ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1142 A

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2015

Președinte E______ I______

Judecător C______ Șianțiu

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul petent C_____ D____ I_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva sentinței civile nr. 3054 din 3 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei, conform disp. art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, la dosar existând suficiente probe pentru soluționarea apelului, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului,

Constată că prin sentința civilă nr. 3054 din 3 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea petentului C_____ D____ I_____, împotriva procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/09.03.2015 formulată în contradictoriu cu intimatul IPJ A___. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx încheiat de intimată, petentul a fost sancționat contravențional cu o amendă de 390 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, respectiv neacordarea priorității pietonului angajat în traversare.

Instanța de fond a stabilit că procesul verbal contestat este legal, fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor OG. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ și, contrar aprecierilor petentului, procesul verbal cuprinde o descriere suficientă a locului săvârșirii contravenției, respectiv P-ța Arenei.

Instanța a apreciat că faptul că nu s-au indicat datele tehnice ale cinemometrului nu este de natură a invalida acul sancționator, în cuprinsul acestuia fiind făcută mențiunea că aparatul radar este montat pe autoturismul cu nr. MAI xxxxx, aparat verificat metrologic conform buletinului depus la dosar.

În privința temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului instrumentator, bucurându-se, în consecință, o prezumție simplă de validitate și nefiind afectat de vicii de legalitate, procesul verbal are valoare probatorie și, prin urmare, revine petentului sarcina de a dovedi o stare de fapt contrară celei reținută în actul constatator.

Prima instanță a apreciat că petentul nu a dovedit o altă stare de fapt, în schimb constatările agentului de poliție se coroborează cu înregistrările video depuse la dosar din care rezultă fără niciun fel de dubiu că petentul, ajuns în dreptul trecerii pentru pietoni, și-a continuat deplasarea ignorând faptul că o persoană se angajase în traversare.

Instanța a considerat că deși înaintea trecerii era parcat un autoturism care putea obtura vizibilitatea asupra trecerii de pietoni , apropiindu-se de aceasta, petentul avea obligația de a circula cu prudență pentru a putea opri în cazul în care, cum este situația în speță, vreun pieton se angaja în traversare.

Prima instanță a evidențiat totodată, că cu ocazia încheierii actului sancționator, petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea: „recunosc fapta”. Or, în cursul procesului petentul a contestat această recunoaștere inițială, fără însă a aduce dovezi care să o infirme.

Pentru considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că starea de fapt reținută în procesul verbal corespunde realității, că fapta petentului a fost corect încadrată juridic iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002 astfel că a respins plângerea.

Referitor la solicitarea petentului de transformare a amenzii în avertisment, prima instanță a reținut că petentul nu a indicat nicio circumstanță, reală sau personală, care să ducă la concluzia că fapta sa este lipsită de gravitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul C_____ D____ I_____, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea plângerii formulate, anularea procesului-verbal de contravenție __________ nr.xxxxxx din 09.03.2015 și pe cale de consecință, a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a amenzii și cea complementară a reținerii și suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 25.03.2015, conform art. 476 și art. 480 alin.2 Noul Cod de procedură civilă . În subsidiar, petentul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea apelului, petentul a arătat că, în data de 09.03.2015 deplasându-se cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX dinspre intersecția “Boul R___” spre ____________________________ o duce la locul de muncă pe mama sa a fost sancționat contravențional pentru neacordarea priorității de trecere pietonului aflat în traversarea străzii.

A contestat cele consemnate în procesul verbal, indicând că nici o persoană nu se afla în traversare, iar o mașina era parcată chiar înaintea trecerii și i-a obturat vederea, astfel ca nu avea posibilitatea să vadă nici dacă se afla într-adevăr vreo persoană pe trotuar.

În opinia petentului, instanța de fond a pronunțat o soluție eronată dând o greșită interpretare a legii prin aprecierea că agentul constatator a constatat fapta prin propriile simțuri și că probele propuse de petent nu sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate a procesului-verbal și starea de fapt reținută prin acesta.

A arătat petentul că intimatul nu a administrat nicio probă în susținerea procesului-verbal – planșe foto, înregistrare video, etc. care să confirme exactitatea celor consemnate de către agentul constatator și nu a depus nici un înscris din care să rezulte că agentul constatator se afla în îndeplinirea unui ordin de serviciu sau că ar fi fost înregistrată contravenția cu mijloace tehnice, singura dovadă a faptului că a săvârșit contravenția este susținerea agentului constatator consemnată în proces-verbal.

A invocat dispozițiile art. 6 alin. l din CEDO atunci când există un dubiu cu privire la învinuirea ce se aduce, acesta trebuie să profite învinuitului, iar rolul de a proba vinovăția și temeinicia sancțiunii contravenționale revine intimatului.

