R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 916

Ședința publică din data de 29 Mai 2014

PREȘEDINTE - G_______ M____

JUDECĂTORI - N_____ C____

- C_____-A____ M_________

GREFIER - M_______ - D______ B_____

Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”, declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, _____________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-petentă P______ A________ V_______, domiciliată în București, ____________________. 2, ______________, _____________, sector 3.

Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimata-petentă a depus la dosar întâmpinare, după care,

Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și că intimata-petentă a formulat întâmpinare, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiesti sub nr. 15 XXXXXXXXXXXX la data de 12.04.2012, petenta P______ A________ V_______ a formulat plângere împotriva procesului- verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 08.10. 2011 întocmit de Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin care a solicitat anularea procesului- verbal de contravenție .

În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că, la data de 08.10.2011 a circulat cu autoturismul proprietatea personală, fiind înregistrat cu mijloace electronice fixe, fără a poseda rovinieta valabilă.

În continuare, petenta a arătat că procesul- verbal este nelegal fiind întocmit cu încălcarea art. 16,17 din O.G.2/2001.

La data de 11.09. 2013, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal.

Anexat întâmpinării, intimata a depus documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal.

În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/05.12.2013 Judecătoria Ploiești a admis plângerea contravențională formulată de petenta, a anulat procesul verbal de constatare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx /21.03.2012 și a exonerat petenta de la plata amenzii în cuantum de 250 lei și a tarifului de despăgubire în cuantum de 121,74 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul -verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx /21.03.2012 întocmit de C_____ SA-CESTRIN s-a reținut că, în data 08. 10 .2012, autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXX aparținând petentei a circulat pe DN1 ,în localitatea Romănești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă în momentul controlului, astfel că petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei și obligată la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 121, 74 Lei .

Verificând, potrivit art. 34 alin 1 din O.G. 2 /2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționre a contravenției, instanța de fond a reținut că, acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziților legale incidente ,neexistând cazuri de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.17 din O.G.2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art.13 alin 1 și 2 din OG. 2/2001 privind regimul juridic al contravenților, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei.Contravenția este continuă in situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța de fond a reținut că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat, O.G. nr. 15 /2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România –rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale, acesta fiind prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 din O.G. 15/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea NR. 144/2012 ”În cazurile prevăzute la alin 2, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor –Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini .

Instanța de fond a avut în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul nerectractivității legii și potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legi penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că, art. 12 din O.G. 2/2001 se referă la situațiile prin care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevazută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma constituțională, care consacră principiul nerectoactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei este un caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifica modul de sancționare al faptei, domeniul de incidenta al normei de încriminare, condițiile de tragere la răspundere ,regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii .

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a reținut că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța de fond a reținut că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesul verbal încheiat anterior intrării sale în vigoare fiind supus condiției de legalitate de a fi întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că fapta care face obiectul procesului verbal de constatare și sancționare _________ nr. xxxxxxx /21.03.2012 a fost săvărșită la data de 08.10.2011, iar procesul -verbal a fost întocmit la data de 21.03.2012, deci la mai mult de 30 de zile de la data constatării faptei, instanța de fond a reținut că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris .

Împotriva acestei sentințe, în termen legala declarat recurs, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Arată recurenta intimată că, instanța de fond a admis plângerea formulată de intimata petentă P______ A________ V_______ și a anulat Procesul Verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 exonerând in acest mod petentul de la plata amenzii.

Instanța de fond a interpretat art.9 alin.3 din OG 15/2002 în mod eronat, apreciind că răspunderea contravenționala a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Art. 9 alin.3 paragraful ultim prevede "Procesul-verbal se întocmește și se comunicată contravenientului în termen de 30 de zile de Ia data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.l". Astfel, termenul de 30 de zile, prevăzut în art.9 alin.3 din OG 15/2002, așa cum a fost modificat prin Legea 144/2012, este un termen prohibitiv, în sensul interzicerii unei anumite conduite, mai precis al încheierii altor procese verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a circula fără a deține rovinieta, și nu un termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale.

Aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie într-un termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, așa cum prevede art. 13 alin.l din OG 2/2001.

Procesul verbal de constatare a contravenției contestat a fost comunicat contravenientului în termenul legal de 30 de zile, la un interval mai mic de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art.14 alin. 1 din OG 2/2001, care prevede că " executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în - termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii."

Din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezultă fără echivoc faptul că, prin apariția Legii nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, și în nici un caz, art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.

Autovehiculul intimatei fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acesteia nu există înregistrată rovinieta.

Având în vedere cele menționate mai sus, recurenta intimată solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul menținerii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul verbal contestat datorita utilizării drumurilor naționale cu încălcarea dispozițiilor legale.

În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct.8, art. 312 alin.3 Cod procedura civilă, O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Prin procesul-verbal _________ nr.xxxxxxx din 21.03.2012, intimata - petentă a fost sancționată contravențional întrucât a circulat pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă.

Art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede:

„(1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

(2) În cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.

(4) Prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Art. 14 din O.G. nr. 2/2001 prevede: „Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.” Art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România modificata prin Legea nr. 144/2012 stabilește că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.

Potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002 - ” Contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.”

Art. 9 alin. (3) în forma modificată prin Legea nr. 144/2012 prevede: „În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1). ”

Art. II din Legea 144 prevede ca „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”

Așadar, în acord cu cele constatate de prima instanță, Tribunalul reține că prin Legea nr. 144/2012 a fost instituit un termen special de prescripție pentru aplicarea si executarea sancțiunilor contravenționale, care nu poate depăși 30 de zile de la data constatării contravenției.

Potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, "legea nu dispune decât pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".

Potrivit art. 12 din OG nr. 2/2001:

„(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.

(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.

Așadar, norma constituțională a consacrat în mod similar materiei penale, retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile.

Având în vedere norma constituțională care consacră expres principiul retroactivității legii penale și contravenționale mai favorabile, dar și identitatea de rațiune în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile din materia dreptului penal, față de numeroasele ipoteze în care pot fi incidente dispozițiile constituționale și față de faptul că nu există dispoziții exprese care să prevadă modul în care se stabilește legea mai favorabilă în cazul succesiunii legilor in timp, în doctrină și jurisprudență s-a pus problema stabilirii unor criterii cu ajutorul cărora să se ajungă la determinarea legii penale mai favorabile. Aceste criterii ar putea fi utilizate și în materie contravențională pentru a determina dacă prin legea noua, fapta contravențională săvârșită anterior a fost dezincriminată.

Prin urmare, aprecierea intervenției unei dezincriminări se poate face in abstracto, în sensul că se poate vorbi de dezincriminare atunci când fapta prevăzută de legea veche nu se mai regăsește sub nici o formă în legea nouă.

Dacă intervine numai modificarea conținutului constitutiv al infracțiunii /contravenției având ca efect restrângerea domeniului de incidență al textului de incriminare, nu constituie o dezincriminare, însă poate constitui o lege mai favorabilă.

O primă problemă care se ridică în contextual apariției legii 144/2012 privește aplicabilitatea legii contravenționale mai favorabile cu privire la regimul prescripției aplicării și executării sancțiunii contravenționale.

In opinia Tribunalului, legile referitoare la prescripție, având ca posibil efect exonerarea de răspundere a contravenientului, nu pot fi considerate legi de procedură si trebuie să urmeze regimul prevăzut pentru reglementările de drept substanțial.

Pentru identitate de rațiune, Tribunalul reține în acest sens opinia Curții Constituționale expusă în cuprinsul Deciziei nr. 1470/2011, M.Of. nr. 853/02.12.2011, în care Curtea arată referitor la criteriile de delimitare a normelor de drept penal de cele de procedură penală, că așezarea acestor norme în Codul penal sau în Codul de procedură penală nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor. Printre criteriile care trebuie avute în vedere în acest sens se numără: criteriul obiectului de reglementare al normei, o norma care privește cuantumul pedepsei aplicabile anumitor infracțiuni, putând fi încadrată în categoria normelor de drept substanțial și nu în categoria celor de procedura penală; criteriul scopului normei, care atribuie un drept, o facultate, nefiind o normă care sa reglementeze proceduri; criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la răspunderea penală pe care o poate înlătura, reduce sau agrava.” Curtea arata ca “în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății, indiferent de ramura de drept căreia îi aparține, aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidenta legii penale mai favorabile”.

