Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. Nr. 140/2014

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE B_____ G_____ Z________

Judecător A__________ R________

Judecător G_______ O______ O___

Grefier L______ C______

S-a luat spre examinare recursul formulat de recurentul PFA J____ I___ împotriva Sentinței civile nr.444/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N_____, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, privind și pe intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ CLUJ, având ca obiect anulare proces – verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului, av. Souca R_____ A______, în substituirea av. S_____ M_______, lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurentului solicită instanței recalificarea căii din recurs in apel invocând în acest sens Legea nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în Monitorul Oficial nr.365 din 30 mai 2012. Depune la dosarul cauzeri copia Ordonanței nr. 2 din 12 iulie 2001, actualizată.

Instanța, după deliberare, respinge cererea de recalificare a căii de atac din recurs în apel întrucât deși Legea nr. 76/2012 a fost adoptată în 24.05.2012 ea a intrat în vigoare în data de 15.02.2013, iar plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la 19 iulie 2012.

În temeiul art. 159/1 alin.4 C.pr.civilă., tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, raportat la art. 2 pct.3 C.pr.civilă.

Se constată că recursul a fost formulat în termen, motivat și comunicat intimatului.

Reprezentanta recurentului arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.

Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.

Reprezentanta recurentului solicită instanței admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr.444/2013 pentru motivele expuse pe larg prin recursul formulat și susținut oral în instanță. Mai arată că prima instanță a reținut că descrierea faptei este clară și precisă în procesul-verbal și că a putut determina încadrarea faptei ca și contravenție. Instanța de fond a omisă analizeze în fond întregul material probator al cauzei, din care reieșeau în mod indubitabil aspecte care conturau o altă situație de fapt decât cea reținută de către inspectorii de muncă și care, dacă era în mod corect reținută și scrisă de către cei care au întocmit procesul-verbal de control, ar fi determinat nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției. În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut că starea de fapt consemnată este conformă cu realitatea, deși din întregul material probator al cauzei rezultă o stare de fapt total diferită, care atrage o stare de fapt diferită. De asemenea, a apreciat în mod greșit mărturia numitului F______ A________ drept o revenire asupra declarației pe proprie răspundere dată în fața inspectorilor I.T.M., deși din depoziția acestuia reiese în mod cert că a răspuns unui cu tot alt chestionar și că a putut descrie în mod liber, fără a fi constrâns de rigiditatea unui formulat tipizat de declarație pe propria răspundere, întreaga stare de fapt de la data de 06.07.2012. Mai mult, acesta a arătat în mod liber, în fața instanței, că nu a știut cum să completeze acea declarație pe proprie răspundere, că a completat-o în mod asistat de inspectorii ITM și că acel formular era redactat de o manieră care nu permitea completarea lui decât în anumite limite rigide și care nu ofereau posibilitatea descrierii exacte și complete a unei stări de fapt. Mai mult, acesta a precizat în mod ferm că în data de 06.07.2012 nu presta o muncă remunerată, nu negociase măcar un contract de muncă, nu se afla în exercitarea unei activități specifice de dreptul muncii, nu era în echipament de lucru și nu se considera angajat al petentei. Solicită modificarea în întregime a sentinței recurate și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ce face obiectul plângerii contravenționale, iar pe cale de consecință anularea sancțiunii amenzii. În subsidiar, solicită înlocuirea răspunderii contravenționale cu sancțiunea administrativă a mustrării, având în vedere starea de fapt concretă dedusă judecății. Cu cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 444/2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj N_____ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta PFA J____ I___ în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ CLUJ.

În fapt, s-a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție nr. xxxxxx/09.07.2012, încheiat de ITM Cluj, petenta PFA J____ I___ a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 rep.

În cuprinsul procesului-verbal susmenționat s-a reținut faptul că angajatorul a primit la muncă pe numiții F______ A________ și S____ I___, începând cu data de 06.07.2012, fără le a încheia în formă scrisă, în limba română, un contract individual de muncă, conform prevederilor art. 16 alin.1 din Legea 53/2003 rep., fapt ce rezultă din declarațiile date, în scris, pe proprie răspundere de către angajați, în data de 06.07.2012, la locul de muncă organizat de petentă de pe ______________________. 5-7.

Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prev. de art. 31, alin. 1 din OG 2/2001.

Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr.2/2001, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.

În ceea ce privește motivul invocat de către petent privind încheierea procesului-verbal la o dată ulterioară săvârșirii faptei, instanța a reținut că potrivit art. 13 din OG 2/2001, (1): Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, astfel că, în speță, au fost respectate aceste prevederi, agentul constatator întocmind actul administrativ de sancționare în termen de 3 zile de la data săvârșirii faptei.

Referitor la motivul de nulitate privind inexacta descriere a faptei, instanța a reținut că descrierea faptei este clară și precisă în procesul-verbal, reieșind din procesul-verbal de constatare a contravenției că petenta a primit la muncă pe numiții F______ A________ și S____ I___, începând cu data de 06.07.2012, fără a le încheia în formă scrisă, în limba română, un contract individual de muncă, conform prevederilor art. 16 alin.1 din Legea 53/2003 rep.

Analizând temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că starea de fapt consemnată este conformă cu realitatea.

Instanța a constatat că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului constatator care s-a aflat la fața locului în momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, actul întocmit în aceste condiții are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în eventualitatea în care acesta nu a făcut dovada contrară.

Astfel, din declarațiile pe proprie răspundere date de numiții F______ A________ și S____ I___, în data de 06.07.2012, (f. 56-57), reiese că aceștia lucrau ca muncitori necalificați pentru societatea petentă, începând cu data de 06.07.2012, fără a fi semnat contract individual de muncă, cu program de lucru de 4 ore.

Audiat în fața instanței (f. 45), martorul F______ A________ a revenit asupra declarației pe proprie răspundere dată în fața inspectorilor intimatului și a arătat că în data de 06.07.2012, în jurul orei 10 dimineața, s-a dus pe șantier, nefiind echipat în haine de lucru, cu scopul de a negocia cu administratorul petentei condițiile de lucru. În timp ce îl aștepta, martorul a urcat împreună cu S____ I___ la etajul unei case construite în roșu pentru a se familiariza cu locul respectiv, moment în care au sosit inspectorii ITM, în fața cărora a completat o declarația pe proprie răspundere. Martorul a explicat că a menționat că norma de muncă este de 4 ore, deoarece acesta era intervalul de timp în care era dispus să lucreze, urmând să negocieze cu administratorul petentei doleanța sa. De asemenea, în fața instanței, martorul a specificat că nu semnase la data controlului contract individual de muncă, deoarece urma să înceapă lucrul din data de 09.07.2012.

Fiind audiat, martorul I___ E____ a declarat că a fost împreună cu administratorul petentei atunci când i-a sunat pe numiții F______ A________ și S____ I___ spunându-le să se prezinte în data de 06.07.2012 pe șantier pentru a negocia angajarea, arătând că el a întocmit contractele individuale de muncă, fișa postului și informarea muncitorilor.

Instanța nu a reținut cele declarate de martor ulterior completării declarației pe proprie răspundere, întrucât, pe de o parte, martorul F______ A________ a completat personal și a semnat declarația cu datele pe care le cunoștea la acel moment, în cuprinsul căreia se menționează consecințele falsului în declarație, pe care trebuie să o citească cu responsabilitate, rubricile pe care acesta le avea de completat fiind exprimate clar și în cuvinte și expresii neechivoce. Or, din declarația pe proprie răspundere dată de martor la data de 06.07.2012 (f. 57), reiese că acesta lucra ca angajat al societății petente din data controlului, având ocupația de muncitor necalificat, fără a fi semnat contract individual de muncă, cu program de lucru de 4 ore și fără a cunoaște cuantumul indemnizației.

Cu privire la faptul că martorul a fost pus de către inspectorul ITM să completeze declarația pe proprie răspundere după dictare, instanța consideră că acesta a avut libertatea să declare și să consemneze ce dorește în cuprinsul acesteia, ceea ce a și făcut, fișa de identificare fiind scrisă și semnată de către F______ A________, astfel încât și-a însușit-o, nefiind probe în sensul exercitării de presiuni sau obligării acestuia de către inspectorii ITM.

