LDB