cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 327/R

Ședința publică din 29 Martie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE V_______ P__

Judecător V_____ F______

Judecător N___ B________

Grefier A______ H____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-petentă ______________, cu sediul în Bistrița, cart. Unirea, nr. 57A, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 2287 din 18.10.2012 a Judecătoriei V____ de Sus, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de 08.03.2013, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de 15.03.2013, 22.03.2013 și 29.03.2013, când în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2287 din 18.10.2012 Judecătoria V____ de Sus s-a respins plângerea contravențională formulată de către petenta ____________________ sediul în loc. Bistrița, cart. Unirea, nr.57/A, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Maramureș, cu sediul în loc. Baia M___, _____________________.37, jud. Maramureș și s-a menținut procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimat la data de 30.05.2012.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 30.05.2012 de către I.P.J. Maramureș- Serviciul Rutier, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 12.000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 8 al.1 pct.14, art.8 al.1.pct.31 și art.8 al.2 pct.6 din OG nr.37/2007 și sancționate de art.9 al.1 lit.a), c) și d) din același act normativ , reținându-se că , la data de 30.05.2012, în calitate de operator de transport rutier public de mărfuri, cu auto marca M__ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX , ansamblu condus de S____ D____ A_____ pe drumul național 18 în localitatea V____ de Sus, a efectuat transport marfă, având termenul de verificare periodică a aparatului tahograf expirat din data de 07.05.2012, nu a prezentat numărul necesar de diagrame sau documente justificative pentru activitatea desfășurată în ultimele 28 de zile, iar în data de 29.05.2012 conducătorul auto nu a respectat perioada zilnică de odihnă cu o oră și 30 minute.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petenta nu a reușit să probeze contrariul celor reținute în procesul-verbal contestat.

Astfel, deși aceasta susține faptul că în timpul efectuării controlului agentul constatator a comis unele abuzuri, ,,percheziționând” cabina vehiculului și ridicând anumite documente, aceasta nu a făcut dovada că au fost depășite limitele acordate personalului cu atribuții de control prin art.7 lit a) din OG nr.37/2007, susținerile petentei rămânând simple afirmații în lipsa unor atare dovezi.

Cu toate că petenta a solicitat audierea ca martor a numitului S____ D____ A_____, probă admisă de instanță, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor de a indica adresa martorului sau de a-l prezenta fără citație, fiind citată în acest sens de 2 ori, ultima citație transmisă fiind primită personal de numita I______ I_____, care semnează citația în calitate de director și plângerea în calitate de administrator ( filele 20 și 34).

Martorul semnatar al procesului-verbal, numitul Ț_____ O___ M_____ arată doar că , la data de 30.05.2012 , a fost oprit în trafic de agenții de poliție, neavând montată centura de siguranță în timpul deplasării. A văzut în zona respectivă un tir încărcat cu material lemnos, fiind solicitat de agenții constatatori să semneze procesul-verbal în calitate de martor asistent, dar nu cunoaște amănunte cu privire la situația de fapt și fapta reținută în sarcina petentei ( fila 37).

Procesul-verbal nu putea fi semnat de conducătorul-auto al petentei, neavând calitatea de reprezentant legal al acesteia, martorul semnatar al procesului-verbal atestând aceasta, și nu aspecte cu privire la contravențiile reținute în actul sancționator.

În ceea ce privește aceste contravenții, s-au reținut următoarele:

Conform dovezii de verificare _______ nr.xxxxxxx , aparatul tahograf montat pe vehiculul cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX a fost verificat la data de 07.05.2010, verificarea având valabilitate 2 ani ( fila 27).

La data de 30.05.2012, această perioadă a fost depășită, iar la controlul efectuat conducătorul-auto al petentei nu a putut prezenta agenților constatatori ai intimatei o verificare valabilă a aparatului, cum de altfel, nu a fost prezentată nici instanței o dovadă în acest sens, până la data prezentei hotărâri, aspecte față de care petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prev. de art.8 al.1 pct.14 din OG nr.37/2007, modificată, utilizând un tahograf care are termenul de valabilitate al verificării periodice depășit.

Apoi, cu ocazia aceluiași control, conducătorul auto al petentei nu a putut prezenta diagramele tahografice prev. de art.8 al.1 pct.31 din același act normativ , constatându-se și că acesta nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă, depășind-o cu 1 oră și 30 min., astfel că fapta se circumscrie ipotezei prev. art.8 al.2 pct.6 din OG nr.37/2007, modificată.

