Document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1957/A

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ T____ C_______

Judecător I______ T____

Grefier A_____ C_______ T________

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul D__ I____, împotriva sentinței civile nr. 1469/27.11.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, de Judecătoria D___, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 18.11.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1469/27.11.2014, pronunțată de Judecătoria D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de reclamantul D__ I____, în contradictoriu cu pârâtul I____________ de Poliție Județean T____, împotriva procesului-verbal ________, nr. xxxxxxx emis la data de 16.04.2014.

A fost menținut procesul verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx emis la data de 16.04.2014 ca fiind legal și temeinic.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/16.04.2014, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.3 lit e din OUG nr195/2002 și cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr195/2002.

S-a reținut în sarcina petentului că în data de 16.04.2014 la ora 15:24 pe DN 59 km 21+600 a condus autoturismul marca VW cu nr.XXXXXXXX cu viteza de 113 km /ora , în zona de incidență a indicatorului care restricționa viteza la 60 Km/oră ,depășind cu 53 km/h limita legal admisă și, deasemenea, nu a avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate.

Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, prezenta plângere.

Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului, nefiind semnat de către acesta ,fără ca refuzul semnării acestuia de către contravenient să fie confirmat de către un martor, ceea ce este permis conform art.109 alin.3 din OUG nr. 195/2002 în care se menționează că în cazul în care contravenția a fost constatată cu mijloace tehnice , procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului , după stabilirea identității acestuia , fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori..

În ceea ce privește faptul alegat de către petent , în sensul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța are în vedere decizia nr. XXII din 19 martie 2007 a ÎCCJ în sensul că acest motiv nu face parte din cele de nulitate absolută enumerate limitativ de art.17 din OG 2 xxxxx și poate atrage doar o nulitate relativă, în condițiile dovedirii acestei împrejurări și a unei vătămări încercate. Petentul nu a dovedit că cele consemnate în procesul verbal la rubrica alte mențiuni , respectiv că petentul nu face obiecțiuni, nu corespund realității respectiv nu a dovedit că nu i s-a adus la cunoștință de către agentul constatator că are dreptul de a face obiecțiuni și că cele consemnate în această rubrică de către agent nu au fost declarate de către petent. Chiar în situația în care instanța ar reține aspectul invocat de către petent ( că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni ) , petentul nu a făcut dovada existenței unei vătămări, în condițiile în care obiecțiunile referitoare la încheierea procesului verbal au fost expuse în fața instanței de judecată, urmând să fie analizate fiecare în parte de către aceasta. Astfel că, și în acest caz , cauza de nulitate relativă ar fi fost acoperită prin formularea obiecțiunilor și analizarea lor în fața instanței.

Nu poate fi reținut nici motivul de nulitate constând în descrierea generică a faptei, agentul constatator individualizând contravenția prin suficiente elemente de fapt, nerezumându-se doar la reluarea abstractă a textului de lege care consacră contravenția reținută în sarcina petentului.

De asemenea , instanța a constatat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 din Ordonanța nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor , fiind indicat actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția reținută în sarcina petentului .

Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO , trebuie analizat , în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii : 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.

În cauză, nerespectarea regulilor privind viteza reprezintă o faptă contravențională și nu penală. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 765 lei ,dar și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile . Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind viteza poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.

Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul Convenției cu consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.

Din această perspectivă , procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convenției Europeană.

Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară , probă ce revine contestatorului.

Instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 1 lit e din OUG 195/2002 ca este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a –IV –a de sancțiuni depășirea cu mai mult de 50 km /h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Disp. art. 109 din OG nr.2/2001 stipulează la alin. 2 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. „

De asemenea, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”

Analizând dispozițiile de mai sus, instanța a reținut că în situația în care un conducător auto depășește viteza legală, pentru a-i fi imputată fapta și pentru ca acesta să fie sancționat contravențional trebuie ca viteza de deplasare a acestuia să fie depistată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

Astfel, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.

În cauză a fost audiat martorul B_____ A___ P___ care a arătat că se afla într-un autoturism în fața autoturismului condus de către petent și știe că la ieșirea din Jebel este un indicator care limitează viteze la 70 km/h , apreciind că petentul nu circula cu viteza mai mare de 100 km/h și a fost nevoit să mărească viteza deoarece soția sa a acuzat dureri de stomac . Dar, din analiza probelor existente la dosar : înregistrarea de pe suportul magnetic rezultă fără putință de tăgadă că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realități , petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 3 lit.e din OUG 195/2002.

