R O M Â N I A

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA NR.316

Ședința publică din 06 mai 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: I____ O___

JUDECĂTOR: A______-M____ A______

JUDECĂTOR: M____ R_______

GREFIER: S_____ C____- G___

Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta RA A_________ T___________, împotriva sentinței civile nr.7496 din data de 22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 29.04.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 06.05.2014.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7496 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul RA A_________ T___________, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M____, împotriva procesului-verbal de contravenție nr. xxxxx seria xxxxx din data de 17.08.2011.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate dintre cele ce este necesar a fi analizate din oficiu de către instanță.

În privința temeiniciei, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție atacat este întemeiat, față de împrejurarea că petentul nu a încheiat contract individual de muncă pentru numitul V_____ I___, începând cu data de 17.06.2011.

Această împrejurare rezultă din înscrisurile de la dosar, respectiv contractul individual de muncă pentru numitul Vulturi I___, acesta neputând fi considerat valabil încheiat, deoarece acesta nu era semnat de către angajat.

De asemenea, s-a reținut că în urma verificării Registrului general de evidență a salariaților în format electronic, se poate observa că transmiterea informațiilor cu privire la angajarea numitului V_____ I___, s-a produs doar în data de 14.07.2011, respectiv după ce angajatul a notificat angajatorul cu privire la intenția sa de a demisiona. În notificare, numitul V_____ a precizat faptul că „dacă i s-ar fi adus la cunoștință contractul de muncă pentru a fi semnat” nu ar mai fi „participat la angajare” (f. 65-67).

În ceea ce privește cea de-a doua faptă sancționată cu avertisment, s-a reținut că petenta a încălcat prevederile art. 260 alin. 1, lit. j, din Legea nr. 53/2003, respectiv faptul că începând cu luna mai 2011, unitatea nu a acordat salariaților repausul săptămânal de 2 zile consecutive.

În privința cererii de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a apreciat că, în raport cu criteriile de individualizare a sancțiunii instituite de art. 21 din OG 2/2001, transformarea amenzii contravenționale în avertisment ar crea o disproporție vădită între pericolul social concret al faptelor și reacția societății, împotriva unei astfel de încălcări. A reținut că primirea la muncă a unei persoane fără a întocmi contract individual de muncă este o faptă suficient de gravă pentru a justifica obligarea contravenientului la suportarea unei represiuni, care să aibă o componentă pecuniară. Mai mult decât atât, nu se pot ignora consecințele negative pe care munca la negru le are, atât față de lucrători, cât și față de bugetul statului, astfel că, prin stabilirea sancțiunii amenzii, se poate realiza mult mai eficient scopul retributiv și educativ al angajării răspunderii contravenționale.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs în termenul legal petenta RA A_________ T___________ Târgu M____, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului, petentul a arătat că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele cumulative ale contravenției, așa cum sunt definite în OG nr. 2/2001, întrucât nu a fost săvârșită cu vinovăție și nu s-au produs prejudicii.

A susținut că în urma parcurgerii etapelor necesare angajării (singura omisiune fiind nesemnarea C.I.M. de către dl.V_____ I___), dl.V_____ I___ și-a început activitatea în cadrul regiei în data de 17.06.2011 conform condicii de prezență, graficului de lucru și pontajelor aferente lunii iunie-iulie 2011. Dl.V_____ I___ a fost trecut pe statul de plată și a semnat statul de plată, fiind virate și contribuțiile aferente perioadei lucrate.

Se menționează că I__ M____, prin Anexa nr.1 (Nota de constatare) la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.xxxxx seria xxxxx din 17.08.2011 a constatat greșit faptul că R.A. A_________ T___________ nu a transmis în termen registrul general de evidență a salariaților cu C.I.M. al d-lui V_____ I___, registrul s-a transmis on-line la I__ M____ cu nr.xxxxxx-1-26-

XXXXXXXXXX (nr.de transmitere – cod încărcare și cu nume de fișier „hergelegiu.xml”.

Deși regia a încercat în nenumărate rânduri să-și demonstreze buna-credință cu privire la perfectarea contractului individual de muncă al numitului V_____ I___, acesta nu a dat curs acestor demersuri, pe considerentul că prin amenințări verbale la adresa conducerii regiei aeroportuare va obține o funcție demnă în conformitate cu studiile sale, formulând o cerere de chemare în judecată a regiei și în nume propriu (dosar nr.XXXXXXXXXXXXX Tribunalul M____).

Se arată că în urma comunicării Sentinței nr.1446/2012 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, V_____ I___ s-a prezentat la sediul regiei și și-a semnat contractul individual de muncă, primind totodată și contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu angajarea și inclusiv drepturile neridicate.

Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului în baza art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că regia a efectuat toate demersurile legale în vederea angajării numitului V_____ I___, a înregistrat și achitat toate obligațiile aferente acestui raport de muncă, fapt confirmat și de cele reținute prin Sentința civilă nr.1446/2012, dl.V_____ I___ nu a suferit un prejudiciu material , fapt susținut și de înscrisurile depuse în probațiune cu privire la achitarea contribuțiilor și impozitului de către angajator.

Se consideră că sancțiunea amenzii este exagerată în raport cu demersurile efectuate în scopul angajării numitului V_____ I___ de către regie, deoarece contractul individual de muncă nu a fost semnat de către salariat, însă în pofida acestui fapt, salariatul s-a prezentat la lucru, deși putea și trebuia să refuze acest lucru.