Cele consemnate în procesul-verbal contestat sunt susținute de înscrisurile depuse de intimată în probațiune și ridicate de la petentă la data controlului ( filele 29-31) și nu au fost înlăturate de petentă prin dovadă contrară.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentei, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001 care prevăd că sancțiunea se va aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul si mijloacele de săvârșire , scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Pentru primele două contravenții petenta a fost sancționată cu amenda minimă prevăzută în actul sancționator, pentru a treia contravenție aplicându-se sancțiunea avertisment, petenta având posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.

Instanța a apreciat că, pentru faptele comise de petentă pentru care aceasta a fost sancționată cu amendă contravențională , o reindividualizare a sancțiunii amenzii prin aplicarea sancțiunii avertismentului nu este justificată, ambele contravenții fiind calificate ca reprezentând încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului CE nr.561/2006, Regulamentului CEE nr.3.821/85 și Acordului AETR, având un pericol social ridicat, prin nerespectarea legislației interne și internaționale cu privire la condițiile efectuării transportului rutier de mărfuri și nerespectarea timpilor de condus și de odihnă creându-se premisele producerii unor accidente de circulație ce pot avea urmări atât asupra celor implicați direct în actul de transport , cât și unor victime colaterale sau unor bunuri, iar sancțiunile sunt prevăzute într-un cuantum ridicat tocmai pentru a atrage atenția asupra consecințelor acestor fapte și a responsabiliza pe cei implicați în activitatea de transport.

Argumentele petentei potrivit cărora nu s-a produs ,,absolut nicio urmare” nu au fost reținute pentru că textul legal nu condiționează existența acestor contravenții de producerea unui rezultat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentei, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001 care prevăd că sancțiunea se va aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul si mijloacele de săvârșire , scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Pentru primele două contravenții petenta a fost sancționată cu amenda minimă prevăzută în actul sancționator, pentru a treia contravenție aplicându-se sancțiunea avertisment, petenta având posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.

Instanța a apreciat că, pentru faptele comise de petentă pentru care aceasta a fost sancționată cu amendă contravențională , o reindividualizare a sancțiunii amenzii prin aplicarea sancțiunii avertismentului nu este justificată, ambele contravenții fiind calificate ca reprezentând încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului CE nr.561/2006, Regulamentului CEE nr.3.821/85 și Acordului AETR, având un pericol social ridicat, prin nerespectarea legislației interne și internaționale cu privire la condițiile efectuării transportului rutier de mărfuri și nerespectarea timpilor de condus și de odihnă creându-se premisele producerii unor accidente de circulație ce pot avea urmări atât asupra celor implicați direct în actul de transport , cât și unor victime colaterale sau unor bunuri, iar sancțiunile sunt prevăzute într-un cuantum ridicat tocmai pentru a atrage atenția asupra consecințelor acestor fapte și a responsabiliza pe cei implicați în activitatea de transport.

Argumentele petentei potrivit cărora nu s-a produs ,,absolut nicio urmare” nu pot fi reținute pentru că textul legal nu condiționează existența acestor contravenții de producerea unui rezultat.

Împotriva sentinței, petenta ______________ Bistrița a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, solicitând modificarea hotărârii, în sensul înlocuirii sancțiunilor aplicate, cu sancțiunea „ avertisment”.

În motivarea recursului s-a susținut în esență că societatea nu a mai fost sancționată de către agenții I__, fiind la prima abatere de orice fel, nu numai de acest gen iar pe de altă parte, sancțiunea aplicată, amenda în cuantum de 12.000 lei, va stopa activitatea societății.

Recursul este nefondat.

Petenta a fost sancționată contravențional pentru trei fapte, fiecare dintre ele având un grad de pericol social ridicat, considerat de însuși legiuitorul care a instituit amenzi într-un cuantum ridicat.

Susținerile petentei-recurente, potrivit cărora că societatea nu a mai fost sancționată de I__ Maramureș și că totalul amenzilor în cuantum de 12.000 lei poate crea dificultăți în continuarea activității sale, nu constituie motive de natură a atrage înlocuirea amenzii cu sancțiunea „avertisment”.

În aceste condiții, tribunalul constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, va respinge recursul petentei, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta ______________, cu sediul în Bistrița, cart. Unirea, nr. 57A, jud. Bistriț-Nădăuda, împotriva sentinței civile nr. 2287 din 18.10.2012 a Judecătoriei V____ de Sus, jud. Maramureș.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.03.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

P__ VirginiaFițigău V_____ B________ N___

Grefier,

A______ H____

Red. B.N. / 7.06.2013

Tehnored.C.C.-1.07. 2013/ ex.2

JUDECĂTOR LA FOND V_____ F_____ F_____