A considerat procesul verbal încheiat ca fiind anulabil deoarece agentul constatator a omis sa consemneze datele tehnice ale aparatului radar cu care se susține ca era dotat autoturismul de politie MAI xxxxx, omologarea acestuia, nr. planșei foto care probează săvârșirea contravenției, dacă autoturismul se afla în misiune cu privire la circulația rutieră; a omis să consemneze locul săvârșirii presupusei contravenții, aspect care nu permite instanței de judecată să verifice legalitatea, temeinicia și veridicitatea procesului verbal contestat.

Instanța de fond nu a analizat în mod temeinic apărările formulate de către petent, motiv pentru care se impunea modificarea sentinței, rejudecarea fondului cauzei și admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.

În subsidiar, petentul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, întrucât amenda de 390 lei este disproporționat de mare raportat la pericolul social cauzat de presupusa faptă contravențională, invocând în susținerea acestui capăt de cerere disp. art. 7 alin.2 din O.G. nr. 2/2001.

Prin întâmpinarea depusă de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, acesta a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat, menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Ineu ca fiind temeinică și legală.

Intimatul a susținut că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit, calea de atac fiind practic un demers formal în scopul tergiversării executării sancțiunii aplicate de agenții de poliție rutieră.

Astfel, apreciază intimatul că apelul este o formalitate menită de a întârzia implementarea sancțiunii aplicate în evidențele poliției rutiere.

Raportat la susținerile petentului referitoare la nulitatea procesului verbal, a susținut intimatul că prima instanță a respins motivat aceste susțineri prin prisma prevederilor art. 175 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind în situația vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea actului întocmit.

A mai susținut intimatul că alegațiile recurentului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de anulare a sentinței civile, deoarece susținerile nu îndeplinesc cerințele art. 477 și urm. din Legea nr.134/2010, judecătorul fiind liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii si asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală si întemeiată.

Apreciază intimatul că judecătorul fondului, printr-o corectă și completă apreciere a probelor, a analizat punctual toate probele si în concret toate cererile apelantului și justificat a respins acțiunea acestuia în principal motivat de lipsa probatoriului în susținerea plângerii adecvat cauzei.

A învederat intimatul că fapta sancționată a fost înregistrată cu aparatura video din dotarea inspectoratului, astfel că în prezenta cauză nu interesează alegațiile apelantului, ci doar eventuale înscrisuri sau probe pertinente cauzei care să dovedească nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de judecătorul fondului.

Pentru considerentele expuse, intimatul a susținut că starea de fapt reținută în procesul-verbal este conformă cu realitatea, și se impune respingerea demersului judiciar al apelantului ca neîntemeiat.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie. Tribunalul, contrar susținerilor petentului apelant respectiv că nu a săvârșit fapta contravențională descrisă în procesul verbal de contravenție contestat, respectiv că nici o persoană nu se afla în traversare, agentul constatator neaflîndu-se în apropierea trecerii de pietoni ci la o distanță considerabilă față de aceasta, constată că abaterea reținută în sarcina petentului, respectiv că în data de 09.03.2015 deplasându-se cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX dinspre intersecția “Boul R___” spre ____________________________ o duce la locul de muncă pe mama sa, petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea străzii, a existat și a fost încadrată juridic corespunzător, probațiunea administrată în cauză, respectiv înregistrarea video depusă la dosarul cauzei ,( fila19 dosar primă instanță) dovedesc fără putință de tăgadă faptul că petentul nu a respectat prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, dispoziții legale care prevăd în mod expres „obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră dacă prin aceasta îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”.

Or, raportat la starea reală de fapt dedusă judecății, prin prisma dispozițiilor legale invocate, este evident că pietonul care este pe același sens de mers cu autovehiculul condus de penet este dezavantajat fiind obligat să se oprească deși era angajat în traversare.

Ca atare, Tribunalul apreciază ca nefondată critica apelantei privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal de contravenție ,instanța de fond ținând cont și realizând prin sentința pronunțată justul echilibru care trebuie să existe între prezumția de nevinovăție de care trebuie să se bucure orice persoană acuzată de săvârșirea unei fapte contravenționale și respectiv prezumția de legalitate și veridicitate a actului juridic sancționator întrucât atât în fața instanței de fond cât și a celei de apel părții petente i-au fost asigurate toate garanțiile procesuale cât îndeosebi respectat dreptul la un proces echitabil în condițiile art. 6 din CEDO.

Pe cale de consecință, având în vedere că sancțiunile contravenționale au fost corect aplicate, amenda aplicată în limita minimă, că și sancțiunea complementară prev. de art. 100 alin. 1 pct. 3 din OUG nr. 195/2002 individualizată raportat la art 21 alin. 3 din OG 2/2001, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de apelantul petent C_____ D____ I_____ împotriva sentinței civile nr. 3054 din 3 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2015.

Președinte Judecător

E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

I______ M_____

Red. E.I. /

Thred. I M / Ex. 4/

prima instanță – judecător R___ A______

se comunică hotărârea cu

petentul - C_____ D____ I_____, A___, _________________, _________________ avocat P______ M___

intimatul – I____________ de Poliție al Județului A___ - ___________________-19

2 ______________