Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 12

Ședința publică din: 13.01.2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C_____ I_____ D___

JUDECĂTOR: F_____ E_____

GREFIER: R_____ M________

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta petentă S.C. D____ E________ SRL, cu sediul în comuna Starchiojd, ________________________, județul Prahova, înregistrată la Oficiul Registrulului Comerțului Prahova sub nr. JXXXXXXXXXXXX,având CUI nr. xxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1750/29.04.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul intimatul I____ – I____________ Teritoril nr. 7, cu sediul în A_________, _______________________. 1, județul Teleorman, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ____________ nr. xxxxxxxx/31.10.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul este timbrat cu suma de 20 lei conform chitanței fiscale ________ nr. xxxxxx/28.10.2015.

Tribunalul, în conformitate cu prevederile art.131, raportat la art.95 alin.2 NCPC, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Reprezentantul legal al intimatului IPJ Dâmbovița, învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și nici excepții de invocat.

Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 223 alin.3 cod. pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

În baza dispozițiilor art. 394 cod. pr.civilă instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față :

Prin sentința civilă nr. 1750/29.04.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Târgoviște a respins plângerea, formulată de petenta D____ F______, în contradictoriu cu intimatul I____ - I____________ Teritorial nr. 7, împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxxx/31.10.2014, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, cele de mai jos.

În perioada 03.10.xxxxxxxxxxxxxxx14, 20 pe cartela tahografică a ansamblului de vehicule format din autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXX, utilizat de petent și condus de D____ A_____-I____, ce efectua transport rutier, nu s-au făcut înregistrări și la controlul din data de 31.08.2014, orele 16.42, în localitatea Târgoviște, Calea București, nu a fost prezentat nici un document care să justifice activitatea șoferului în acea perioadă.

Aceste aspecte rezultă din cuprinsul procesului verbal atacat, fiind confirmate practic de petent, care se mărginește a invoca necesitatea probării faptei de către intimat, în alt fel decât prin procesul verbal de contravenție. Astfel, examinând cuprinsul plângerii contravenționale, instanța constată că petentul nu afirmă nici un moment că nu ar fi săvârșit fapta.

Nu poate fi primită susținerea petentului că sarcina probei ar aparține intimatului, contrar dispozițiilor art. 249 C.pr.civ.

Astfel, în interpretarea art. 6 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță, că art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.

Prin plângerea de față petentul nu contestă săvârșirea faptei și nu indică nici o probă, de natură să contrazică situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal.

Totodată, în măsura în care nu ar fi reale, faptele reținute în cuprinsul procesului verbal ar putea fi combătute de petent, nefiind pentru acesta o sarcină imposibilă.

Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție, se observă că acesta este întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. 2/2001.

Astfel, în speță nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește aspectele invocate de petent, se reține că nu sunt întemeiate, neputând atrage nulitatea procesului verbal atacat.

Astfel, procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentului și s-a menționat motivul pentru care nu a fost semnat de un martor.Totodată, nu se indică și, evident, nici nu se face dovada vătămării produse petentului prin această modalitate de încheiere a procesului verbal.

Analizând, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere natura faptei, pe care însăși legea o califică drept încălcare foarte gravă și de atitudinea petentului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, în cuprinsul plângerii depuse.

Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, petenta ______________________ – reprezentată legal, a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitind admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii plângerii contravenționala astfel cum a fost formulata, anularea procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx/31.10.2014, iar pe cale de consecința, exonerarea de la plata amenzii contravenționale, pentru motivele de mai jos.

Prin hotărârea pronunțata, instanța de fond s-a rezumat sa achieseze la punctul de vedere al intimatei fara a analiza susținerile invocate si probele din dosar, încălcându-se astfel prevederile imperative art. 425 alin. 1 lit. b C.pr.civ., potrivit cărora hotărârea judecătoreasca trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Practic, instanța de fond a preluat întru totul susținerile intimatei, ceea ce semnifica o încălcare a prezumției de nevinovăție consfințita de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, aplicabil si în materie contravenționala.

In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție atacat, instanța de fond s-a pronunțat eronat pe aspectul complinirii lipsei semnăturii martorului asistent.

De asemenea, s-a reținut de instanța de fond ca intimata a specificat în cuprinsul procesului verbal care este rațiunea pentru care acesta nu poarta semnătura unui martor asistent, fapt ce exonerează agentul constatator de obligațiile ce îi revin.

O astfel de susținere este în totala neconcordanță cu dispozițiile legale, care prevăd, sub sancțiunea nulității absolute a procesului - verbal de contravenție, ca acesta trebuie sa conțină, în absenta semnăturii contravenientului semnătura unui martor asistent. Rațiunea legiuitorului a fost tocmai aceea ca petentul sa aibă garanția ca procesul - verbal conține fapte reale si a fost întocmit de agentul constatator la locul si în data menționata.

Nu poate fi reținuta nici susținerea instanței ca petenta ar fi adus numai argumente de forma legate de procesul verbal, raportat la faptul ca însăși împrejurarea ca reprezentantul a refuzat semnarea procesului verbal reprezintă dezacordul cu privire la faptele consemnate.

