ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 871

Ședința publică din data de 23 septembrie 2015

Președinte : C______ Șianțiu

Judecător : E______ I______

Grefier : G_______ Vörös

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea ________________ împotriva deciziei civile nr. 467A/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul contestatoarei, avocat C_____ R_____ din Baroul T____, lipsă fiind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Contestația în anulare este legal timbrat cu 100 lei taxa judiciară de timbru, conform art. 26 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut oral referatul cauzei după care, reprezentantul contestatoarei arată că nu are de formulat cereri de probațiune ori cereri prealabile.

Socotindu-se lămurită, instanța declară încheiată cercetarea procesului și întrucât este de acord reprezentanta apelantei cu dezbaterea căii de atac extraordinare la acest termen de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 244 din Noul Cod de Procedură civilă, în temeiul art. 392 din același Nou cod, dispoziții aplicabile potrivit prevederilor art. 508 din Noul Cod de Procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra contestației în anulare.

Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată, arătând că există o eroare materială deoarece în petitul acțiunii s-a solicitat anularea procesului verbal sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, însă prima instanța a dispus reducerea sancțiunii amenzii.

Acesta arată că s-a reținut, greșit, starea de fapt, șoferul societății contestatoare nu avea voie să asiste la încărcarea mărfii, astfel răspunderea revine societății care a încărcat marfa, respectiv expeditorului.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 508 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă instanța închide dezbaterile și reține contestația în anulare spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin decizia civilă nr. 467A/12.05.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Tribunalul A___ a respins apelul declarat de petenta ________________, împotriva sentinței civile nr. 753 din 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și, în consecință, a păstrat hotărârea atacată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală sub aspectul constatării săvârșirii faptei cu vinovăție, implicit sub aspectul reindividualizării sancțiunii în sensul reducerii amenzii aplicate la minimul prevăzut de lege pentru această contravenție la 25.000 lei.

Instanța de fond a respins în mod legal excepția nulității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției invocată de petentă prin plângere, reiterată prin cererea de apel deoarece motivele de fapt invocate în acest sens, respectiv, nedescrierea faptei contravenționale conform cerințelor prevăzute de art.16 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu poate fi primită deoarece fapta este suficient descrisă și permite analizarea elementelor constitutive ale contravenției imputate.

Nesemnarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost motivată de către agentul constatator la momentul întocmirii actului, sens în care a făcut vorbire despre motivul nesemnării acestuia, consemnările sale fiind conforme cu prevederea cuprinsă în art.19 alin.2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Instanța de fond a motivat corect respingerea excepției nulității actului de sancționare invocat de petent în legătură cu vătămarea invocată de petentă, respectiv, cu încălcarea dreptului de a i se permite să formuleze obiecțiuni.

Sub acesta aspect a amintit că se află în prezența unei nulități relative a actului de sancționare care a fost acoperită de către petent prin formularea plângerii contravenționale și a căii de atac în cuprinsul cărora a invocat excepțiile și apărările pe care le-a considerat necesare în situația sa.

Depășirea masei legale admise pe Axa 2 cu 1,66 tone dovedită prin cântărirea efectuată în ACI Vărșand pe sensul de ieșire din țară constituie o circumstanță reală agravantă care exclude apărarea apelantei petente în legătură cu lipsa de vinovăție în legătură cu constatarea contravenției imputate, dar și posibilitatea înlocuirii amenzii aplicate de 30.000 lei cu sancțiunea avertismentului, deoarece această sancțiune ar fi prea blândă în raport cu gravitatea faptei contravenționale săvârșite prin depășirea masei legale admise pe Axa 2 care se situează mult peste pragul toleranței admise de 4%, stare de fapt care conferă faptei un grad sporit de pericol social chiar dacă masa totală se situează sub limita maximă admisă de 40 de tone.

La aprecierea gradului de pericol social al faptei tribunalul a avut în vedere și lipsa de diligență a societății petente la momentul încărcării mărfii în sensul de a supraveghea distribuirea acesteia pe platforma semiremorcii și de a o asigura cu chingi pentru a evita deplasarea în interiorul semiremorcii, dar și omisiunea de a proceda la cântărirea pe axe a autovehiculului înainte de plecarea în cursă pentru a realiza o corectă distribuire a mărfii și pentru a se evita o depășire pe axe sau de a solicita și plăti AST-ul corespunzător pentru această depășire, anterior plecării în cursă, obligație ce rezultă din prevederile art.41 alin.2 din OG 43/1997.

Este adevărat că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate față de normele legale aplicabile, ceea ce duce la concluzia că nu în toate situațiile se impune aplicarea unor măsuri de sancționare blânde.

Același lucru rezultă și din împrejurarea că sancțiunea juridică constituie un mijloc de prevenție în legătură cu săvârșirea unor fapte prin care se încalcă obligațiile legale care derivă din actele normative aplicabile domeniului transporturilor de mărfuri și ordinii publice.

Raportat la cele prezentate instanța de control a reținut că fapta imputată există, a fost săvârșită cu vinovăție, este gravă în raport cu normele legale încălcate, sancțiunea amenzii aplicate la minimul de 25.000 lei prevăzut de legiuitor fiind adecvată pentru atingerea scopului preventiv și sancționator urmărit de legiuitor și proporțională cu gradul concret de pericol social al faptei săvârșite.

