ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1217/A DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 02 octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – L_____ M______

JUDECĂTOR – Z__ M______

GREFIER – C___ A_____

Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelanta petentă S.C. I________ I____ S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2799/16.03.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_____ având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta petentă S.C. I________ I____ S.R.L. reprezentantul convențional doamna avocat G___________ E_______ L______ fără delegație la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatului I____________ T_________ DE MUNCĂ B_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că cererea de apel este formulată în termen și că este legal timbrată conform chitanței de la fila 11 din dosar.

Instanța constată că părțile nu au propus probe noi în apel.

Întrebată fiind, apelanta petentă prin reprezentant convențional arată că nu mai are cereri de formulat sau probe noi de propus.

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe noi de propus, instanța, în baza dispozițiilor art. 482 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra apelului.

Doamna avocat G___________ E_______ L______ pentru apelanta petentă solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, fără cheltuieli de judecată. Arată că prima instanță a apreciat că petenta nu a probat gradul de pericol redus al faptei săvârșite pentru a se admite înlocuirea sancțiunii. Consideră că aceasta este dovedită prin faptul că apelanta petentă a fost o societate mică, a avut trei angajați, cu un singur punct de lucru și care, astfel cu s-a probat la fond, și-a închis punctul de lucru în luna ianuarie 2014. Menționează că, este adevărat că nu au fost achitate obligațiile salariale și nu au fost respectat măsurile impuse de intimată, dar toate obligațiile au fost achitate până la primul termen de judecată al cauzei în fața primei instanțe.

La interpelarea instanței, doamna avocat G___________ E_______ L______ pentru apelanta petentă arată că nu cunoaște situația juridică a societății apelantei petente și crede că are în prezent activitatea suspendată.

În temeiul art. 482 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 2799/16.03.2015 a Judecătoriei B_____ a fost respinsă plângerea formulată de petenta S.C. I________ I____ S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției BV nr. xxxxxx din data de 16.05.2014 întocmit de organul constatator I____________ T_________ de Muncă B_____.

Pentru a pronunța această sentință Judecătoria B_____ a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție BV nr. xxxxxx/16.05.2014 întocmit de organul constatator I____________ T_________ de Muncă B_____, petenta S.C. I________ I____ S.R.L. a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei, pentru săvârșirea de către aceasta a contravenției prevăzute de art. 23 al. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999.

În fapt, s-a reținut că, aferent perioadei noiembrie 2013 – ianuarie 2014, petenta nu a făcut dovada plății salariilor, nerespectând astfel prevederile art. 168 (1) din Codul muncii. Deși petenta a avut termen de îndeplinire, l-a depășit, apoi a mai solicitat o prelungire și, la fel, nu și-a îndeplinit obligațiile legale.

Pe fond, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, petentul având posibilitatea să facă dovada contrară. Cu alte cuvinte, așa cum rezultă din interpretarea logică a dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție are valoarea probantă a unui act probator preconstituit, petenta având posibilitatea de a propune în vederea administrării a oricărui mijloc de probă admis de lege pentru a verifica temeinicia constatărilor făcute personal de agentul constatator și inserate în cuprinsul procesului-verbal cu privire la contravenția sancționată.

Ca urmare, sarcina probei contrare revine reclamantei, în speță petentei S.C. I________ I____ S.R.L., sens în care instanța a reținut că petenta nu a produs probe pertinente în dovedirea unei stări de fapt contrare.

În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii, instanța a reținut că petenta nu a reușit să demonstreze un alt grad de pericol social al faptei în raport cu cel reținut și aplicat de către agentul constatator.