Tribunalul apreciază că aceste criterii pentru delimitarea normelor de drept substanțial de cele de procedură sunt pe deplin aplicabile și în materia contravențiilor.

În știința dreptului penal este în genere admis că, pentru determinarea legii penale mai favorabile, trebuie să fie examinate și comparate între ele legile succesive sub raportul condițiilor de incriminare a faptei, de tragere la răspundere penală și de sancționare.

În determinarea legii penale mai favorabile, doctrina penală s-a oprit asupra următoarelor criterii:

a) criteriul condițiilor de incriminare

b) criteriul condițiilor de tragere la răspundere penală/contravenționala

c) criteriul sancțiunilor penale (pedepsei)/contravenționale.

Conform criteriului condițiilor de tragere la răspundere penală sau contravențională, la stabilirea legii mai blânde trebuie să se examineze comparativ toate legile succesive, dispozițiile care înlătură răspunderea penală sau contravențională (de exemplu, o reglementare mai favorabilă a prescripției incriminării), dispoziții care înlocuiesc răspunderea penală cu o altă formă de răspundere, dispozițiile care reglementează diferitele cazuri de nepedepsire, etc.

Astfel, s-a stabilit că toate aceste elemente trebuie apreciate in concreto, ele având aptitudinea de a califica o lege ca fiind mai favorabilă doar în măsura în care, raportate la situația de fapt concretă, determină o situație mai ușoară pentru făptuitor.

In consecință, Tribunalul reține că, în contextul modificării legislative prin Legea nr. 144/2012, aprecierea intervenției legii mai favorabile trebuie să se facă in concreto, având în vedere că prin prevederile legii noi se restrânge sfera de incidență a vechiului text privitor la termenul de prescripție a aplicării și executării sancțiunii contravenționale.

Așadar, în cauza de față, noua lege care modifica OG nr. 15/2002, este mai blândă întrucât conține dispozițiuni mai favorabile în ceea ce privește prescripția aplicării si executării sancțiunii contravenționale, conducând în concret la o situațiune avantajoasă contravenientului.

Susținerile recurentei privind natura juridică a termenului de 30 de zile nu pot fi primite, din contextul reglementării reieșind în mod clar că acesta este un termen de prescripție a răspunderii contravenționale, derogatoriu de la dreptul comun.

In concluzie, având în vedere ca legea mai favorabilă este aceea care în complexul dispozițiilor sale aplicabile cazului concret supus judecății, conduce la un rezultat favorabil contravenientului, efectele legii 144/2012 îi creează petentului o situație mai favorabilă întrucât prevede un termen de prescripție mai scurt.

Raportând textele de lege sus invocate, la conținutul procesului-verbal de contravenție întocmit în cauză, se constată că procesului-verbal contestat a fost întocmit și comunicat peste termenul de 30 de zile prevăzut de Legea 144/2012 coroborat cu disp. art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România modificata prin Legea nr. 144/2012 care stabilesc ca fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă.

Concluzionând, în temeiul disp. art. 312 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, cu sediul în București, _____________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-petentă P______ A________ V_______, domiciliată în București, ____________________. 2, ______________, _____________, sector 3, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 29.05.2014

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

G_______ M____ N_____ C____ C_____-A____ M_________

Fiind în CO semnează

Președintele Instanței

GREFIER

M_______ - D______ B_____

Operator date cu caracter personal 5595

Red./ tehnored. NC

2 ex./05.06.2014

d.f. XXXXXXXXXXXXXX Judecătoria Ploiești

j.f. D______ F______ I____