R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR.262/A

Ședința publică din data de 26.05.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: T_____ L_______, judecător

JUDECATOR: I_____ M____

GREFIER: S____ D______

S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul pârât P_______ M___________ REȘIȚA, dl. Stepanescu M____, împotriva sentinței civile nr.2812/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul reclamant P___ P____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantului, consilier juridic V____ A___, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, în conformitate cu prevederile art.131 alin.1 Cod procedură civilă, instanța, procedând la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, în temeiul art.34 alin.2 din OG nr.2/2001, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Totodată, constată că, în mod eronat, au fost citați în calitate de intimați Consiliul Local al mun. Reșița-Direcția Poliția Locală Reșița și P_______ M___________ Reșița.

În baza art.392 din Noul Cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul în fond.

Reprezentantul apelantului, consilier juridic V____ A___, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Depune delegație de reprezentare în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art.394 din Noul Cod de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și dispune închiderea dezbaterilor, procedând la soluționarea cererii.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 10.06.2013 sub nr.XXXXXXXXXXXXX la Judecătoria Reșița, petentul P___ P____ a contestat procesul-verbal de contravenție nr.2508/15.05.2013 și a solicitat anularea acestuia.

În fapt, petentul a arătat că, prin procesul verbal de contravenție contestat, dl. Bara I__, in calitate de polițist local a constatat ca petentul a efectuat lucrări de construcție în calitate de proprietar al terenului situat in Reșița, ___________________________.51, faptă prevăzută de art.26 alin.1 lit.a rap. la art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991 și sancționată conform art.26 alin.2 de la 1000 lei la xxxxx lei. Pe baza celor constatate, i-a fost aplicată amendă in cuantum de xxxxx lei si s-a dispus sistarea lucrărilor, ___________________________ obținerea autorizației de construcție sau desființarea lucrărilor executate ilegal si aducerea terenului la starea inițială.

Petentul a aratat că, în primul rând, contestă calitatea și atribuția agentului constatator de a constata fapta imputată, având în vedere ca potrivit procesului-verbal acesta are calitatea de polițist local, iar prin art.I pct.29 din Legea nr.215/2008 a fost abrogat art.26 alin.6 din Legea nr.50/1991 care prevedea ca organele de politie pot constata acest tip de contravenții. Astfel, procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit de o persoană fără calitate si lovit de nulitate absolută.

De asemenea, petentul a invocat excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție pentru lipsa datei sau a perioadei comiterii faptei contravenționale, în baza art.17 din OG nr.2/2001, arătând că agentul constatator descrie fapta la modul general.

Petentul a învederat faptul că agentul constatator a întocmit procesul verbal contestat în lipsa sa, iar el nu l-a semnat, martorul indicat a fost prezent numai la întocmirea procesului verbal, la sediul Direcției Poliția Locală Reșița, astfel că se poate confirma doar lipsa petentului de la întocmirea procesului verbal de contravenție.

Petentul a invocat și excepția prescripției dreptului de a constata contravenția și de a aplica amenda, arătând că a început construirea fundației și a parterului în vara anului 2008, după ce a cumpărat terenul prin contractul de vânzare-cumpărare din 27.05.2008 si după ce a obținut Certificatul de urbanism nr.790/10.11.2008 emis de către P_______ M___________ Reșița.

La sfârșitul anului 2009, organele competente au învederat petentului că nu este proprietar exclusiv asupra terenului și, în consecință, acesta a încetat lucrările de construcție începute anul anterior.

Petentul a menționat că, de la data începerii construcțiilor, din anul 2008 și până la momentul constatării faptei contravenționale, respectiv data de 22.04.2013, au trecut mai mulți ani, precizând că obligația de a deține o autorizație se raportează la momentul începerii lucrărilor de construire.

Petentul a invocat, de asemenea, excepția prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, conform art. 13 alin.2 din O. G. nr.2/2001, având in vedere ca art.31 din Legea nr.50/1991 prevede expres ca aplicarea amenzilor se prescrie in doi ani de la data săvârșirii faptei.

