DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N IA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A – C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 3287/2015

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.12.2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: L______ C_______ D___

JUDECĂTOR: M_____ I____ C________

GREFIER: G___ I______

Pe rol soluționarea cererii de apel formulate de petentul - apelantul I____ I___ A_____ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/20.11.2014 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA RUTIERĂ, având ca obiect „anulare proces - verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul, prin reprezentant convențional avocat, care depune împuternicire de reprezentare în ședință, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul, prin apărător, solicită admiterea apelului, precum și a plângerii contravenționale și anularea sancțiunii amenzii contravenționale.

În continuare, arată că soluția instanței de fond este netemeinică, întrucât se referă la două fapte contravenționale, ceea ce ar atrage inaplicabilitatea art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001. Astfel instanța a reținut că au fost avute în vedere două fapte contravenționale, care au fost sancționate prin două sancțiuni distincte, însă în realitate a fost săvârșită o singură faptă, în formă continuă.

Precizează că au fost achitate amenzile, ca urmare a principiilor pe care le respectă, însă soluția instanței de fond este contrară principiilor de drept, în cazul de față fiind vorba de o singură contravenție.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L:

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civila nr. xxxxx/20.11.2014 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 București sentinței civile nr. xxxxx/20.11.2014 s-a respins plângerea contravenționala formulata de petentul I____ I___ A_____ în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, ca neîntemeiata.

Instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 29.05.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul I____ I___ - A_____ a contravenției prevăzute de art. 143 lit. d) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că, în ziua respectivă, ora 00:50-00:56, a parcat autoturismul marca Volkswagen Passat, având nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe _____________________ imobilului nr. 9 și a blocat calea de acces la imobilul de la adresa mai sus -menționată, astfel cum rezultă și din planșele foto depuse la dosar la filele 22-27.

Motiv pentru care, în temeiul art. 102/2, art. 108 alineat 1 lit. b) pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, petentului i-a fost aplicată o amendă de 340 lei și 3 puncte de penalizare.

Petentul nu a semnat procesul-verbal, având în vedere că acesta a fost întocmit în lipsă și comunicat ulterior acestuia.

În prealabil, instanța reține că, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este datoare să cerceteze legalitatea și temeinicia procesului-verbal și să hotărască asupra sancțiunii.

Verificând, prin prisma art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, instanța reține că acesta cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul persoanei sancționate, descrierea faptei pretinsă a fi săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Descrierea faptei permite instanței să aprecieze gravitatea acesteia și să verifice dacă sancțiunea aplicată petentului este proporțională.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit pe baza observațiilor personale ale agentului de poliție, aflat în îndeplinirea sarcinilor de serviciu care se coroborează cu ceea ce rezultă din planșele foto, depuse la dosar la filele 22-27.

Instanța apreciază că fapta pretinsă a fi săvârșită de către petent se subsumează noțiunii autonome de „acuzație în materie penală”, ca urmare a aplicării criteriilor stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate și natura și gravitatea sancțiunii, criterii care nu trebuie îndeplinite cumulativ. În acest sens, instanța reține că, deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal, norma juridică care sancționează contravențiile de genul celei de care este acuzat petentul, respectiv O.U.G. nr. 195/2002 are caracter general, adresându-se tuturor cetățenilor, iar sancțiunile contravenționale aplicabile (în speță amenda contravențională) urmăresc un scop preventiv și represiv, întocmai ca o sancțiune penală, aceste elemente fiind suficiente pentru a reține caracterul „penal” al faptei în accepțiunea art. 6 din Convenție. Implicit, petentului îi sunt recunoscute așadar garanțiile procedurale specifice în materie penală privind dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, care protejează individul în fața posibilelor abuzuri ale autorităților.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este însă absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

În analiza principiului proporționalității, instanța reține că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Instanța este ținută să asigure o procedură echitabilă în ansamblul ei atunci când încuviințează și administrează probatoriul. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută nu este reală.

Sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În drept, fapta astfel reținută se circumscrie ipotezei avute în vedere de dispozițiile art. 175 lit. d) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora „ se interzice staționarea voluntara a vehiculelor în dreptul cailor de acces care deservesc proprietățile alăturate drumurilor publice; “și ale art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora „amenda contravenționala prevăzuta la alin. (1) se aplica si conducătorului de autovehicul care săvârșește o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art.108 alin.(1) lit.b)”.

Petentul a invocat faptul că a fost sancționat contravențional prin două procese-verbale diferite pentru aceeași faptă, aplicată aceeași sancțiune, în baza aceluiași text de lege, încălcându-se principiul non bis in idem.