De asemenea, societatea recurentă arată că nu a contestat temeinicia și legalitatea procesului-verbal de control, ci a solicitat individualizarea sancțiunii în conformitate cu cele precizate, s-au îndeplinit toate demersurile în vederea perfectării relațiilor de muncă cu numitul V_____ I___, singura omisiune fiind semnarea contractului individual de muncă de către salariat, iar indiferent de existența controlului și de perfectarea în formă scrisă a contractului, acesta și-a produs efectele, lăsând urme certe la toate organele abilitate și reținute chiar și de Tribunalul M____ prin Sentința civilă nr.1446/2012 și inclusiv de numitul V_____ I___, care a semnat ulterior contractul individual de muncă în cauză, recunoscând faptul că a beneficiat de toate drepturile (salariu, beneficii conform Legii nr.76/2002, vechime în muncă, asigurări sociale, tichete de masă, etc.).

Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă M____ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 7496, deoarece aceasta este temeinică și legală.

Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe prin raportare la motivele de recurs invocate, in limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 din Codul de procedura civila, tribunalul apreciază că recursul formulat este întemeiat.

Tribunalul reține în primul rând că sentința a fost criticată doar sub aspectul soluției pronunțate asupra contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, descrisă la punctul 1 în procesul-verbal nr. xxxxx/xxxxxxx din data de 17.08.2011, astfel că în aceste limite va fi analizată cauza în prezenta cale de atac.

Cu privire la existența faptei contravenționale, se constată că petenta nu a contestat faptul că l-a primit la muncă pe numitul V_____ I___ fără încheierea în mod valabil a contractului individual de muncă, acesta nefiind semnat de angajat. Astfel, fapta incriminată prin dispozițiile legale indicate mai sus a fost corect reținută în sarcina petentei. Motivul pentru care nu a fost semnat contractul de muncă, respectiv că semnarea acestuia a fost refuzată chiar de angajat, nu prezintă relevanță sub aspectul analizat, căci în această situație petenta avea obligația de a nu primi la muncă persoana în cauză.

Tribunalul apreciază însă că recursul este întemeiat cu privire la cererea de reindividualizare a sancțiunii. În acest sens, are în vedere faptul că sancțiunea contravențională trebuie individualizată atât în raport de criteriile legale, cât și de împrejurările concrete ale cauzei și de cele personale ale contravenientului, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevăzând că individualizarea sancțiunii se face „ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

În speță, neîncheierea în mod valabil a contractului individual de muncă s-a datorat refuzului angajatului de a-l semna, ca urmare a unei stări conflictuale ivite între acesta și angajator, și nu unei practici a petentei de a folosi munca fără forme legale de angajare, fiind singura situație de acest gen depistată la controlul efectuat de intimat. Așa cum s-a arătat mai sus, motivul neîncheierii contractului nu este de natură a exonera petenta de răspundere, însă are relevanță în aprecierea gradului concret de pericol social al faptei.

Deși consecințele negative ale muncii la negru, reliefate de instanța de fond și de intimat, nu pot fi contestate, tribunalul reține că în cazul analizat acestea nu s-au produs. Astfel, pentru perioada în care a lucrat, numitului V_____ I___ i s-au acordat drepturile salariale, fiind reținute și virate și contribuțiile de asigurări sociale aferente. În același sens, din sentința civilă nr. 1446/15.05.2012, pronunțată de Tribunalul M____ – secția civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (f.19-21), rezultă că acestuia nu i s-a produs nici un prejudiciu material și nici unul moral prin faptul că nu a fost informat asupra clauzelor contractului (motivul invocat pentru nesemnarea contractului fiind acela că nu a fost informat asupra felului muncii și că dacă ar fi cunoscut acest element, nu s-ar fi prezentat pentru angajare).

De asemenea, contrar constatărilor instanței de fond, din înscrisurile depuse la filele 10-15 în dosarul de fond rezultă că petenta a înregistrat în REVISAL la data de 16.06.2011 contractele încheiate la acea dată, între acestea fiind și cel al numitului V_____ I___, și din această împrejurare rezultând că nu a urmărit folosirea muncii „la negru”.

Față de aceste aspecte, tribunalul apreciază că gradul de pericol social concret al faptei este redus, iar pentru atingerea scopului educativ și preventiv al sancțiunii este suficientă aplicarea avertismentului.

Față de cele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 312 alin. 1, 2, 3 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul formulat și va modifica hotărârea primei instanțe în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii aplicată prin procesul-verbal pentru fapta analizată cu cea a avertismentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta RA A_________ T___________ (cu sediul în Vidrasău, DN15, km 14,5, __________________, jud.M____), împotriva sentinței civile nr. 7496 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Modifică în parte sentința de mai sus în sensul că:

Admite în parte plângerea formulată de petenta RA Aeroport T___________ Tg. M____ cu sediul în Vidrasău, ______________________ DN 15, Km 14,5, județ M____, în contradictoriu cu intimatul I.T.M. M____ îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenție nr. xxxxx seria xxxxx din 17.08.2011 și înlocuiește amenda aplicată în cuantum de 10.000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 260 al. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 cu sancțiunea „avertismentului”.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 06 Mai 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

I____ O___ A______-M____ A______ M____ R_______

GREFIER,

S_____ C____- G___

Red.A.-M.A.

Tehnored.S.C.G./20.10.2014/2 ex.

Jud.fond: I____-A___ N______