Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Codul operatorului de date personale: 4670

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA B_____

SECȚIA CIVILĂ

Sentinta civila Nr. 8031

Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F______-Tincuța R______

Grefier D______ C______ A______

Pentru azi fiind amânată pronunțarea cauzei civile privind pe petenta V______ G_______ M______, domiciliată în mun. B_____, ___________________________, nr. 30, jud. B_____, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în Mun. București, _____________________. 401A, sector 6, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - _________ nr. xxxxxxx/03.08.2015.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele, lucrările dosarului, și pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin.1 cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 09.11.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constata următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX, la data de 25.08.2015, petenta V______ G_______ M______ a formulat în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (C.N.A.D.N.R.) o plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/03.08.2015, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivare, a arătat că a fost sancționat cu amendă contravențională pentru că a circulat fără rovinietă. A susținut că pentru a i se aplica această sancțiune, agentul constatator a reținut că la data de 19.03.2015, ora 09:56, locul DN 2B km 98+500m, Lacu Sărat, B_____, a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a deține rovinietă valabilă.

A mai arătat că a avut rovinietă valabilă, înscris care l-a atașat cererii. A mai arătat că începând cu data de 25.03.2015 a cumpărat rovinietă cu valabilitate maximă de 1 an de zile. A mai arătat că singura zi în care a circulat fără rovinietă este data de 19.03.2015, acest lucru fiind o eroare regretabilă.

În drept, petenta și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002, prevederile art. 8 ale OG nr. 2/2001.

În dovedire, petenta a anexat înscrisuri ( copie proces verbal de contravenție, dovada comunicării procesului verbal contestat, rovinietă valabilă de la 05.03.xxxxxxxxxxxxx15, rovinietă valabilă de la 25.03.xxxxxxxxxxxxx16).

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale susținând, în esență, plângerea contravențională este nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx ca fiind legal și temeinic încheiat.

Intimata a mai învederat ca procesul verbal îndeplinește toate condițiile de valabilitate, fiind respectate dispozițiile art. 9 alin. 2 și 4 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, iar săvârșirea contravenției a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de M.A.I. – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor.

În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, OG 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.

În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu planșe foto.

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, apreciind această probă că fiind pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei și a probei cu planșe foto. S-au depus la dosar următoarele înscrisuri: dovada comunicare proces verbal, proces verbal de constatare a contravenției, planșa foto obținută prin sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator, dovada comunicării procesului verbal contestat, rovinietă valabilă de la 05.03.xxxxxxxxxxxxx15, rovinietă valabilă de la 25.03.xxxxxxxxxxxxx16.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/03.08.2015 petenta G_______ M______ V______ a fost sancționată contravențional cu suma de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002, cu modificările ulterioare și completările ulterioare.

În fapt, s-a reținut că, la data de 19.03.2015, ora 09:56, pe DN 2B km 98 + 500 m, pe raza localității Lacu Sărat, jud. B_____, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentei G_______ M______ V______, a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Totodată, întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției s-a făcut în baza probei cu planșa fotografică la data de 03.08.2015.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Instanța reține că, deși procesul-verbal de constatare a contravenției cuprinde data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea, acesta nu a fost întocmit în termenul legal de 30 de zile de la data constatării faptei.

Instanța apreciază că nerespectarea termenului stabilit de lege pentru aplicarea sancțiunii contravenționale reprezintă un motiv de nulitate de ordine publică. La momentul încheierii procesului verbal de sancționare a contravenției este necesar ca acesta să îndeplinească toate condițiile fond și de formă, inclusiv să nu fi trecut termenul pentru aplicarea sancțiunii incidente.

Totodată, instanța reține că normele ce reglementează prescripția aplicării sancțiunii contravenționale sunt de interes general în sensul că vizează activitatea agentului constatator ca reprezentant al statului, fiind, totodată, edictate în favoarea contravenientului.

În acest sens, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii contravenționale în termenul legal este necesară pentru respectarea securității raporturilor juridice, precum și pentru respectarea celerității aplicării sancțiunilor contravenționale, astfel încât contravenientul să fie atenționat, într-un termen rezonabil stabilit de legiuitor, că a săvârșit o contravenție.

Concluzionând, instanța reține că agentul constatator este obligat să aplice sancțiunea contravențională în termenul stabilit de legiuitor, iar în cazul nerespectării acestui termen, instanța, din oficiu, poate invoca acest motiv de nulitate al procesului-verbal de contravenție, întrucât agentul constatator nu poate amâna sine die aplicarea sancțiunii.