În aceeași ordine de idei, înregistrarea contractului individual de muncă în Revisal, în data de 06.07.2012, nu reprezintă decât îndeplinirea unei obligații impuse de lege, fără relevanță în raport de fapta a cărei săvârșire era deja constatată prin procesul-verbal de contravenție contestat. Deși procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în data de 09.07.2012, deci ulterior înregistrării contractului individual de muncă la ITM, fapta a fost săvârșită la data de 06.07.2012.

Contractele individuale de muncă sunt înscrisuri sub semnătură privată care, în materie probatorie, urmează regimul impus de art. 1182 C.civ., opozabilitatea lor față de terți fiind determinată de data certă care poate fi dobândită în condițiile acestui text legal.

Astfel, data certă se dobândește în modurile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 1182 C.civ., și anume din ziua în care s-a înfățișat la o instituție publica, din ziua în care s-a înscris într-un registru anume destinat, din ziua morții aceluia sau unui din acei care l-au subscris, sau din ziua în care va fi fost trecut fie și în prescurtare în acte făcute de funcționarii de stat.

În cazul contractelor individuale de muncă, acestea sunt încheiate între angajator și angajat și se înscriu în registrul general de evidență al salariaților ținut de angajator, registru vizat inițial de către inspectoratul teritorial de muncă. Totodată, angajatorul are obligația de raporta, potrivit ultimelor reglementări, inclusiv în formă electronică, în termen de 20 de zile, orice modificare survenită în registrul de angajați. Raportat la prevederile art. 1182 C.civ., contractele individual de muncă ale angajaților F______ A________ și S____ I___ a dobândit dată certă la momentul înregistrării sale în Revisal.

Potrivit art. 1169 Cod Civil din 1865, cel ce face o propunere înaintea judecății este ținut să o dovedească. În cauză sarcina probei pentru dovedirea celor susținute aparținea petentei, aceasta urmând să facă dovada celor invocate prin plângere. Cu toate acestea, din ansamblul probelor administrate rezultă că petenta a primit la muncă două persoană, fără a le încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității de către aceste persoane, și nu a oferit o explicație plauzibilă, susținută de probe, a declarațiilor pe care numiții F______ A________ și S____ I___ le-au dat în fața inspectorilor intimatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul PFA J____ I___ înregistrat la data de 08.02.2013 solicitând modificarea sentinței în întregime.

În motivarea recursului a arătat că, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție instanța a reținut că acestea nu sunt încălcate în ciuda probatoriului pertinent și concludent administrat în cauză care probează în mod exhaustiv contrariul.

Descrierea faptei și a stării de fapt trebuie să fie reținută în mod complet și prezentată în extenso astfel încât să cuprindă toate elementele care să caracterizeze fapta ca fiind contravenție. În chiar cuprinsul formularului tipizat este prevăzut că, inspectorul de muncă trebuie să încheie procesul verbal cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor.

Din descrierea faptei coroborată cu încadrarea juridică a faptei pe temeiul art. 260 al. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 rezultă că fapta starea de fapt a fost reținută în mod trunchiat, doar parțial, în condițiile în care legiuitorul încadrează fapta ca fiind contravenție doar în condițiile în care angajatorul primește la muncă fără încheierea unui contract de muncă, adică doar în situațiile în care munca remunerată este efectiv prestată fără încheierea unui contract de muncă, adică să subziste doar în fapt toate elementele esențiale ale unui raport juridic de muncă, nu și scriptic, ori în cazul de față, persoanele identificate nu făceau acest lucru, ci doar au venit la un interviu, fapt ce echivalează cu lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită, sancționată conform art. 17 din OG 2/2001 cu nulitatea procesului verbal.

Astfel, din declarațiile pe proprie răspundere ale numiților S____ I___ C_______ și F______ A________ I___ reiese cu certitudine faptul că nu au semnat un contract individual de muncă până la ora 11:20 a zilei de 06.07.2012 și în consecință nu știu ce salariu primesc, aspect ce echivalează în mod indubitabil cu lipsa prestării unei munci remunerate la data de 06.07.2012 și cu inexistența tuturor elementelor esențiale ale unui raport juridic de muncă, aspect care ar atrage obligativitatea existenței unui contract individual de muncă deja încheiat.