Împotriva acestei sentințe petenta S.C. I________ I____ S.R.L. a declarat - în termenul legal - apel, prin care a solicitat, în contradictoriu cu I.T.M. B_____, admiterea apelului formulat și, în urma rejudecării, admiterea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx din 16.05.2014 și înlocuirea sancțiunii amenzii în valoare de 5.000 lei aplicată conform art. 23 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 108/1999 cu cea a avertismentului în baza art. 34 alin. 1 și art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

În motivarea apelului, apelanta – petentă a arătat că este o societate care a funcționat doar cu cei trei angajați la o terasă - Terasa Rolli - din B_____, __________________, iar această terasă s-a închis în luna ianuarie 2014 datorită grelei situații financiare cu s-a confruntat în ultimele luni de funcționare și, astfel, societatea apelantă nu mai are în prezent niciun angajat și niciun fel de activitate. Apelanta a arătat că nu a reușit să achite salariile angajaților deoarece nu a dispus de lichidități bănești, situație cu care se confruntă majoritatea firmelor mici de pe piața economică brașoveană. Apelanta a arătat că a probat la dosarul de fond inactivitatea societății și închiderea acestei terase, ceea ce a și comunicat ITM, acesta fiind motivul pentru care a întârziat cu plata salariilor. În prezent apelanta a achitat aceste drepturi salariale și, pentru a dovedi buna sa credință, a arătat că a asigurat un loc de muncă pentru doi din cei trei angajați ai săi, în sensul că a facilitat angajarea lor la alte societăți comerciale, ceea ce a probat cu extras Revisal.

Apelanta – petentă a arătat că solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul în baza art. 34 alin. 1 coroborat cu art. 38 alin. 4 din O.G. nr. 2/2001, art. 21 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, ținând cont de toate împrejurările privind săvârșirea faptei, de circumstanțele care țin de contravenient, mai ales că apelanta nu a mai fost sancționată contravențional niciodată de către ITM sau vreo altă instituție publică.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.

Intimatul I____________ T_________ de Muncă B_____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat. A arătat intimatul că apelanta – petentă recunoaște săvârșirea faptei chiar prin plângerea și apelul formulate, iar față de contravenția reținută, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 108/1999, angajatorul a fost sancționat cu amenda minimă de 5.000 lei. A susținut intimatul că fapta are un caracter deosebit de grav și implicații economice și sociale ce privesc atât statul cât și angajații, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu avertisment. Cu rea-credință angajatorul a refuzat îndeplinirea măsurii dispuse, cu toate că a beneficiat de înțelegere din partea inspectorului de muncă, care a prelungit de două ori termenul pentru îndeplinirea măsurii, dar fără niciun rezultat. În situația în care salariații au fost privați de un drept fundamental izvorât din raportul de muncă, respectiv dreptul la plata salariului, drept ce este de esența contractului de muncă, timp de aproape 6 luni, nu se impune aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.

În drept intimatul a invocat dispozițiile Cod procedură civilă, Legii nr. 53/2003, O.G. nr. 2/2001.

Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor petentei.

Părțile nu au propus probe noi în apel.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate de apelanta – petentă, Tribunalul constată că apelul acesteia nu este întemeiat, pentru următoarele motive :

Analizând procesul-verbal de contravenție prin prisma motivelor de nelegalitate care se iau în considerare din oficiu se constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate expres și limitativ reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx întocmit la data de 16.05.2014 de intimatul I____________ T_________ de Muncă B_____, apelanta – petentă S.C. I________ I____ S.R.L. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 5.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 23 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 108/1999.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 108/1999 constituie contravenție „neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta”.

În fapt, s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 06.03.2014 s-a încheiat procesul-verbal de control nr. 7195 prin care s-a dispus ca măsură obligatorie în sarcina S.C. I________ I____ S.R.L. prezentarea documentelor care să ateste plata drepturilor salariale pentru luna noiembrie 2013, pentru P___ M_______, T____ A_____ B_____ și B___ P____; pentru luna decembrie 2013, pentru I____ R_____, P___ M_______, T____ A_____ B_____ și B___ P____, iar pentru luna ianuarie 2014 pentru I____ R_____, P___ M_______, T____ A_____ B_____ și B___ P____, măsură care a avut ca termen de îndeplinire data de 27.03.2014. Apelanta – petentă a solicitat prelungirea termenului de îndeplinire a măsurilor prin adresa nr. xxxxx/01.04.2014, termenul fiind prelungit până la data de 14.04.2014, iar la data de 28.04.2014, societății angajatoare i-a fost acordată o nouă prelungire a termenului pentru îndeplinirea măsurilor până la data de 12.05.2015, dată la care nu a fost prezentat niciun răspuns la sediul I.T.M.