Pe fondul cauzei, petentul a solicitat ca instanța să țină cont de faptul că organul competent care i-a înmânat certificatul de urbanism, era obligat să cunoască starea de indiviziune în care terenul era și să nu emită certificatul de urbanism, care a dat petentului curajul de a începe lucrările de construcție fără autorizație.

Totodată, petentul a menționat că amenda aplicată pentru fapta săvârșită este maximul prevăzut de lege, având in vedere că a obținut certificatul de urbanism și că există și culpa organului emitent, care putea observa neregularitățile terenului în cauză, menționând că, în speța de față, operează și cazul fortuit, deoarece nu a știut că pentru obținerea autorizației de construire, terenul trebuie să fie în proprietatea sa exclusivă.

În drept, petentul nu și-a întemeiat cererea.

Intimata Direcția Poliția Locală Reșița a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Poliției Locale Reșița.

În motivare a arătat că, potrivit prevederilor art.15 alin.1 și 2 din OG nr.2/2001, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute de legi speciale.

În ceea ce privește excepția nulității absolute invocate de petent pentru lipsa datei sau perioadei, intimata a solicitat instanței respingerea acesteia, arătând că la punctul 1 din procesul verbal contestat, este menționat „în urma controlului efectuat astăzi 22.04.2013, ora 13.25 în Reșița ………… am constatat următoarele…………”.

Privitor la excepția prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale invocată de petent, intimata a aratat că, potrivit art.13 alin.2 din OG nr.2/2001, „ în cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.” Or, in domeniul construcțiilor fapta contravențională are caracter continuu, iar sancțiunea se poate aplica odată cu constatarea contravenției, conform art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991.

In practica judiciara, s-a decis că epuizarea contravenției continue are loc la data constatării, moment de la care aceasta se autonomizează prin intermediul actului constatator, ori in speța de față s-a epuizat în data de 22.04.2013, când a fost constatata contravenția. Ca tare, prescripția invocata de petent, nu poate fi reținută în cazul contravențiilor continue, deoarece dreptul de a constata astfel de contravenții nu este condiționat de o prescripție a dreptului de constatare pentru că momentul constatării faptei este același cu data epuizării contravenției continue.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției, arătând că, în urma verificărilor efectuate, polițistul local B___ I__, a constatat că petentul P___ P____ a executat lucrări de construcție fără a deține autorizație de construire. Polițistul local s-a deplasat la fața locului împreună cu inspectorii din cadrul Serviciului Urbanism si Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Reșița, pentru verificarea lucrărilor de construcții.

De asemenea, intimata a menționat că petentul avea obligația să solicite eliberarea unei autorizații, conform art.1 din Legea nr.50/1991, în calitatea sa de proprietar al terenului, iar documentele depuse la dosar de către petent, nu au relevanță în cauză, deoarece, în certificatul de urbanism depus de petent se menționează că acesta nu ține loc de autorizație de construire/desființare și nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.

Intimata a aratat ca fapta contravențională a fost constatată personal de polițistul local, astfel încât face dovada deplina pana la proba contrara si, totodata, solicită instanței să constate că, potrivit art.16 și art.17 din OG nr. 2/2001, nu a intervenit nici una dintre cauzele de nulitate, procesul verbal fiind încheiat în mod temeinic și legal.

În drept, intimata invocă dispozițiile art.205 Cod procedură civilă și Legea nr.50/1991 republicată.

Intimatul P_______ M___________ Reșița a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției contestat.

Intimatul a aratat că, în urma verificărilor efectuate, polițistul local B___ I__, a constatat că petentul P___ P____ a executat lucrări de construcție fără a deține autorizație valabilă.

Petentul avea obligația să solicite eliberarea unei autorizații, în calitatea sa de proprietar al terenului, iar în certificatul de urbanism depus de petent, se menționează că acesta nu ține loc de autorizație de construire/desființare și nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.

Referitor la nulitatea absolută invocată de petent motivat de faptul că agentul constatator nu are calitate și atribuție de a constata contravenții, intimatul a invocat art.8 din Legea nr.155/2010 privind poliția locală și Dispoziția nr.2763/17.05.2011 privind stabilirea împuterniciților Primarului M___________ Reșița pentru constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor la diferite acte normative printre care si Legea nr.50/1991.

