Cod ECLI ECLI:RO:TBILF:2016:009.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 75/2016

Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE A____ D_________

Judecător M______ E__

Grefier O______ S____

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA impotriva sentintei civile nr.6764/03.12.2014 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX in contradictoriu cu intimatul T___ I___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.01.2016 și apoi astăzi 25.01.2016 pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.6764/03.12.2014 Judecătoria Cornetu a admis excepția prescripției executării amenzii contravenționale invocată din oficiu. A admis în parte plângerea, formulata de petentul T___ I___ și a menținut toate prevederile procesului-verbal _________ nr.xxxxxxx/22.03.2011. Constată prescrisă executarea sancțiunii și a tarifului de despăgubire aplicate petentului prin procesul-verbal menționat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Conform art. 248 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra excepțiilor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Art. 27 din OG nr. 2/2001 prevede : “Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”

Conform dovezii de comunicare de la fila 28, procesul-verbal contestat a fost comunicat petentului la data de 15.04.2011 prin afișare la adresa de domiciliu.

Instanța reține că potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, “Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.”

Având în vedere faptul că procesul-verbal nu a fost comunicat prin poștă, cu aviz de primire, iar la dosar nu a fost depusă dovada imposibilității de efectuare a comunicării în acest mod, instanța urmează să admită excepția prescrierii executării sancțiunii principale aplicate în baza procesului-verbal contestat.

Astfel, se opinează în sensul că art. 14 din OG 2/2001 reglementează un caz special de prescripție a executării amenzii contravenționale, în care nu este sancționată pasivitatea din cadrul procedurii de executare (situație în care se aplica termenul de prescripție din Codul de procedura fiscala), ci însăși necomunicarea procesului verbal.

În consecință, pentru considerentele de mai sus, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, sens în care va menține toate prevederile procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind legal și temeinic întocmit, iar în același timp va constata prescrisă executarea sancțiunii amenzii și a tarifului de despăgubire aplicate petentului prin procesul verbal mai sus amintit.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România solicitând admiterea apelului modificare în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal întocmit.

În motivarea apelului a arătat că instanta de fond in mod gresit a interpretat art. 9 alin. 3 din O.G. 15/2002, modificata prin Legea 144/2012, apreciind ca raspunderea contraventionala a petentului este prescrisa.

Astfel, art. 9 alin. 3 paragraful ultim prevede " Procesul-verbal se intocmeste si se va comunica contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, interval in care nu se pot incheia alte procese verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin (1)".

Potrivit art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 " Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei."

Asadar, in speta dedusă judecății fapta a fost savarsita la data de 17.10.2010, iar sanctiunea a fost aplicata la data de 22.03.2011 data la care a fost emis procesul verbal de contraventie, adica in interiorul termenului de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei, asa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.

Procesul Verbal de Constatare a Contravenției contestat a fost comunicat contravenientului respectand dispozitiile art 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii."

Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin aparitia Legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarif ului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contraventiei sa nu se poate incheia alte procese verbale, limitand astfel caracterul continuu al contraventiei la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescriptie a raspunderii contraventionalale mai scurt decat termenul general de 6 luni.

În drept a invocat dispozițiile art. 466 Cod procedura civilă, O.G. 15/2002, 0.G.2/200l.

Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința apelata în raport de motivele de apel invocate tribunalul reține următoarele:

Împotriva sentintei civile nr.6764 din 03.12.2014 s-a formulat apel de către C_______ Natională de Autostrăzi si Drumuri Nationale din România care a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate, respingerea plângerii contraventionale si mentinerea procesului verbal contestat.

In sprijinul cererii sale, apelanta a invocat mai multe motive care vor fi analizate de tribunal mai jos.

Astfel, apelanta a arătat că instanta de fond a interpretat gresit textele legale atunci când a stabilit că s-a prescris executarea sanctiunii contraventionale.

Tribunalul constată că în materia contraventională O.G.2/2001 reprezintă legea cadru. Astfel, nomele legale speciale cu privire la contraventii cuprinse în O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt completate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, astfel cum prevede si art. 10 din O.G. 15/2002.

Prin urmare prevederile art.9 alin.3 din O.G. 15/2002 se vor aplica impreună cu cele ale art.14 din O.G.2/2001, acestea neexcluzându-se reciproc.

Mai mult, se atrage atentia că art.13 alin.1 din O.G.2/ 2001 reglementează prescriptia aplicării pedepsei, pe când art.14 din O.G. 2/2001 stabileste conditiile în care intervine prescriptia executării sanctiunii contraventionale. Cele două sanctiuni intervin ca urmare a nerespectării unor dispozitii legale distincte si au consecinte diferite.

În cauză, contrar celor arătate de către apelantă, îsi găseste aplicarea Decizia ICCJ nr.10 din 10.06.2013 privind examinarea recursului în interesul legii, pentru că interpretarea dată de Înalta Curte textului legal devine obligatorie pentru instantă de la momentul publicării în Monitorul Oficial, nefiind important dacă incălcarea art 27 teza 1 din O.G.2/2001 s-a produs inainte. Astfel obligativitatea aplicării deciziei in interesul legii priveste instanta de judecată, nu apelanta.

Prin urmare, contrar prevederilor legale cuprinse in art.27 din O.G. 2/2001, astfel cum au fost interpretate acestea de Î.C.C.J., apelanta a comunicat prin afisare procesul verbal, fără a face dovada că anterior a procedat la comunicarea prin postă, cu aviz de primire. Aceasta echivalează cu o necomunicare a procesului verbal care duce la aplicarea prevederilor art.14 alin.1 din O.G. 2/2001 conform cărora executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.

În concluzie, se constată că instanta a procedat corect atunci când a constatat a intervenit prescriptia executării pedepsei.

Astel, prevederile art.9 alin 3 din O.G. 15/2002 nu exclud aplicarea celor cuprinse in art.14 alin.1 din O.G.2/2001, ci dimpotrivă se completează.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul în sector 6, București, __________________. 401A impotriva sentintei civile nr.6764/03.12.2014 pronuntata de Judecatoria Cornetu in dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX in contradictoriu cu intimatul T___ I___ cu domiciliul în ______________________________, ___________________. 10, Judet Ilfov, ca nefondat.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, azi 25.01.2016.

Red.jud.E.M./Tehn.gref.O.S.

Red.jud.fond.S_____ I____

Comunicat 2 ex./18.02.2016