Prin plângerea contravențională formulată și prin apelul formulat, apelanta – petentă S.C. I________ I____ S.R.L. a recunoscut săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, arătând că, într-adevăr, nu a reușit să facă dovada plății salariilor pentru lunile noiembrie 2013, decembrie 2013 și ianuarie 2014 pentru angajații I____ R_____, P___ M_______ și T____ A_____.

Împrejurarea că în perioada noiembrie 2013 – ianuarie 2014 societatea apelantă s-a confruntat cu dificultăți financiare, care au și condus la închiderea terasei pe care o avea, nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională a apelantei – petente.

În consecință, în mod legal și temeinic, apelanta – petentă a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx întocmit la data de 16.05.2014.

În privința individualizării sancțiunii aplicate apelantei – petente S.C. I________ I____ S.R.L. prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx întocmit la data de 16.05.2014 de I.T.M. B_____, în mod întemeiat a reținut prima instanță că nu se poate dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei cu sancțiunea avertismentului.

Sancțiunea aplicată trebuie să fie în concordanță cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Potrivit acestora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Din această perspectivă, Tribunalul constată că, fapta săvârșită de apelanta – petentă prezintă un grad ridicat de pericol social, astfel că nu poate fi dispusă aplicarea sancțiunii avertismentului pentru această faptă, conform art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Pericolul social concret al faptei săvârșite este ridicat, prin săvârșirea acesteia realizându-se o gravă atingere a valorilor sociale ocrotite de legislația muncii, fiind încălcat dreptul angajaților la salariu.

La aprecierea gradului de pericol social concret al faptei contravenționale trebuie avută în vedere și conduita societății în privința modului în care aceasta a înțeles să respecte prevederile legislației muncii. În acest sens, Tribunalul reține că, pentru un număr de patru angajați (iar nu pentru un număr de trei angajați, astfel cum susține apelanta), respectiv pentru P___ M_______, T____ A_____ B_____, B___ P____ și I____ R_____, societatea apelantă nu a achitat drepturile salariale cuvenite încă pentru lunile noiembrie 2013 – ianuarie 2014 decât ulterior lunii mai 2014, drepturile salariale fiind achitate, așadar, cu o întârziere de aproximativ șase luni. Apelanta – petentă a manifestat dezinteres față de îndeplinirea obligațiilor legale care îi reveneau în calitate de angajator, neîndeplinind măsurile dispuse de către I.T.M. decât ulterior sancționării sale contravenționale, cu toate că a beneficiat din partea I.T.M. B_____ de acordarea a două prelungire a termenului pentru îndeplinirea acestor măsuri.

Sancțiunea amenzii corespunde gradului de pericol social al faptei prevăzute de 23 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 108/1999, raportat la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, cuantumul amenzii aplicate petentei reprezentând chiar minimul legal.

Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul petentei ca neîntemeiat și va păstra hotărârea primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta – petentă S.C. I________ I____ S.R.L. cu sediul în B_____, Calea București nr. 3, _______________, jud. B_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_____ cu sediul în B_____, _________________. 17, jud. B_____, împotriva sentinței civile nr. 2799/16.03.2015 a Judecătoriei B_____, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L_____ M______ Z__ M______

GREFIER,

C___ A_____

Tehnored. Z.M./27.10.2015

Dact. C.A./28.10.2015

4 ex.

Judecător fond: S_______ A___