Din analiza ambelor procese-verbale de contravenție depuse la dosar, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile principiului non bis in idem, în ceea ce privește aspectul că petentul a fost sancționat de două ori pentru aceeași faptă. Astfel, prin procesul-verbal _______, nr. xxxxxxx întocmit la data de 29.05.2014 de Poliția Locală Sector 1, petentul a fost sancționat pentru faptul că a staționat voluntar în data de 29.05.2014, în intervalul orar 00:58-01:06, pe _______________________ imobilului de la nr. 9, blocând accesul. Totodată, prin procesul-verbal ce face obiectul prezentului dosar, reiese că petentul a fost sancționat contravențional la data de 25.06.2014 de către Brigada Rutieră pentru faptul că a staționat voluntar pe _______________________ imobilului de la nr. 9, în data de 29.05.2014, în intervalul orar 00:50-00:56, blocând de asemenea, accesul în imobil.

Instanța reține că, potrivit art. 63 din O.U.G. nr. 195/2002 „se considera oprire imobilizarea voluntara a unui vehicul pe drumul public, pe o durata de cel mult 5 minute, iar peste această durată, imobilizarea se consideră staționare”.

Prin urmare, se constată că petentul a fost sancționat de către instituții diferite pentru săvârșirea unei fapte de aceeași natură, la date diferite și în intervale orare diferite.

În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța apreciază că proporționalizarea amenzii este corectă în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea sa, iar măsura complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce autoturisme a fost legal aplicată și justificată de pericolul social al faptei săvârșite de către petent.

Împotriva sentinței civile nr. xxxxx/20.11.2014 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul I____ I___ A_____, în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, a formulat apel, fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 30.03.2015.

A solicitat apelantul admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. xxxxx/20.11.2014, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului – verbal.

A învederat împrejurările sanctionarii sale, situația de fapt, arătând ca a fost sancționat de doua ori pentru aceeași fapta, fiind in prezenta unei contravenții continue si nu a doua fapte distincte, aceea de staționare in dreptul unei cai de acces ce nu are o limita superioara a intervalului de timp, întrucât este o fapta continua care se epuizează fie prin mutarea voluntara a autovehiculului de către contravenient, fie prin intervenția organelor constatatoare si ridicarea mașinii.

Arata ca prima amenda a plătit-o pentru a–si recupera autovehiculul de la firma de ridicări, nu a contestat primul proces - verbal comunicat întrucât a recunoscut săvârșirea faptei si, ulterior, pentru a evita efectele negative al popririi ce s-ar fi produs pana la judecarea unei eventuale contestații la executare, a achitat si cea de a doua amenda .

Se impune anularea celui de al doilea proces – verbal ________ nr. xxxxxxx pentru încălcarea art. 5 alin. 2 din OG nr. 2/2001 si a regulii „non bis in idem” .

În drept, și-a întemeiat apelului pe dispozițiile art. 31, art. 13 alin. 2 și art. 5 alin. 7 din OG nr. 2/2001, respectiv art. 109 alin. 9 din OUG nr. 195/2002.

A solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul in apel – Anexele 1 – 6.

La data de 10.08.2015, prin compartimentul registratură, s-a depus de către intimat, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat

A solicitat proba cu înscrisuri si orice alte probe ce ar rezulta din dezbateri si judecata cauzei în lipsă, conform art. 223 pct. 2 Cod procedură civilă. Atașează CD cu înregistrarea video a faptei.

Petentul – apelant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

In apel, nu s-a dispus refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță si nu s-au propus probe noi în condițiile art. 478 alin. 2 Cod de procedura civila, prin motivele de apel ori prin întâmpinare.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 479 alin 1 Cod procedura civilă, instanța de apel constata că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 477 Cod procedura civilă, ce stabilește limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, „(1) Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

(2) Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil”.

Tribunalul apreciază ca în cauza nu operează un motiv de nulitate absoluta (procesul - verbal contestat fiind încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001) si sub aspectul legalității procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției, tribunalul constată, in acord cu instanța fondului, că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

Tribunalul apreciază, in acord cu instanța de fond, ca au fost respectate exigentele unui proces–verbal corect întocmit.

Contravenția continuă este reglementată de art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, ce definește acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluției contravenționale.

Din coroborarea celor două procese-verbale, rezultă că apelantul în baza aceleași rezoluții contravenționale a fost sancționat.

Prin sancționarea sa prin procesul - verbal contestat in speța, fapta reținută în sarcina apelantului săvârșita in intervalul orar 00:50-00:56, s-a epuizat la data de 29.05.2014, ora 00:56.