În ceea ce privește termenul în care agentul constatator trebuia să aplice sancțiunea, instanța reține că potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 14 alin. 1, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Pe de altă parte, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravențională, se constată că, dacă în ceea ce privește termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, nu sunt diferențe esențiale, respectiv 30 de zile, față de 1 lună, referitor la termenul de aplicare a sancțiunii amenzii, acesta diferă semnificativ, respectiv 30 de zile, față de 6 luni.

Cum în legea specială nu sunt prevăzute expres sancțiunile care intervin în cazul nerespectării acestor termene, devin aplicabile dispozițiile normei generale, respectiv prescripția aplicării și cea a executării sancțiunii amenzii contravenționale.

Instanța apreciază că, pe lângă interdicția încheierii altor procese verbale de sancționare în intervalul celor 30 de zile ulterioare momentului constatării contravenției și până la comunicarea actului sancționator, legea nouă a impus și un termen special de prescripție a sancționării contravenționale de 30 de zile, de la momentul constatării contravenției și până la întocmirea procesului verbal de contravenție.

În ceea ce privește momentul constatării faptei, raportat la specificul acestei contravenții, instanța reține că, potrivit art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/ 2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Totodată, potrivit art. 11 alin. 1 din Ordinul nr. 769/ 2010, constatarea contravențiilor prevăzute la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, se efectuează cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a SIEGMCR, care, conform alin. 2 lit. b, pot fi dispozitive amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv sisteme de camere video, fixe sau mobile și care au rolul de a identifica, în regim static ori dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului, în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul verificat.

A___. 3 stipulează că, în cazul utilizatorilor români, dacă se constată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute la alin. 2 lit. b, lipsa rovinietei valabile pentru vehiculul verificat, în baza datelor privind utilizatorul acestuia furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția regim permise de conducere și înmatriculare vehicule, personalul abilitat aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției. Conform alin. 5 procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzut la alin. 3 se încheie ulterior, în lipsa contravenientului. Potrivit alin. 7, procesul-verbal de constatare a contravenției, încheiat conform alin. 3 sau 6, se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

Sintetizând aceste dispoziții legale, instanța reține că, în cazul comiterii contravențiilor incriminate de O.G. nr. 15/2002, atunci când sunt utilizate sisteme de camere video amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, ca în cauza de față, constatarea abaterii se face în momentul folosirii respectivului dispozitiv, care identifică numărul de înmatriculare al vehiculului, și, prin interogarea bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul verificat, se poate stabili lipsa rovinietei.

Ulterior acestui moment, în baza datelor privind utilizatorul autovehiculului, furnizate de Ministerul Administrației și Internelor, se aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției.

Față de specificul modalității de constatare a unor astfel de abateri, având în vedere și modificările legislative survenite, instanța apreciază că momentul constatării faptei este cel al utilizării dispozitivului omologat, când se realizează captura fotografică a autovehiculului, moment de la care agentul constatator are obligația ca, în termen de 30 de zile, să obțină datele utilizatorului acestuia furnizate de Ministerul Administrației și Internelor și să încheie actul sancționator, în cazul depășirii acestui termen survenind prescripția aplicării sancțiunii contravenționale.

Față de cele de mai sus, instanța constată că fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ 15 nr. xxxxxxx a fost constatată la data de 19.03.2015, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 03.08.2015, la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, iar dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Pentru a concluziona astfel, instanța constată că de la momentul săvârșirii presupusei contravenții, data de 19.03.2015, a intervenit o modificare legislativă, la data de 09.07.2015, prin Legea nr. 186/02.07.2015, care constată prin art. 9 alin. 8 din OG nr. 15/2002 că pentru lipsa rovinietei valabile, procesul verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, interval pentru care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul.

Prescripția aplicării sancțiunii contravenționale intervine deoarece raportul juridic contravențional de conflict nu a fost rezolvat într-o perioadă rezonabilă de timp în care sancțiunea contravențională să își atingă scopul pentru care a fost instituită, respectiv, să contribuie la prevenirea și represiunea educativă a celui care acționează cu ignorarea normelor de drept contravențional.

Potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, "legea nu dispune decât pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

Potrivit art. 12 alin 1 din OG nr. 2/2001 dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar alin 2 din același act normativ prevede că dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. în cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.

Așadar, norma constituționala a consacrat in mod similar materiei penale, retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile.