Instanța nu a reținut că viteza de deplasare a petentului era mai mică decât cea înregistrată pentru că rezultatul unei măsurări de viteză efectuată cu cinemometrul nu înglobează limitele erorilor tolerate, ci înglobează o eroare de măsurare a cărei valori poate diferi de la o măsurare la alta, iar la controlul metrologic legal efectuat periodic prin verificări metrologice se urmărește ca aceste erori de măsurare să se încadreze în limitele erorilor tolerate impuse. Ulterior efectuării controlului metrologic legal utilizatorul are obligația de a respecta instrucțiunile de instalare , punere în funcțiune și utilizare , elaborate de producător. Verificarea încadrării în cerințele cuprinse în NML 021-05 ( printre care se numără și încadrarea în limitele erorilor tolerate , conform paragrafului 3.1.1 ) se realizează în principal cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.

Întrucât la dosar a fost depus de către intimată buletinul de verificare metrologică a cinemometrului folosit ( fila 35) precum și atestatul agentului constatator (fila 35), suportul magnetic al înregistrării care a stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției contestat ( fila 31 ), instanța va constata că viteza cu care circula petentul la volanul auto marca VW cu nr.XXXXXXXX ( pe sectorul de drum cu restricție de viteză de 60 km/h ) a fost de 113 km /ora, cinemometrul montat pe autospeciala poliției cu nr. MAI xxxxx indicând corect viteza și întrucât agentul constatator este o persoană calificată , a apreciat că au fost respectate instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare elaborate de producătorul aparatului. Instanța nu a considerat întemeiată apărarea petentului cum că aparatul radar nu era omologat să măsoare viteza în regim staționar întrucât din buletinul de verificare metrologică existent la dosar ( fila 35) rezultă că aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx măsoară viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.

Astfel, în măsura în care în procesul-verbal este indicată marca și numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul radar cu care s-a măsurat viteza cu care a circulat petentul la volanul autoturismului , putându-se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile art.109 alin.2 din O.G nr.195/2002, respectiv dacă viteza a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic , procesul verbal fiind susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are o altă probă de nevinovăție, se poate susține temeinicia acestuia fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si recunoscuta de Curtea Europeana în numeroase cauze referitoare la contraventii ( cauza A_____ împotriva României).

Instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG 195/2002 ca este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a –III –a de sancțiuni nerspectarea obligației conducătorului de autovehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art.35 alin. 2 .Iar conform art.35 alin 2 din același act normatv, participanții la trafic sunt obligați , la cererea polițistului rutier , să înmâneze actele de identitate, permisul de conducere, documentele de înmatriculare..și alte documente prevăzute de lege.

Întrucât procesul verbal de constatare a contravenției nu face dovada deplină a celor înscrise în acesta deoarece O.G nr.2/2001 nu arată în mod expres care este forța probatorie a acestuia ,dar CEDO , analizând plângeri formulate de persoane care , fiind sancționate contravențional, au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art.6 din Convenție prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text a statuat că distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația statelor semnatare ale Convenției nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art.6 din Convenție. Curtea a concluzionat că acuzația adusă contravenientului este o acuzație penală în sensul Convenției , iar petentul beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contarvențională desfășurată în fața instanței revine în primul rând organului constatator și nu petentului ( cauza A_____ contra României).

În această situație, în măsura în care procesul verbal este susținut de dovezi , iar contravenientul nu are probe din care rezultă nevinovăția sa, instanța a susținut temeinicia acestuia .

Față de probele administrate, instanța a apreciat că prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în sensul că starea de fapt consemnată în cuprinsul acestuia cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina petentului și prevăzută de art. 101 alin. 1 pct 18 din OUG 195/2002 a fost dovedită , petentul, în calitate de conducător auto, nerspectând obligația de a avea asupra permisul de conducere și certificatul de înmatriculare .