O alta eroare a instanței de fond consta în fapt ca, în raport de susținerile, probele si de dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 180/2002, aceasta trebuia sa se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite. De altfel, practica judiciara este constanta în aceasta privința, reținându-se ca „articolul 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar aceasta prerogativa nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile (amenda, avertisment), ci si la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei" (Tribunalul București, Secția a VIII a, decizia civila nr. 2491/27.10.2005 în D_____ S______ - Răspunderea contravenționala, Practica judiciara).

In concluzie, așa cum s-a arătat si demonstrat, procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției este lovit de nulitate absoluta, pe de o parte, iar pe de alta parte, sancțiunea contravenționala aplicata este nejustificata în raport de pericolul social concret al faptei presupus a fi comise.

În drept, au fost invocate art. 466 și urm., art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă ; art. 34 din OG nr. 2/2001.

Deși legal citat, intimatul I____ – I____________ Teritorial nr. 7, nu a formulat întâmpinare.

Analizind apelul prin prisma motivelor invocate,a apararilor din intimpinare, a probelor si considerentelor instantei de fond precum si prin prisma textelor legale incidente,se apreciaza ca acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

Niciuna dintre criticile apelantei petente nu poate fi primită.

Relativ la temeinicia procesului verbal atacat, urmează a se avea in vedere si cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza I___ P__ împotriva României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

Astfel, Curtea a reținut ca, ________________________________, invocarea de câtre instanțe a prezumpției de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea caracter neașteptat, având in vedere dispozițiile naționale incidente in materia contravenționala , Curtea Europeana a Dreptului Omului a subliniat importanta ca, in cadrul unui proces având ca obiect plângere contravenționala, instanța naționala sa-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-si expune cauza in condiții de egalitate cu partea adversa, căzând exclusiv in sarcina parții responsabilitatea modalității efective in care a înțeles sa uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea a constatat in aceasta cauza ca singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, in condițiile in care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului sa-si dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat ______________________________, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.

După cum se observă, în cauză apelanta petent nu a solicitat.

In contextul celor statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, se retine ca, in cauza de fata, a fost respectat dreptul la un proces echitabil al petentului, iar in lipsa altor probe, instanța nu poate decât sa dea eficienta unicului mijloc de proba administrat, si anume procesului-verbal de contravenție contestat, din care rezulta ca petentul a săvârșit fapta reținută in sarcina sa.

Este evident și transpare din întreg conținutul sentinței apelate că sunt întrunite cerințele art. 425 alin. 1 lit. b) NCPC. De altfel apelanta în acest sens aduce o singură critică referitoare la preluarea argumentelor invocate de intimata I____, însă acest fapt nu se confirmă.

Cât privește motivul de nulitate absolută invocat de apelantă, respectiv lipsa semnăturii martorului asistent, față de motivarea instanței de fond se reține că prin decizia XXII/2007 Înalta Curte de Casație si Justiție,a statuat ca situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță, prin acest text de lege prevăzându-se că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu", astfel ca in raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

In măsura in care apelanta nu a invocat si nu a dovedit existenta unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului verbal atacat, nu se poate retine incidenta acestei nulități.

Relativ la individualizarea sancțiunii și aplicarea avertismentului, în mod corect instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere natura faptei, pe care însăși legea o califică drept încălcare foarte gravă și de atitudinea petentului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, în cuprinsul plângerii depuse.

Pe de altă parte, potrivit art.5 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor “ (2) Sancțiunile contravenționale principale sunt: a) avertismentul;b) amenda contravențională;………”, iar alin.5 al aceluiași articol prevede că „Sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 7 din același text normativ reglementează sancțiunea avertismentului arătând în alin.3 că „Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.” În ceea ce privește posibilitatea instanței de a aplica sancțiunea avertismentului, prin art.34 alin.1 se prevede că „(1) Instanta competenta sa soluționeze plângerea, după ce verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”, iar art.38 alin.3 arată că „(3) Dacă sancțiunea a fost aplicată de instanță prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoștințare scrisă.”

Cum sub aspectul răspunderii contravenționale sancțiunea avertismentului, reprezintă una din sancțiunile principale contravenționale, care poate fi aplicată și de către instanța de judecată, și chiar în cazul în care aceasta sancțiune nu este prevăzută în legea specială contravențională, tribunalul apreciază că pentru aplicarea avertismentului trebuiesc produse un minim de probe din care sa reiasă împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția, circumstanțele in care a fost savirsita contraventia, precum și pericolul social concret al faptei, care să impună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, ori apelanta nu a produs nici un fel de dovezi in acest sens.

F___ de cele de mai sus, tribunalul urmeaza, ca vazind si dispozitile art. 480 NCPC, sa respinga apelul si sa păstreze sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta petentă S.C. D____ E________ SRL, cu sediul în comuna Starchiojd, ________________________, județul Prahova, înregistrată la Oficiul Registrulului Comerțului Prahova sub nr. JXXXXXXXXXXXX,având CUI nr. xxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1750/29.04.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____ – I____________ Teritorial nr. 7, cu sediul în A_________, _______________________. 1, județul Teleorman, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ____________ nr. xxxxxxxx/31.10.2014.

Păstrează sentința atacată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C_____ I_____ D___ F_____ E_____

GREFIER,

R_____ M________

Judecătoria Târgoviște

Judecător fond N______ M____ A_______

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

Red. FE/ȘEM

Ex. 4 /9.02.2016

PROCES VERBAL

Pentru grefier R_____ M________, aflată în concediu medical, prezenta

Se semnează de noi.

Grefier șef secție,

S_____ B_________