Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 1626/2015

Ședința publică de la 28 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ J______ N___

JUDECĂTOR L_______ V______ M____

GREFIER A________ N_____

S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul – petent C______ C______, domiciliat în C________, _____________. 82A, ______________, _______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA POLITIA MUNICIPIULUI CONSTANTA SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C________, județ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelant avocat I______ T______ B_____, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Reprezentantul apelantului depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.

Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție. Din probele administrate în cauză, respectiv cele două fotografii și depoziția martorului, se face dovada faptului că petentul a intrat primul în sensul giratoriu, urmat de al autovehicul. Învederează că acest fapt se dovedește și prin orele aplicate pe cele două fotografii. Instanța de fond a inversat orele, apreciind că nu petentul a intrat primul în sensul giratoriu motiv pentru care a și respins plângerea. Apreciază că probele administrate în cauză demonstrează că plângerea a fost întemeiată. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului contencios contravențional de față:

Prin sentința civilă nr.xxxxx/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în ds.XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul C______ C______ împotriva procesului verbal ________ nr.xxxxxxx întocmit la 29.04.2014 de agentul de poliție rutieră din cadrul IPJ C________.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 29.04.2014, petentul C______ C______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere pentru fapta contravențională, constând în aceea că, a condus auto marca Chevrolet Spark, culoarea albastră cu nr. XXXXXX pe _____________________ viraj stânga pe ___________________ nu a acordat prioritate unui autoturism L____ de culoare gri care se afla în sensul giratoriu, fiind astfel nevoit să oprească pentru a evita coliziunea cu acesta, faptă prevăzută de art. 57 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002.

Potrivit art. 57 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, în intersecțiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circulă în interiorul acestora au prioritate față de cele care urmează să pătrundă în intersecție.

Sub aspectul legalității procesului verbal contestat, instanța nu a identificat un motiv de nulitate absolută, dintre cele prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, conform căruia, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Referitor la temeinicia procesului verbal, instanța notează că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de către un agent al statului beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care poate fi răsturnată prin proba contrară,

Astfel, partea care pretinde că situația de fapt reținută în procesul verbal constatator nu corespunde realității este îndreptățită să uziteze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente în scopul răsturnării prezumției relative de veridicitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției (a se vedea în acest sens cauzele A_____ contra Romaniei, I___ P__ c. României). Recent, prin decizia din 13 martie 2012, pronunțată în cauza H______ contra Romaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în domeniul contravențiilor rutiere, că prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului nu se opune prezumției relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului verbal de contravenție – în lipsa căreia, practic, ar deveni imposibilă sancționarea contravențiilor în materie de circulație rutieră – dar că petentului îi revine sarcina contraprobei, în scopul răsturnării dovezilor produse de către partea adversă.

În cauză, analizând cele două fotografii depuse de către intimat în probațiune, instanța reține că, autoturismul Dacia L____ nu se observă la momentul 10:23:14, în schimb apare în cadru la momentul 10:23:18, ceea ce înseamnă că se afla deja în sensul giratoriu anterior momentului 10:23:14, întrucât nu putea să efectueze întregul sens în patru secunde.

Instanța mai apreciază că depoziția martorului F____ A______ nu poate proba contrariul celor relevate de fotografii, motiv pentru care va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

Față de soluția de respingere a plângerii contravenționale, instanța va respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere vizând acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul a declarat apel.

Apelantul petent apreciază că instanța de fond în mod greșit a reținut că ar fi săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat contravențional, prin procesul verbal în cuprinsul căruia agentul de poliție rutieră a consemnat o situație de fapt fantezistă, reținând un fapt care nu este real, respectiv că într-un sens giratoriu nu ar fi acordat prioritate de trecere unui alt autoturism Dacia L____, de culoare gri.

Susține că - într-adevăr, în data de 29.04.2014 s-a deplasat la volanul autoturismului cu nr.înmatriculare XXXXXXXX pe _____________________________ ____________________ __________________, însă nu a încălcat nici o regulă de circulație, concluzie ce se impune în urma analizei corecte a celor două fotografii aflate la dosar. Raționamentul instanței de fond nu este corect, căci autoturismul ce-l conducea a intrat primul în sensul giratoriu, ulterior intrând și Dacia L____ ce apare în cadru în poziția lateral stânga spate.

Invederează că abia în zona cimitir de pe __________________ a fost oprit de un echipaj de poliție, că agentul de poliție care i-a solicitat actele nu i-a comunicat motivul pentru care l-a oprit în trafic, iar ulterior un alt agent i-a comunicat că va fi sancționat contravențional, pentru că nu a acordat prioritate în sensul giratoriu.