Instanța reține că a fost consacrat acest principiu special ținându-se seama de principiul legalității pedepsei, întrucât dacă s-ar aplica pedeapsa mai severă prevăzută de legea veche care nu mai este în vigoare, nu ar avea temei legal, iar dacă s-ar aplica legea nouă care prevede o pedeapsă mai severă, contravenienții ar urma să suporte o sancțiune ale cărei limite nu le-au cunoscut înainte de săvârșirea infracțiunii.

Având în vedere norma constituționala care consacra expres principiul retroactivității legii penale si contravenționale mai favorabile, dar si identitatea de rațiune in ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile din materia dreptului penal, fata de numeroasele ipoteze în care pot fi incidente dispozițiile constituționale si fata de faptul ca nu există dispoziții exprese care să prevadă modul în care se stabilește legea mai favorabilă în cazul succesiunii legilor in timp, în doctrină și jurisprudență s-a pus problema stabilirii unor criterii cu ajutorul cărora să se ajungă la determinarea legii penale mai favorabile. Aceste criterii vor fi utilizate si in materie contravențională pentru a determina daca prin legea noua, fapta contravenționala săvârșită anterior a fost dezincriminata.

Prin urmare, aprecierea intervenției unei dezincriminări se poate face in abstracto, in sensul ca se poate vorbi de dezincriminare atunci când fapta prevăzuta de legea veche nu se mai regăsește sub nici o forma in legea noua. Daca intervine numai modificarea conținutului constitutiv al infracțiunii/contravenției având ca efect restrângerea domeniului de incidența al textului de incriminare, nu constituie o dezincriminare, insa poate constitui o lege mai favorabila.

Astfel, in contextul apariției legii nr.144/2012 se ridică problema aplicabilității legii contravenționale mai favorabile cu privire la regimul prescripției aplicării si executării sancțiunii contravenționale.

În aceste condiții, instanța reține că legile referitoare la prescripție având ca posibil efect exonerarea de răspundere a contravenientului, nu pot fi considerate legi de procedură si trebuie sa urmeze regimul prevăzut pentru reglementările de drept substanțial.

Pentru identitate de rațiune, instanța reține opinia Curții Constituționale expusa in cuprinsul Deciziei nr. 1470/2011, publicată în M.Of. nr. 853/02.12.2011, in care Curtea arata referitor la criteriile de delimitare a normelor de drept penal de cele de procedura penala, ca așezarea acestor norme in Codul penal sau in Codul de procedura penala nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor.

Printre criteriile care trebuie avute in vedere in acest sens se număra: criteriul obiectului de reglementare al normei, o norma care privește cuantumul pedepsei aplicabile anumitor infracțiuni, putând fi încadrata in categoria normelor de drept substanțial si nu in categoria celor de procedura penala; criteriul scopului normei, care atribuie un drept, o facultate, nefiind o norma care sa reglementeze proceduri; criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la răspunderea penala pe care o poate înlătura, reduce sau agrava. Curtea arata ca "in măsura in care aplicarea concreta a unei norme la o speța dedusa judecații, indiferent de ramura de drept căreia ii aparține, aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penala si de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile".

D__ fiind că aplicarea legii mai favorabile privește nu numai condițiile de existenta si limitele sancțiunii contravenționale, ci si tratamentul sancționator, nefiind posibila disocierea acestora coroborat cu faptul ca ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție a intervenit o lege mai favorabila in ceea ce privește prescripția aplicării si executării sancțiunii contravenționale, instanța este obligată sa acorde eficiența cuvenită dispozițiilor constituționale.

Având în vedere toate cele expuse anterior și luând în considerare că respectarea termenului de întocmire a procesului verbal constituie o condiție de valabilitate a acestuia, dat fiind ca procesul-verbal contestat a fost întocmit si comunicat peste termenul de 30 de zile prevăzut de legea 144/2012, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/03.08.2015, iar pe cale de consecință va exonera petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 de lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea contravențională formulată de către petenta V______ G_______ M______, domiciliată în mun. B_____, ___________________________, nr. 30, jud. B_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în Mun. București, _____________________. 401A, sector 6.

Anulează procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx din data de 03.08.2015, întocmit de către intimată.

Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 de lei.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria B_____.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.11.2015.

	Președinte, F______-Tincuța R______
	Grefier, D______ C______ A______

RFT/ADC/ 16 Noiembrie 2015/ 4 ex/ 2 ex ___________________