Privitor la excepția nulității absolute invocate de petent pentru lipsa datei sau perioadei, intimatul a solicitat instanței respingerea acesteia, arătând că la punctul 1 din procesul verbal contestat, este menționat „în urma controlului efectuat astăzi 22.04.2013, ora 13.25 în Reșița ………… am constatat următoarele…………”.

Referitor la excepția prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale invocată de petent, intimatul a aratat că, potrivit art.13 alin.2 din OG nr.2/2001, în cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. Or, în domeniul construcțiilor fapta contravențională are caracter continuu, iar sancțiunea se poate aplica odată cu constatarea contravenției, conform art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.205 Cod procedură civilă și Legea nr.50/1991 republicată.

Intimatul Consiliul Local al M___________ Reșița, reprezentat prin Primar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondata.

Intimatul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al M___________ Reșița, întrucât, potrivit prevederilor art.15 alin.1 și 2 din OG nr.2/2001, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute de legi speciale.

Mai mult, potrivit art.27 alin.5 din Legea nr.50/1991, intimatul arată că procesele verbale încheiate de organele de control se înaintează în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si urbanism sau după caz, președintelui consiliului județean sau primarului unității administrativ teritoriale sau al sectorului M___________ București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția, sens in care procesul verbal a fost încheiat la sediul Direcția Politia Locala și înaintat Primarului M___________ Reșița in vederea aplicării sancțiunii contravenționale. Astfel, P_______ este cel care aplica sancțiunea, acest fapt fiind consemnat și în cuprinsul procesului verbal nr.2508/15.05.2013 si, potrivit art.33 alin.1 din O.G. nr.2/2001 calitate procesuala are organul care a aplicat sancțiunea, in speță P_______ M___________ Reșița.

La data de 18.07.2013, petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care învederează instanței că înțelege să se judece cu intimatul P_______ M___________ Reșița, care are calitate procesuală pasivă în cauză.

În acest sens, petentul a invocat faptul că unele dispoziții ale Legii nr.50/1991 republicată, derogă din dispozițiile OG nr.2/2001 și din Legea nr.155/2010, respectiv la art.27 alin.3 din Legea nr.50/1991 se prevede „contravențiile prevăzute la art.26 alin.1, cu excepția celor de la lit.h-l, se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor sectoarelor, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite in unitatea lor administrativ teritoriala potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare”. Prin O.U.G. nr.215/2008 a fost abrogat alineatul 6 din art.27 din Legea nr.50/1991. În consecință, petentul a aratat că legea specială primează și se aplică întocmai față de prevederile corespunzătoare din alte acte normative, procesul verbal în speța de față este lovit de nulitate, fiind constatat de o persoană necompetentă.

Petentul a aratat ca în întâmpinarea depusa de P_______ M___________ Reșița a fost interpretat greșit art.17 din O.G. nr.2/2001, întrucât in cazul contravențiilor la regimul construcțiilor, data săvârșirii faptei este data sau momentul începerii lucrărilor de construcții fără autorizație, deoarece legea nu permite obținerea autorizației în perioada ridicării construcției. Petentul a aratat că a început lucrările in anul 2008 si a obținut Certificatul de urbanism nr.790 la data de 10.11.2008 de la P_______ M___________ Reșița si ca au trecut cei 2 ani pentru prescrierea contravenției, astfel încât trebuia precizat in procesul verbal că data controlului este si data săvârșirii contravenției.

La data de 16.10.2013, petentul a formulat o cerere de suspendare a judecării procesului în baza art.413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr.XXXXXXXXXXXXX, care are ca obiect acțiune de ieșire din indiviziune.

Prin Încheierea din data de 23.10.1013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția Poliția Locală Reșița, invocata de intimata Direcția Poliția Locală Reșița prin întâmpinare si excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Consiliul Local al M___________ Reșița invocata de intimatul Consiliul Local al M___________ Reșița.