A menționat recurentul că, instanța de fond a omis să analizeze în fond întregul material probator, din care reieșeau în mod indubitabil aspecte care conturau o altă situație de fapt decât cea reținută de către inspectorii de muncă, și care, dacă era în mod corect reținută ar fi determinat legalitatea procesului verbal de contravenție.

În ceea ce privește temeinicia, instanța de fond a reținut că starea de fapt consemnată este conformă cu realitatea, deși din întregul material probator al cauzei rezultă o stare de fapt total diferită, care atrage o stare de fapt diferită. Instanța de fond în mod greșit a conferit relevanță doar anumitor probe, apreciindu-le în mod eronat ca fiind singurele probe concludente, deși din majoritatea copleșitoare a întregului material probator rezultă o stare de fapt diferită. Astfel, s-a conferit prevalență doar înscrisurilor reprezentate de procesul verbal de constatare a contravenției în care fapta culpabilă este redată în mod incomplet și declarațiilor pe proprie răspundere date de numiții Fazekas A________ și S____ I___ din data de 06.07.2012 care în fapt nu reprezintă o declarație olografă și liber exprimată a persoanelor în cauză, ci un formular tipizat care putea fi completat exclusiv de o anumită manieră care să conducă la o anumită concluzie preconstituită și care au fost întocmite după dictarea inspectorilor de muncă.

A menționat recurenta că, instanța de fond a apreciat în mod greșit mărturia numitului F______ A________ drept o revenire asupra declarației pe propria răspundere dată în fața inspectorilor ITM, deși prin depoziția acestuia reiese în mod cert că a răspuns unui cu totul alt chestionar și că a putut descrie în mod liber, fără a fi constrâns de rigiditatea unui formular tipizat de declarație pe propria răspundere întreaga situație de fapt de la data de 06.07.2012. Acesta a arătat în mod liber în fața instanței faptul că nu a știut cum să completeze declarația pe proprie răspundere, că a completat-o în mod asistat de inspectorii ITM și că acel formular era redactat de o manieră care nu permitea completarea lui decât în anumite limite rigide și care nu ofereau posibilitatea descrierii exacte și complete a unei stări de fapt. Acesta a precizat în mod ferm că în data de 06.07.2012 nu presta o activitate remunerată, nu negociase măcar un contract de muncă, nu se afla în exercitarea unei activități specifice de dreptul muncii, nu era în echipament de muncă și nu se considera angajat al petentei. Din depoziția martorului I___ E____ reiese în mod indubitabil faptul că, anterior încheierii oricărui contract individual de muncă se dorea de către PFA J____ I___ să se negocieze un nou raport de muncă tocmai pentru a preîntâmpina o situație similară cu cea în urma căreia au încetat două contracte individuale de muncă dintre PFA J____ I___ și doi foști angajați, la scurt timp după ce acestea au fost încheiate, producând o dereglare a activității curente a petentei. Astfel, se proba în mod concludent contextul în care cele două persoane se aflau în dimineața zilei de 06.07.2012 la locația de pe _______________________. 5-7. Această proba a fost greșit apreciată de instanța de judecată care a conchis că doar constatările prin propriile simțuri ale inspectorilor ITM pot avea valoarea probatorie. Instanța de fond a apreciat în mod eronat întreg ansamblul probator al cauzei, a reținut o stare de fapt total diferită de cea reală, aspect care împietează asupra aflării adevărului și nu garantează înfăptuirea unui corect act de justiție. În motivarea sentinței instanța a reținut că, nu a probat susținerile din plângerea contravențională, așa cum prevăd dispozițiile art. 1169 c.civ. și nu a oferit o explicație plauzibilă, susținute de probe, a declarațiilor pe care numiții F______ A________ și S____ I___ le-au dat în fața inspectorilor intimatului. Arată că, instanța a apreciat în mod greșit prevederile art. 1169 c.civ. făcând abstracție de o parte de probele administrate în cauză, respectiv cele două mărturii prin care se afirmă în mod expres faptul că, în dimineața zile de 06.07.2012 persoanele găsite de inspectorii ITM pe șantier nu exercitau o activitate lucrativă care să aibă caracteristicile dreptului muncii.