Intimatul –organ constatator nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri în apărare.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, cu luarea în considerare a disp.art.477-479 c.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/29.04.2014, conducătorul auto cu nr.XXXXXXXX – C______ C______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere pentru fapta prevăzută de art. 57 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, a condus auto marca Chevrolet Spark – XXXXXXXX pe _____________________ viraj stânga pe ___________________ nu a acordat prioritate unui autoturism L____ de culoare gri care se afla în sensul giratoriu, fiind astfel nevoit să oprească pentru a evita coliziunea cu acesta.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petenta a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.

În faza de judecată, instanța competentă să soluționeze plângerea are a statua, în condițiile art.34 din OG.2/2001, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, a cărui lipsire de eficiență poate fi dispusă atunci când se constată: 1/inexistența contravenției datorată lipsei elementelor constitutive sau al incidenței vreunei cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art.11 din OG.2/2001; 2/ existența unor cauze de nulitate care afectează actul constatator, în consacrarea dată de art.16-17 din actul normativ menționat; 3/ existența unor cauze care exclud aplicarea sancțiunilor contravenționale, dintre cele consacrate de art.13 din legea cadru a contravențiilor

Prin sentința apelată, instanța de fond - pentru considerentele mai sus expuse, a respins plângerea dedusă judecății.

Controlul judiciar relevă că judecătorul fondului în mod corect a reținut că - prin prisma disp.art.17 din OG.2/2001, se verifică existența în cuprinsul actului constatator a tuturor mențiunilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a concluzionat că, sub aspectul legalității, actul sancționator nu cuprinde mențiuni de natură să conducă la lipsirea sa de eficiență juridică Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probațiunii administrate în cauză, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea disp.art. 425 alin.1 lit.”b”c.pr.civ., fiind prezentate în cuprinsul sentinței, motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției de respingere a plângerii, argumente pe care instanța de control judiciar - fără a le relua în motivarea deciziei, și le însușește.

În mod corect, instanța de fond a reținut și prin prisma incidenței în cauză a prezumțiilor ce guvernează materia contravențională (prezumția de nevinovăție a acuzatului și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal), că fapta săvârșită de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat.

Referitor la sarcina probei, Tribunalul are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H______ și alții c. României (jurisprudență de actualitate, în raport cu cea din cauza A_____ vs. România, dar și specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră). În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție.

Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M_____ H______ contre la Roumanie _____________________, § 13). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională.

Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecieze ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar.

Din jurisprudența constantă a Curții, trebuie reținut că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și, implicit, incidența principiului „in dubio pro reo”.

Prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate asimilată procesului verbal de contravenție, privit ca act administrativ, nu este consacrată legislativ, dar este recunoscută de doctrina de specialitate și practica jurisprudențială și analizată de instanța europeană în cauzele contra României ca „o prezumție prevăzută de lege”, în accepțiunea pe care Curtea îl dă acestui concept.

Deși a invocat o altă situație faptică decât cea consemnată în procesul verbal contestat, susținerile apelantului petent au rămas la nivel de simple afirmații.

Prin depoziția sa, martora F____ A______ (f.36, dosar fond) - audiată la propunerea petentului, nu a invederat o altă situație faptică decât cea consemnată de agentul de poliție rutieră în cuprinsul procesului verbal contestat, nu a relatat nimic în referire la dinamica deplasării autoturismelor din sensul giratoriu.

În speță, procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatei, astfel că acesta – chiar dacă nu ne-am raporta la cele două fotografii efectuate cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv că agentul constatator consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le surprinde, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

Tribunalul constată că apelantul petent nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

Prin prisma sancțiunilor aplicate apelantului petent se observă că acestea au fost corect individualizate, fiind respectat principiul legalității.

Dacă fapta de neconformare la normele prescrise de legislația rutieră este temei al răspunderii contravenționale, sancțiunile sunt efect al acesteia și sunt consacrate de legiuitor tocmai pentru a constitui un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Nu s-ar putea susține cu temei că nesocotirea normelor ce reglementează circulația rutieră este o faptă de natură a nu produce rezultate periculoase, ci dimpotrivă, prezintă un risc substanțial și nejustificat al apariției unor vătămări a valorilor sociale.

Față de cele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ, instanța va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – petent C______ C______, domiciliat în C________, _____________. 82A, ______________, _______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDEȚULUI CONSTANTA – POLITIA MUNICIPIULUI C________ – SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C________, județ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr xxxxx/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Constanta.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.10.2015.

Președinte, Judecător,

A___ J______ N___ L_______ V______ M____

Grefier,

A________ N_____

Jud.fond S______ O.M.

Tehnored.jud.A___ N___

4 ex./13.11.2015