Prin sentința civilă nr.2812/18.12.2013, Judecătoria Reșița a respins plângerea contravențională formulata petentul P___ P____ in contradictoriu cu intimata Direcția Poliția Locală Reșița ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respinge plângerea contravențională formulata petentul P___ P____ in contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al M___________ Reșița, ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția prescripției dreptului de a constata și aplica sancțiunea invocată de petent; a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul P___ P____ în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ Reșița; a redus cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal nr.2508 din data de 15.05.2013 de la suma de10.000 lei la suma de 1000 lei și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului de a constata si de a aplica sancțiunea invocata de petent, în conformitate cu dispozițiile art.248 alin. 1 Cod procedură civilă, a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece fapta contravențională în materie de urbanism-construcții are o anumită specificitate în comparație cu alte fapte contravenționale, în sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea acesteia. Or, în raport cu această modalitate specifică de săvârșire a faptei, care îi imprimă un caracter continuu - astfel cum este reglementat de art.13 alin.2 din O.G. 2/2001, contravenția trebuie considerată că se comite pe întregul parcurs al edificării construcției, astfel că ea poate fi sancționată din momentul începerii lucrărilor și până la terminarea lor, iar în cazul construcției finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art.31 din Legea 50/1991 – „2 ani de la data săvârșirii faptei”. De aceea, este evident că în cazul construcțiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate, data săvârșirii faptei este data terminării construcției, acesta fiind momentul din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție prevăzut de art.31 din Legea 50/1991, aspecte care rezultă și din Decizia în interesul legii a fostei Curți Supreme de Justiție nr.7/2000.

În speță, prima instanță a constatat din coroborarea planșelor foto existente la dosarul cauzei cu declarația martorilor V______ I___ și C_____ R____ că nici până în prezent construcția nu este finalizată, astfel încât termenul de prescripție de 2 ani prevăzut de art.31 din Legea 50/1991, rep., nu a început să curgă. Intimatul este, astfel, în termen pentru a sancționa contravențional petentul.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, prin Procesul verbal nr.2508 din data de 15.05.2013, petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 alin.1 lit.a) raportat la art.3 alin.1 lit.a) din Legea nr.50/1991, reținându-se în sarcina sa că, in calitate de proprietar al terenului, a executat lucrări de construire casa cu nivel parter, din beton si cărămida arsă cu placa de beton peste parter, fără a deține autorizație de construire.

Potrivit dispozițiilor art.26 alin.1 lit.a) raportat la art.3 alin.1 lit.a din Legea 50/1991, executarea, totală ori parțială, fără autorizație a construcțiilor civile, industriale, agricole, pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură, constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 1000 și 100.000 lei, conform prevederilor art.26 alin.2 din Legea 50/1991.

Sub aspectul legalității, prima instanță a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

Apărarea petentului potrivit căreia procesul-verbal nu cuprinde data săvârșirii faptei nu a fost reținută, întrucât data săvârșirii faptei este data constatării acesteia prin consemnarea în procesul-verbal de contravenție, fapta având natura unei contravenții continue.

Cu privire la susținerea petentului ca actul sancționator nu cuprinde descrierea faptei, prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât in procesul verbal se retine ca petentul, in calitate de proprietar al terenului situat in Reșița, ___________________________.51, a executat lucrări de construire casa cu nivel parter, din beton si cărămida arsa cu placa de beton peste parter, fără a deține autorizație de construire.

In ceea ce privește apărarea petentului privind lipsa calității de agent constatator a polițistului local pentru constatarea contravenției, prima instanță nu a reținut-o, având în vedere prevederile art.8 din Legea nr.155/2010 privind înființarea poliției locale, care stabilesc atribuțiile poliției locale în domeniul disciplinei in construcții.

Totodată, prima instanță a reținut ca, prin Dispoziția nr.2763/17.05.2011, P_______ M___________ Reșița a împuternicit polițiștii locali să constate și să aplice sancțiuni, in calitate de împuterniciți ai primarului.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a constatat că deși O.G nr.2/2001 nu prevede nici o dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a acestuia având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ. Prezumția de veridicitate si autenticitate este însă una relativă, fiind permisa de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in măsura in care contravenientului i se asigura accesul la justiție si dreptul la un proces echitabil (cauza A_____ vs. România, 4 octombrie 2007).

Sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu agentului constatator, împrejurare care nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau prezumția de nevinovăție, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale car decurg din aceasta. Prin exercitarea plângerii contravențional cel dintâi supune instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanță din oficiu. Chiar în lipsa invocării unor astfel de motive, petentului i se recunoaște posibilitatea de a administra probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator (al situației de fapt expuse), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară numai în cazul în care procesul-verbal este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit. Prin urmare, petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției contravenientului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În cauza de față, prima instanță a constatat că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție corespund realității, petentul executând lucrări de construire a unei case fără autorizație de construire, după cum rezultă din coroborarea planșelor foto depuse la dosarul cauzei cu declarațiile martorilor V______ I___ și C_____ R____.

Referitor la individualizarea judiciară a sancțiunii aplicate, prima instanță a constatat că aceasta este mult prea aspră în raport de criteriile prevăzute de dispozițiile art.21 din O.G.2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Prima instanță a constatat că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, astfel încât numai sancțiunea amenzii este de natură să asigure caracterul preventiv educativ al sancțiunii, avertismentul nefiind în măsură să atingă gradul de severitate și prevenție necesar împiedicării săvârșirii unor fapte similare de către petent pe viitor. În ceea ce privește cuantumul acesteia, prima instanță a constatat că aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei este exagerată față de circumstanțele concrete ale cauzei, astfel încât se impune reducerea amenzii într-un cuantum rezonabil (1000 lei) care să asigure gradul de prevenție necesar împiedicării săvârșirii unor contravenții pe viitor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, intimatul P_______ M___________ REȘIȚA, dl. Stepanescu M____, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate în sensul menținerii în totalitate a procesului verbal de contravenție contestat, inclusiv a amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei.

În susținerea apelului se arată că, pe fondul cauzei, prima instanță, în mod corect și legal a reținut starea de fapt și de drept dedusă judecații, constatând că cele reținute în procesul verbal de contravenție corespund realității, petentul nefăcând dovada contrară cu vreun mijloc de probă.

Apelantul consideră că, instanță de fond, dând dovadă de clementă fată de petent si aplicând excesiv principiul umanismului procesului civil a concluzionat ca agentul constatator nu a făcut o corectă individualizare a sancțiunii si, prin urmare, se impune o reducere a amenzii de la suma de 10.000 lei la suma de 1.000 lei.

Apreciază faptul că aplicarea sancțiunii constituie cea de a doua faza procedurala privind răspunderea contravenționala și ea urmează firesc după constatarea faptei de către organul competent. Prin urmare, activitatea de aplicare a sancțiunii presupune din partea agentului constatator o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei, pentru a realiza o justă individualizare a sancțiunii, avandu-se în vedere cauzele ce exclud sau inlatură caracterul contravențional al faptei ori răspunderea contravențională a făptuitorului. Astfel, legiuitorul a lăsat posibilitatea organului competent sa aprecieze asupra cuantumului sancțiunii, in limitele prevăzute de lege, fapt ceea ce de altfel s-a si intamplat.

În speță, apelantul consideră că individualizarea sancțiunii contravenționale s-a realizat în mod corect si legal de către agentul constatator, raportat la limitele sancțiunii contravenționale si având în vedere faptul că petentul a executat lucrări de demolare a imobilului fără autorizație.

Fată de aceste prevederi, instanța de fond, pornind de la cuantumul amenzii contravenționale în raport cu gravitatea faptei și de lucrările constatate că au fost executate fără autorizație de construcție, nu a făcut altceva decât să aprecieze că agentul constatator nu a făcut o corecta individualizare a sancțiunii, fără să argumenteze în concret care au fost criteriile (probe, argumente, considerente) care au dus in mod legal si corect la asemenea concluzie.