Astfel, chiar persoana care a completat acea declarație pe proprie răspundere la îndrumarea inspectorilor ITM a afirmat în fața instanței de judecată faptul că nu a înțeles exact ce trebuia să declare, în dimineața controlului, că a completat doar un tipizat și asta la îndrumarea inspectorilor ITM și că în realitate starea de fapt este cu totul diferită. Această probă nu constituie o revenire, ci o clarificare și precizare a celor declarate anterior, având valoare pertinentă și concludentă în speță pe care instanța a calificat-o în mod surpinzător drept o lipsă de probe.

A mai învederat recurenta că a încetat cu doi dintre angajații săi, respectiv M____ D__ și M________ V_____ contracte individuale de muncă în data de 21.06.2012. Urmare a acestui fapt nu mai deținea nici un angajat în cadrul PFA J____ I___. Având însă contractată lucrarea de pe _______________________. 5-7 avea nevoie de cel puțin doi muncitori necalificați care să îl ajute la efectuarea lucrărilor de construcție, motiv pentru care s-a înțeles cu două persoane, respectiv S____ I___ C_______ și F______ A________ I___ să vină în dimineața zilei de 06.07.2012 pentru a discuta despre eventualitatea încheierii unui contract de muncă pentru posturile de muncitori necalificați.

Situația reală a fost următoarea: cele două persoane S____ I___ și F______ A________ I___ au venit în data de 06.07.2012 la locația din Cluj N_____ de pe ________________________. 5-7 în vederea susținerii unui interviu în vederea angajării pe postul de muncitor necalificat. Le-a făcut informarea prevăzută de art. 17 din Legea nr. 53/2003 în data de 06.07.2012 pe care au semnat-o, iar în cursul zilei a redactat contractele individuale de muncă nr. 03/06.07.2012 și nr. 04/06.07.2012 ambele cu începere efectivă a activității din data de 09.07.2012 pe care le –a înscris tot în data de 06.07.2012 pe aplicația electronică REGES prin care a transmis înscrierea făcută în registrul general de evidență a salariaților societății. Ambii angajați s-au prezentat din data de 09.07.2012 la locul de muncă, așa cum rezultă din foaia de prezență și condica de prezență. În consecință, arată recurentul, a respectat cu strictețe prevederile art. 16 din Legea 53/2003 și ale art. 2 și 4 ale HG 500/2011.

În conținutul procesului verbal, învederează recurenta, nu se face referire despre efectuarea vreunei verificări de către inspectorul ITM a existenței înscrierii celor două contracte individuale de muncă în Registrul de Evidență al salariaților pentru a se putea stabili cu exactitate întrunirea condițiilor de existență a faptelor sancționate drept contravenție. Având în vedere că, depistarea s-a produs la o dată, respectiv 06.07.2012 și a fost constată la o altă dată, 09.07.2012, față de prevederile exprese ale actelor normative menționate nu se poate reține întrunirea condițiilor de existență ale contravenției pentru care s-a aplicat sancțiunea. La data constatării contravenției, fapta nu exista.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 ind. 1 c.pr.civ., art. 31 din OG 2/2001, 16, 17, 260 din Legea nr. 53/2003, art. 2, 4 din HG 500/2011.

Intimatul legal citat nu a depus întâmpinare în recurs.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, actele și lucrările dosarului reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 260 al. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă.

Din analiza art. 16 din același act normativ rezultă că angajatorul are obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.