În consecință, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție – deși, potrivit disp. art.129 alin.1 teza finală C.proc.civ., îi incumba sarcina acestei probe – și ținându-se seama și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța a constatat așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată- amenda în cuantum de 765 lei( echivalentul a 9 puncte-amenda , punctajul minim conform clasei IV de sanctiuni – art.98 alin.4 lit.d din OUG nr.195/2002) cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile, și sancțiunea avertisment pentru fapta contravențională prevăzută de art. 101 alin. 1 punctul. 18 din OUG nr.195/2002 în cauză, agentul constatator a aplicat corect aceste dispoziții legale și a individualizat corect sancțiunea raportat la gravitatea faptelor , urmând a fi menținute, agentul constatator întocmind procesul verbal contestat cu respectarea dispozițiilor art.20 alin.1 și art.10 alin.1și 2 din O.G nr.2/2001 conform cărora în situația săvârșirii de către o persoană a mai multor contravenții în același timp, constatate de către același agent constatator, se întocmește un singur proces verbal, aplicându-se pentru fiecare faptă câte o sancțiune , care se cumulează și al căror total nu poate depăși dublul maxim prevăzut de lege pentru contravenția cea mai gravă. În cauză, agentul constatator, a constatat săvârșirea a două fapte contravenționale și a aplicat pentru fiecare faptă câte o sancțiune , cumulându-le .

Fată de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1469/27.11.2014, pronunțată de Judecătoria D___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, la data de 21.01.2015, a formulat apel reclamantul apelant D__ I____, solicitând admiterea apelului in baza art. 466-482 Cod Proc Civ, schimbarea in tot a sentinței atacate si rejudecând cauza sa se dispună admiterea plângerii contravenționale formulate impotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat de agentul constatator Caramaciu L________ din cadrul IPJ T____-SERVICIUL RUTIER, în data de 16.04.2014 orele 15, 30pe DN 59; să se constate nulitatea procesului-verbal atacat; anularea în parte a procesului-verbal pentru contravenția de depășire a vitezei legale, sancționată cu amendă contravențională și sancțiune complementară; exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere categoria B nr. T4327031J, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii principale cu avertisment și anularea sancțiunii complementară a suspendării dreptului de a conduce, pentru următoarele motive:

Apelantul consideră că procesul-verbal este lovit de nulitate având în vedere dispozițiile imperative ale art. 16 alin 7 din OG 2/2001.

Mai mult decât atât, acest proces-verbal nu a fost semnat deoarece apelantul a refuzat să semneze, iar acest aspect nu a fost confirmat de nici un martor și nici nu se reține vreo situație specială în care asigurarea prezenței unui martor este imposibilă având în vedere că fapta a fost constatată la ora 15,30 pe un drum național intens circulat, încălcând dispozițiile art. 19 din OG2/2001- motiv de nulitate.

De asemenea fapta contravențională pentru care a fost sancționat a fost descrisă într-un mod ambiguu, lacunar cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 16 alin 1 deoarece nu reiese de nicăieri locația exactă unde a fost săvârșită contravenția atâta timp cât pe procesul verbal apare trecut o dată DN 59 și după DN 54 km 81+600.

Apelantul a solicitat a se observa lipsa menționării în procesul-verbal a datelor de identificare ale mașinii de poliție dar și a cinemometrului cu care s-a efectuat măsurătoarea vitezei avute .

Pe cale de consecința s-a solicitat ca intimata sa depună la dosar (1) proba foto din care sa reiasă viteza înregistrata. (2) certificatul de omologare al respectivului aparat, (3) certificatul de verificare metrologica care sa cuprindă si marca si numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care a fost amplasat cinemometrul, (4) dovada ca agentul era competent conform legii sa efectueze aceste măsurători, având atestat.

Procesul - verbal contestat nu cuprinde si mențiunea numărului de Înmatriculare al autovehiculului de patrulare pe care a fost amplasat cinemometrul, in acest fel măsurarea efectuata nefiind valabila întrucât art. 5.2.1. din NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" prevede ca „In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificărilor inițiale si a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează in regim staționar, sau atât in regim staționar cât si in regim de deplasare, trebuie sa se menționeze marca si numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice."

Pe cale de consecința, chiar daca intimata va depune dovezile solicitate nu se va putea stabili in mod sigur daca verificarea metrologica este valabila in conformitate cu normele anterior menționate.

În conformitate cu prevederile art. 4 din Norma de metrologie legala intitulat Cerințe privind utilizarea cinemometrelor, măsurările si înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere in vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de către operatori calificați. Instruirea operatorilor se va efectua in conformitate cu reglementările specifice in vigoare, elaborate de instituția abilitata sa detina si sa utilizeze cinemometrele.

Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai daca au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate in conformitate cu prevederile prezentei norme si sunt insotite de buletine de verificare metrologica in termen de valabilitate.

Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere daca nu sunt respectate cerințele 4.1...4.3 precum si in următoarele cazuri:

-daca măsurările au fost efectuate in condiții de ceata, ploaie, ninsoare sau furtuna;

-daca cinemometrul este destinat numai utilizării in regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul in mișcare;

-daca, in momentul măsurării, in raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar in evidenta.

Paragraful 3.2.6. din norma de metrologie NML 021`-05, , prevede ca înregistrarea efectuata trebuie sa conțină mențiunea ca a fost efectuata autotestarea aparatului. Aceasta funcție trebuie sa fie activata automat la fiecare punere in funcțiune a cinemometrului. In cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocata. ^ Paragraful 3.5.1 din norma de metrologie NML 021-05 prevede ca înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele:

-data si ora la care a fost efectuata măsurarea;

-valoarea vitezei măsurate;

-sensul de deplasare a autovehiculului;

-faptul ca a fost efectuata autotestarea (conform. 3.2.6);

-imaginea autovehiculului, din care sa poată fi pus in evidenta numărul de înmatriculare al acestuia.

Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținuta in cauza, instanța a apreciat ca cinemometrul utilizat de agentul constatator îndeplinește toate condițiile prevăzute in mod imperativ de lege astfel încât constatarea contravenției sa fie efectuata cu un mijloc tehnic certificat si verificat din punct de vedere metrologic.

In condițiile in care nu au fost respectate aceste dispoziții legale, procesul-verbal întocmit este lovit de nulitate absoluta virtuala, fiind produsa petentului o vătămare care nu poate fi înlăturata decât prin anularea acestuia deoarece acesta este lipsit de posibilitatea de a ataca sancțiunea contravenționala complementara, nefiind posibila aplicarea ulterioara a sancțiunii.

Mai mult decât atât, gradul de pericol social al faptei nu corespunde sancțiunii aplicate avându-se în vedere și faptul că: "sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului".

Astfel, având in vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative în urma faptei, precum si circumstanțele personale ale contravenientului (buna conduita a subsemnatului si lipsa oricăror abateri de acest gen ale subsemnatului, anterioare faptei respective), solicit înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.

Astfel, instanța nu a purces la o reala cercetare a fondului deoarece nu a audiat si martorul propus de apelant,audiind doar martorul propus de intimate, nu a dat eficienta stării de necesitate invocate de către apelantul-reclamant , ce a cauzat felerarea vitezei

În drept: s-au invocat disp. art. 31 din OG 2/2001 si art. 466-482 Cod Proc. Civ.

Dovada apelului avându-se in vedere efectul devolutiv al acestuia apelantul înțelege să o facă cu proba cu înscrisuri și martorul P______ A___-D______.

Intimatul I____________ de Poliție Județean T____, în temeiul art. 205 și urm. Cod Pr.Civ. a formulat întâmpinare, apreciind că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/16.04.2014 întocmit de agentul constatator întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001.

Instanța de fond, în mod temeinic și legal, a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând tară tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

Sub aspectul legalității, procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG. nr. 2/2001, neexistând cauze de anulare prevăzute de art. 17 din OG. nr. 2/2001, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Astfel, s-a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale, motiv pentru care s-a solicitat menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond și respingerea apelului formulat de petent, motivele invocate nefăcând altceva decât să reia aspectele menționate în plângere și care au fost analizate o dată de către instanța de fond.

In ceea ce privește temeinicia procesului verbal, acesta se bucură de prezumția relativă că lucrurile s-au întâmplat așa cum au fost descrise în conținutul acestuia, motiv pentru care sarcina probei incumbă celui care-1 contestă.

Pe fond, până la proba contrară, procesul-verbal de constatare face dovada deplină a celor înscrise în acesta, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie contravențională, bucurându-se de prezumția relativă de temeinicie și legalitate.

În ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelant, acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de anulare a sentinței civile pronunțate.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității ț (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Față de cele ce preced, starea de fapt reținută în procesul-verbal este conformă cu realitatea, pe cale de consecință, demersul judiciar al apelantului urmând a fi respins de instanța de control judiciar ca neîntemeiat.

În temeiul art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civil, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din perspectiva motivelor de apel și în limitele devoluțiunii legale reglementate de art. 476 – 478 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.

Pentru a hotărî în acest sens, raportat la motivele de apel care nu reprezintă altceva decât o reiterare a motivelor indicate în susținerea plângerii contravenționale, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/16.04.2014, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.3 lit e din OUG nr195/2002 și cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr195/2002.