Se învederează faptul că imprejurarea in care s-a săvârșit contravenția este criteriul principal de care se tine seama atunci când se individualizează sancțiunea. Un alt criteriu de individualizare a sancțiunii contravenționale il reprezintă atitudinea contravenientului fată de fapta comisă, criteriu ce a fost impus in practica judiciară. Astfel, este de principiu ca făptuitorul care isi recunoaște vinovăția si regretă fapta comisă să primească o sancțiune mai ușoară, iar dimpotrivă, cel care sfidează obligațiile ce ii revin potrivit legii, urmează să fie sancționat mai aspru (cazul de fata). Ori, în speță, instanța de fond nu a făcut absolut nicio referire, in concret si fara echivoc, la imprejurarile, criteriile, care au determinat-o să concluzioneze că individualizarea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat nu este justificată și, prin urmare, s-ar impune diminuarea cuantumului amenzii, ceea ce nu inseamnă altceva decât că soluția instanței de fond este nemotivată, respectiv nu cuprinde argumentele care au determinat pronunțarea unei astfel de soluții.

Apelanta concluzionează că, ținând seama de faptul ca limita minima este de 1.000 lei, iar limita maxima de 100.000 lei, iar agentul constatator a aplicat a amendă în sumă de 10.000 lei, care oricum este îndreptată mult spre minimul prevăzut de lege, consideră că nu se impune o reducere a acesteia in condițiile arătate mai sus, motiv pentru care solicită menținerea amenzii așa cum a fost stabilită prin procesul verbal de contravenție respectiv, în valoare de 10.000 lei.

În drept, invocă dispozițiile art.466 și urm. Cod procedură civilă.

Intimatul P___ P____ a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului.

În apărare se arată că intimatul, care este ne naționalitate rromă, are un nivel de pregătire școlară redus, nu este încadrat în câmpul muncii și trăiește din expediente, a obținut totuși Certificatul de urbanism nr.790/10.11.2008 emis de arhitectul șef al M___________ Reșița, dar, întrucât nu a obținut și autorizația de construire din cauză că nu este proprietar exclusiv asupra terenului în cauză, nefiind sistată indiviziunea, a sistat executarea oricăror lucrări în continuare până în prezent, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.XXXXXXXXXXXXX având ca obiect ,,partaj’’.

Se susține că amenda în cuantum de 10.000 lei la care a fost obligat este imposibil de achitat de către intimat, solicitând transformarea acesteia în prestarea unor activități în folosul comunității pentru o perioadă îndelungată de timp, deși acest lucru i-ar agrava și mai mult situația socială, având în vedere că nici cuantumul redus de instanța de fond nu îi va fi ușor de achitat, suma depășind venitul lunar minim brut pe economie.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este neîntemeiat, din următoarele considerente:

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat această hotărâre făcând o corectă apreciere a situației de fapt cât și a normelor de drept aplicabile în materie contravențională, reținând că petentul se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat, că încadrarea juridică a faptei este legală.

Referitor la sancțiunea aplicată, instanța a făcut o corectă reindividualizare în raport de gradul de pericol social concret și de împrejurările în care a fost comisă această faptă, având în vedere că, anterior începerii lucrării, petentul a obținut Certificatul de urbanism nr.790/10.11.2008 emis de arhitectul șef al M___________ Reșița, și, întrucât nu a obținut și autorizația de construire, nefiind proprietar exclusiv asupra terenului, a sistat executarea oricăror lucrări pentru a intra în legalitate.

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, Tribunalul, va respinge apelul civil declarat de apelantul pârât P_______ M___________ REȘIȚA, dl. Stepanescu M____, împotriva sentinței civile nr.2812/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul reclamant P___ P____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul civil declarat de apelantul pârât P_______ M___________ REȘIȚA, dl. Stepanescu M____, cu sediul în mun. Reșița, Piața 1 Decembrie 1918, nr.1A, județul C____-S______ împotriva sentinței civile nr.2812/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul reclamant P___ P____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Reșița, __________________________.74, jud. C____-S______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

T_____ L_______ I_____ M____

GREFIER

S____ D______

RED.TL/11.06.2014

TEHNODAC.SD/11.06.2014

4 ex., 2 ______________

JUD.FOND: C_____ I____