Prin procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de intimatul I____________ T_________ de Muncă Cluj la data de 09.07.2012 a fost sancționat recurentul PFA J____ I___ pentru săvârșirea acestei contravenții, reținându-se în fapt că, a primit la muncă pe numiții S____ I___ C_______ și F______ A________ din data de 06.07.2012 fără a le încheia contract individual de muncă, fapt ce rezultă din declarațiile date, în scris, pe proprie răspundere de către angajați, în data de 06.07.2012 la locul de muncă organizat de petentă de pe ____________________________>

Descrierea faptei în cuprinsul procesului verbal a fost făcută corespunzător, reieșind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 al. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003. Astfel, s-a menționat că, recurentul PFA J____ I___ a primit la muncă pe numiții S____ I___ C_______ și F______ A________ din data de 06.07.2012 fără a le încheia contract individual de muncă. Contrar susținerilor recurentului, contravenția descrisă mai sus subzistă chiar și în condițiile în care munca prestată nu este remunerată, din moment ce textul de lege sancționează primirea la muncă fără prealabila încheiere a unui contract individual de muncă.

Nici împrejurarea că, fapta a fost săvârșită la data de 06.07.2012, iar procesul verbal de constatare a acesteia a fost încheiat în data de 09.07.2012 nu este de natură a duce la nulitatea procesului verbal, fiind respectate prevederile art. 13 din OG 2/2001 în conformitate cu care aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Așadar, în mod legal a stabilit prima instanță faptul că, procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor OG 2/2001, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.

Totodată, reține că, prima instanță a analizat corespunzător probele administrate, din care reiese săvârșirea contravenției prevăzute de 260 al. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 de către recurent.

Din fișele de identificare completate în data de 06.07.2012 de numiții S____ I___ C_______ și F______ A________ I___ ( f. 56-57 din dosarul de fond) în fața inspectorilor de muncă rezultă că, în data de 06.07.2012 aceștia desfășurau activitate la PF J____ I___ fără să fi încheiat contract individual de muncă până la ora 11:20. Totodată, cele două persoane au menționat în cuprinsul fișelor de identificare că, nu cunosc cuantumul salariului lunar și că lucrează timp de 4 ore pe zi. În aceste condiții, cele două persoane prestau muncă în folosul recurentului, iar până la ora controlului au negociat doar clauzele privind munca și durata acesteia, iar nu și clauzele referitoare la salariu.

Martorul F______ A________ ( f. 66 din dosarul de fond) a declarat în fața instanței că, fiind în căutarea unui loc de muncă, a luat legătura cu domnul J____ care avea nevoie de muncitori necalificați pe un șantier, acesta spunându-i să se întâlnească în data de 06 iulie în jurul orei 10 dimineața la acel șantier. A menționat martorul că nu era îmbrăcat în haine de lucru, mergând doar cu intenția de a negocia cu administratorul petentei condițiile de muncă, iar în timp ce îl aștepta pe acesta a urcat la etajul unei case construite în roșu de pe acel șantier pentru a se familiariza cu locul respectiv. A menționat martorul că, nu a semnat un contract de muncă, întrucât urma să înceapă activitatea și să fie remunerat pentru aceasta doar în data de 09 iulie, iar referitor la norma de muncă a declarat că este de 4 ore pe zi întrucât acesta este intervalul pe care dorea să îl negocieze cu administratorul petentei și în care era dispus să lucreze.

Tribunalul constată că, procesul verbal de contravenție și anexa 1 la procesul verbal de control nr. xxxxx/09.07.2012 cuprind constatări personale ale inspectorilor de muncă, în sensul că numiții S____ I___ C_______ și F______ A___ I___ au fost găsiți în activitate la locul de muncă organizat de domnul J____ I___ în Cluj N_____, _______________________. 5-7 în data de 06.07.2012.

Aceste probe conduc în mod rezonabil la concluzia că împotriva PF J____ I___ s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea acesteia (principiu extras din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005, paragraf 28).

Recurentul a depus contractele de muncă ale celor doi angajați încheiate în data de 06.07.2012 și înregistrate în REVISAL în aceeași dată în care se menționează ca dată a începerii activității 09.07.2012, contracte care nu erau încheiate în momentul efectuării controlului, după cum reiese din declarația martorului F______ A________ I___ dată în fața instanței ( f. 66), precum și din fișele de identificare ale celor două persoane completate în fața inspectorilor de muncă.