S-a reținut în sarcina petentului că în data de 16.04.2014 la ora 15:24 pe DN 59 km 21+600 a condus autoturismul marca VW cu nr.XXXXXXXX cu viteza de 113 km /ora , în zona de incidență a indicatorului care restricționa viteza la 60 Km/oră ,depășind cu 53 km/h limita legal admisă și, deasemenea, nu a avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate.

Tribunalul constată că nu există cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal de contravenție.

În acest sens, raportat la susținerile cuprinse în motivele de apel, tribunalul remarcă împrejurarea că omisiunea agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni sau neconsemnarea acestora în procesul-verbal, constituie cauze de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, condiționate de dovedirea existenței unei vătămări de către cel interesat. În cauză petentul nu a justificat în ce mod a fost vătămat prin încheierea procesului-verbal de contravenție în modalitatea pe care o descrie, pe de altă parte o astfel de vătămare nu există, de vreme ce persoana sancționată are dreptul de a se adresa instanței de judecată cu plângere contravențională, cale de atac în care are posibilitatea de a formula orice critici și apărări împotriva procesului-verbal de contravenție.

De asemenea, în ceea ce privește lipsa martorului din procesul-verbal de contravenție, astfel cum a remarcat și judecătoria, procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului, nefiind semnat de către acesta, fără ca refuzul semnării acestuia de către contravenient să fie confirmat de către un martor, ceea ce este permis conform art.109 alin.3 din OUG nr. 195/2002 în care se menționează că în cazul în care contravenția a fost constatată cu mijloace tehnice, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității acestuia, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

De asemenea, nu poate fi primită nici ciritica privitoare la incertitudinea asupra locației în care a fost săvârșită contravenția, reținute prin prin procesul-verbal de contravenție. Se remarcă astfel de către tribunal, din examinarea primului exemplar al procesului-verbal de contravenție – f. 45 – că, atât la locul constatării contravenției, cât și la descrierea faptei est înscris DN 59, confuzia invocată de petent fiind datorată modului în care a fost scrisă cifra 9, parțial ilizibilă pe cel de-al doilea exemplar datorită imprimării cu hârtie-carbon.

În ceea ce privește existența faptei contravenționale, aceasta a fost dovedită de organul constatator cu înregistrarea video de la dosarul cauzei, din adresa DRDP de la dosarul cauzei în apel rezultând că, pe DN 59, începând cu km 21+350 și până la km 20+790, viteza de circulație este de 60 km/h.

Referitor la celelalte nemulțumiri ale petentului apelant, legate de pretinsa nerespectare a unor dispoziții cuprinse în Norma de Metrologie Legală care reglementează măsurătorile efectuate cu cinemometre, tribunalul constată că, prin Ordinul directorului general al Biroului R____ de Metrologie Legala nr. 187/2009 a fost modificată Norma de Metrologie Legală nr. 021-05 NML, în ceea ce priveste cerintele tehnice ale aparatului de masurare a vitezei (cinemometru), modificarile pct. 3, subpunctul 3.5, paragraful 3.5.1 dispun ca inregistrarile efectuate trebuie sa contina cel putin:

– data si ora la care a fost efectuata masurarea;

– valoarea vitezei masurate;

– imaginea autovehiculului, din care sa poata fi pus in evidenta numarul de inmatriculare al acestuia.

Observam ca din inregistrare nu trebuie sa reiasa si faptul ca autotestarea a fost efectuata, astfel cum instituia vechea reglementare.

Pericolul social al faptei săvîrșite de către petent a fost, de asemenea, corect evaluat de către instanța de fond, tribunalul considerând, de asemenea, față de împrejurările descrise în procesul-verbal de contravenție, că nu se impune înlocuirea amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție cu avertismentul.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 480 C. pr. civ., apelul declarat de către petent urmează să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul D__ I____, cu domiciliul procedural ales în Drobeta T____-S______, ________________, jud. M________ – la C__. Av. I_____ C_________ P_______ împotriva sentinței civile nr. 1469/27.11.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, de Judecătoria D___, în contradictoriu cu intimatul I____________ De Poliție Județean T____, cu sediul în Timișoara, bvd. Take I______ nr. 46, jud. T____, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.11.2015.

Președinte, M____ T____ C_______		Judecător, I______ T____
	Grefier, A_____ C_______ T________

Red. M.T.C.

Tehnored.: M.T.C. – 07.01.2016

4 ex.

Jud. D___ – președ. A.P. M____

SM 1 ex. / Comunicat 2 ex.