Modul cum se exprimă legiuitorul prin verbum regens este criteriul de la care trebuie să se pornească pentru identificarea contravenției continue. În cazul contravențiilor continue al căror element material se prezintă sub forma unei acțiuni, legiuitorul folosește termeni care presupun activități durabile temporal.

Prin procesul-verbal _______ nr. xxxxxxx întocmit la data de 29.05.2014 de Poliția Locală Sector 1, a fost sancționat pentru că a staționat voluntar în data de 29.05.2014, în intervalul orar 00:58 - 01:06, pe _______________________ imobilului de la nr. 9, blocând accesul.

Prin procesul-verbal contestat in speța, a fost sancționat contravențional la data de 25.06.2014 de către Brigada Rutieră pentru că a staționat voluntar pe _______________________ imobilului de la nr. 9, în data de 29.05.2014, în intervalul orar 00:50 - 00:56, blocând accesul în imobil.

Potrivit art. 63 din O.U.G. nr. 195/2002, „se considera oprire imobilizarea voluntara a unui vehicul pe drumul public, pe o durata de cel mult 5 minute, iar peste această durată, imobilizarea se consideră staționare”.

Contravenția continua consta într-o succesiune de fapte contravenționale care dăinuie un timp până la ________________________ contravenientului, astfel încât s-a simțit nevoia intervenției legiuitorului potrivit art. 13 din OG 2/2001.

Săvârșirea unei fapte asemănătoare constituie o nouă contravenție, cum arata in mod corect instanța de fond, întrucât încălcarea obligației sale nu s-a prelungit în timp, ci s-a epuizat, în mod justificat fiind sancționat contravențional la data de 29.05.2014, prin procesul verbal nr. _______ nr. xxxxxxx pentru săvârșirea unei fapte asemănătoare.

Este adevărat ca articolul 4 al Protocolului 7 al Convenției consacră „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, cunoscut sub denumirea tradițională de „ne bis in idem”.

Insa, in condițiile arătate, prin aplicarea celor doua sancțiuni contravenționale principale unei singure contravenții, comise in forma continua, nu a fost înfrânt principiul non bis in idem consacrat de art. 5 alin. 7 din O.G. nr. 2/2011 modificata.

Chiar si in opinia exprimata de petent in motivele apelului, procesul-verbal _______ nr. xxxxxxx întocmit la data de 29.05.2014 de Poliția Locală Sector 1 prin care apelantul a fost sancționat pentru că a staționat voluntar în data de 29.05.2014, în intervalul orar 00:58 - 01:06, este cel de-al doilea act contravențional încheiat, raportat la intervalul de timp in care autoturismul a fost staționat, ce s-ar substitui teoriei petentului pentru încălcarea art. 5 alin. 2 din OG nr. 2/2001 si a regulii „non bis in idem” , si nu procesul – verbal ________ nr. xxxxxxx, cum greșit opinează acesta.

Or, procesul - verbal _______ nr. xxxxxxx din 29.05.2014 nu a fost contestat de petent pe calea plângerii la contravenție.

Tribunalul arată că în procedura contravențională prevăzuta de O.G. nr. 2/2001 procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativa de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura aceasta prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei.

Potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate.

Procesul - verbal contravențional este un act administrativ, adică un act emis, pe baza și în executarea legii, de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice, și cenzurabil, potrivit art. 34 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, de instanța de contencios administrativ, la nivelul la care aceasta există, la secția de contencios administrativ a tribunalului. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat sarcina să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia.

Procesul – verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Față de toate cele arătate, instanța reține că fapta, astfel cum este descrisa în procesul - verbal de contravenție încheiat petentului corespunde realității.

Analiza făcută în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 obligă instanță să verifice modul de stabilire al sancțiunii aplicate contravenientului si verificând limitele de sancționare, amenda aplicată este în limitele legale și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Analizând modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, privind proporționalitatea sancțiunii, instanța de apel apreciază ca s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

În condițiile în care din materialul probator nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de acesta, instanța fondului a apreciat in mod corect că plângerea contravențională formulată este neîntemeiată si, prin urmare, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, se va respinge, ca nefondat, apelul formulat împotriva sentinței de fond de către petent care nu a făcut proba unei situații contrarii actului de sancționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul – petent I____ I___ A_____, cu domiciliul în sector 1, București, ________________, ____________, __________________________________ civile nr. xxxxx/20.11.2014 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, _______________________. 9 - 15, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8 decembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L______ C_______ D___ M_____ I____ C________

GREFIER,

G___ I______

Redactor jud. L.C.D./Tehnored. G.I.

4 exp./13.02.2016

Judecător fond P____ P_______

Judecătoria Sectorului 1 București