Sub aspectul cuantumului amenzilor a reținut că stabilirea unor limite mari ale amenzilor pentru încălcarea normelor legale prevăzute și sancționate de OG nr. 43/1997 au fost gândite de legiuitor cu scopul de a proteja siguranța în trafic, încălcarea acestora putând conduce la accidente rutiere și pierderi de vieți omenești, distrugeri de bunuri și vătămări ale mediului înconjurător, rezultate păgubitoare pe care legiuitorul dorește să le împiedice, descurajând aceste practici prin aplicarea unor amenzi mari.

Pentru considerentele prezentate, în baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța de control a respins apelul declarat de petenta ________________ împotriva sentinței civile nr. 753 din 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu-Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și, în consecință, a păstrat hotărârea atacată

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare petenta ________________, solicitând admiterea contestației în anulare.

Contestatoarea a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate, deoarece nu îndeplinește condițiile art. 16,17 și 19 din OG nr. 2/2001.

Pe fondul cauzei a arătat că, este evident că încărcătura s-a deplasat în timpul mersului, iar petenta a dat dovadă de bună credință și a respectat greutatea totală maximă admisă.

Fapta constatată a fost de o gravitate redusă, nu s-au produs evenimente rutiere, pericolul social al faptei săvârșite este minim și sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a-și atinge scopul educativ și preventiv.

Instanța de judecată nu i-a dat posibilitatea petentei de a face dovada deplasării încărcăturii în autocamion cu martorul solicitat, iar petenta nu are obligația de a supraveghea dispunerea corectă a mărfii în timpul transportului.

În drept a invocat prevederile art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare intimata ________________________ Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Intimata a apreciat că contestația în anulare promovată nu se circumscrie motivelor de exercitare a contestației în anulare reglementate de art. 503 Cod de procedură civilă.

Referitor la motivele de nelegalitate ale actului contestator a arătat că lipsa martorului la momentul încheierii actului sancționator, nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal, ținând cont de prevederile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Cauza A_____ contra României invocată de către contestatoare nu mai este de actualitate în dreptul românesc.

În prezenta cauză, contestatoarei îi incumbă obligația de a proba contrariul în fața instanței de judecată, procesul verbal bucurându-se de prezumția de legalitate până la proba contrarie.

Avertismentul nu se justifică a fi aplicat în speță, întrucât această sancțiune se aplică în cazul unor fapte de pericol social redus, ceea ce nu este cazul în speță, petenta a adus atingere calității drumurilor care fac parte din sistemul național de transport și implicit siguranței circulației rutiere.

În drept a invocat prevederile art. 503 Cod de procedură civilă, OG nr. 43/1997.

Contestația în anulare este nefondată.

Este de precizat mai întâi că necontestat în cauză este invocată de către contestatoare ipoteza presupusei erori materiale și că deci și-a întemeiat demersul judiciar pe dispozițiile de la art. 503 alin. 2 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, în conformitate cu care, hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.

Or, în cauză nu se evidențiază motivul contestației în anulare, invocat de către contestatoare în susținerea acesteia, întrucât prin criticile formulate nu este evidențiată nici o eroare materială care, în sensul strict al legii ce reglementează o situație de excepție și nu poate fi interpretată extensiv, ar trebui să fie o eroare în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, evidentă prin raportare numai la probele existente în dosar la data pronunțării hotărârii.

Altfel spus, motivul contestației în anulare invocat de către contestatoare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale mai înainte menționate, precum respingerea greșită a unui apel ca tardiv ori anularea greșită a acestuia ca netimbrat, pentru a căror verificare să nu fie necesară reexaminarea fondului pricinii, reaprecierea probelor administrate, interpretarea unor dispoziții legale sau rezolvarea unui incident procedural, ceea ce în mod vădit nu este cazul în speță.

Ca atare, fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de eroare materială trebuie interpretată restrictiv și, pe cale de consecință, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, sens în care s-a pronunțat, de altfel, în mod constant atât doctrina, cât și jurisprudența în materie.

De altfel, nici chiar existența unei erori materiale nu duce obligatoriu la admiterea contestației, ci pentru a se pronunța o atare soluție este imperios necesar ca eroarea materială să fie esențială, adică să fi determinat soluția instanței.

În fapt, criticile pe care contestatoarea le aduce deciziei atacate, au în vedere modul în care instanța de apel a rezolvat aspectele litigioase ale cauzei, dorind, în fapt, tocmai reaprecierea probelor administrate, stăruind pentru o interpretare conformă cu susținerile sale a dispozițiilor procedurale incidente, dar și a probelor administrate sub acest aspect.

Or, este indeniabil, că instanța de judecată, în soluționarea contestației în anulare, nu își poate aroga, competența de a cenzura ceea ce, cu putere de lucru judecat, s-a tranșat de către instanța de apel, comportându-se ca o instanță de control judiciar, întrucât ar depăși în mod categoric limitele atribuțiilor sale, ce rezultă expres și lipsit de echivoc din dispozițiile legale ce reglementează această cale extraordinară de atac.

Pe cale de consecință, pentru toate motivele reținute mai sus, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 508 din Noul Cod procedură civilă, urmează a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea ________________, cu sediul procesual ales în Timișoara, ____________________. 25, _________________ împotriva deciziei civile nr. 467A/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2015

Președinte Judecător

C______ Șianțiu E______ I______

Grefier

G_______ Vörös

Se comunică cu:

- contestatoarea ________________, cu sediul procesual ales în Timișoara, ____________________. 25, ____________________>

- intimată – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara Timișoara, cu sediul ales în A___, ______________________/A, județul A___

Red. C.Ș/22.10.2015

Tehred. M.I/22.10.2015

4 ex/2com/23.10.2015

Prima instanță – Judecătoria Chișineu-Criș – N_______ G__________

Instanța de control – Tribunalul A___ – L____ J___, I___ D____