În cuprinsul declarației date de martorul F______ A________ I___ în fața instanței, acesta menționează că, în timp ce îl aștepta pe domnul J____ I___ a urcat la etajul unei case construite în roșu de pe șantier pentru a se familiariza cu locul respectiv. Aceste afirmații nu pot însă duce la concluzia că, martorul nu desfășura activitate anterior încheierii contractului de muncă, familiarizarea cu locul de muncă neputând avea loc anterior începerii raporturilor de muncă. Aceasta în condițiile în care, prezența unei persoane într-un șantier nu poate avea loc în lipsa unui echipament de protecția muncii și fără a i se aduce la cunoștință normele de protecție a muncii pe care este obligat să le respecte.

Gravitatea faptei pentru care a fost sancționat petentul subzistă cu atât mai mult cu cât cele două persoane au început să presteze muncă, fără ca în prealabil să fie stabilită contravaloarea prestației muncii, respectiv salariul la care erau îndreptățite.

Nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că, cele două persoane au completat aceea declarație sub îndrumarea inspectorilor ITM, fără a înțelege ce trebuia să declarare. Astfel, rubricile fișelor de identificare completate și semnate de către numiții S____ I___ C_______ și F______ A________ I___ sunt clare, iar eroarea nu se prezumă ci, trebuie dovedită de cel care o invocă. Nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul că cele două persoane au fost constrânse de rigiditatea unui formular pe care nu au știut cum să îl completeze, devreme ce cerințele din fișele de identificare nu erau greu de înțeles. Astfel, nu a fost dificil să precizeze, completând rubricile unui formular, dacă prestează sau nu activitate, meseria, dacă au semnat sau nu contract individual de muncă, norma de muncă, programul de muncă. Numiții S____ I___ C_______ și F______ A________ I___ au consemnat în fișele de identificare programul de muncă și repartizarea acestuia, precizând că nu au cunoștință despre drepturile salariale. Atât martorul F______ A________ I___, cât și numitul S____ I___ C_______ au declarat același program de muncă, de 4 ore pe zi și același interval orar, reieșind astfel că aceste elemente erau deja negociate de aceștia cu angajatorul.

Față de considerentele de mai sus, tribunalul constată că, în momentul sosirii inspectorilor din cadrul intimatei la locul de muncă de pe _______________________. 5-7, cele două persoane desfășurau activitate în beneficiul recurentului și nu erau prezente acolo pentru susținerea interviului de angajare.

Nici declarația martorului I___ E____ ( f. 67 din dosarul de fond) nu confirmă susținerile recurentului, respectiv că, în data de 06 iulie 2012 S____ I___ C_______ și F______ A________ I___ nu prestau activitate în folosul recurentului. Astfel, din depoziția martorului reiese că, a asistat cu o zi înainte la o discuție telefonică purtată de recurent cu cei doi muncitori cărora le-a spus să se prezinte la data de 06 iulie la șantier, însă martorul are cunoștință despre formalitățile efectuate pentru angajarea ulterioară a celor două persoane, iar nu despre data la care a avut loc efectiv începerea activității acestora.

În consecință, recurentul în calitate de angajator, nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 16 din Legea nr. 53/2003 de a încheia anterior începerii raporturilor de muncă contracte individuale de muncă în formă scrisă cu numiții S____ I___ C_______ și F______ A________ I___, motiv pentru care procesul verbal încheiat este legal și temeinic.

Totodată, sancțiunea aplicată în cuantumul minim prevăzut de textul de lege sancționator respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fapta săvârșită de recurent prezentând un pericol social ridicat și este de natură a produce urmări care să prejudicieze relațiile sociale, fiind afectate în primul rând drepturile persoanelor încadrate în astfel de raporturi de muncă, dar și interesul public în asigurarea unor condiții de siguranță a relațiilor de muncă.

În consecință, constatând că sentința civilă nr.444/14.01.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____ este legală și temeinică, va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurentul PFA J____ I___.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul PFA J____ I___ împotriva Sentinței civile nr.444/14.01.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Cluj-N_____, pe care o menține în totul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2014.

Președinte, B_____ G_____ Z________	Judecător, A__________ R________	Judecător, G_______ O______ O___
	Grefier, L______ C______

Red. Dact. OGO 2 ex.

14.04.2014

Judecător fond A_____ M_____ P__