Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 336/2015/C__

Ședința publică de la 24 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ C_____

Judecător M______ M________ B_______

Grefier L______ T____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant T_____ C______ și pe intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx .

La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a prezentat nici una dintre părți.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, faptul că apelul este la primul termen de judecată, este declarat în termen, motivat, timbrat și de asemenea faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care :

Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr. 207/2015 Judecătoria G______ a respins plângerea formulată de petentul T_____ C______, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G______, la data de 31.07.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul T_____ C______ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______, pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să anuleze procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/ 29.07.2014, prin care i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În motivare, petentul a criticat procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, întrucât la momentul executării manevrei, niciun pieton nu se angajase în traversarea drumului.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.

În probațiune, petentul a depus înscrisuri.

La data de 22.08.2014, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit, prin raportare la dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001. Fapta a fost constată de către agentul de poliție prin propriile simțuri, care a întocmit procesul-verbal contestat, nefiind efectuate alte acte constatatoare. Totodată, intimatul a precizat că procesul-verbal întocmit de agentul constatator are forță probantă prin el însuși și constituie dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În ce privește sancțiunea aplicată, intimatul a apreciat că aceasta a fost corect individualizată, fiind aptă să atingă atât un rol preventiv, cât și unul represiv.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 195/2002 și NCPC.

În probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/29.07.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în valoare de 360 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 29.07.2014, ora 10⁵¹, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare P 7266 BB, pe ____________________________ Tineret către Pasarelă, și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare, pe sensul său de mers, pe trecerea pentru pietoni din zona Ierusalim.

Contravenția săvârșită de petent este prevăzută de lege la art. 101 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, care sancționează fapta de neacordare a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.

Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prin prisma dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea normelor incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută sau relativă.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În speță, petentul a contestat situația de fapt reținută de către agentul constatator, arătând că la momentul ajungerii în dreptul trecerii pentru pietoni, nicio persoană nu era angajată în traversare.

Pe de altă parte, în susținerea temeiniciei procesului-verbal contestat, intimata a adus raportul de reținere întocmit la 29.07.2014, invocând totodată, prezumția de legalitate a actului administrativ.

În dovedirea netemeiniciei procesului-verbal contestat, petentul nu a administrat vreo probă, pe aspectele de fapt invocate în plângere.

Astfel, deși petentului i s-a încuviințat cererea de audiere a martorului P___ Ș_____ I____ (citat conform procesului-verbal – f. 27), acesta nu s-a prezentat cu martorul la termenul acordat în vederea audierii și nici nu a probat o situație întemeiată de împiedicare a realizării obligațiilor procesuale impuse. De altfel, așa cum rezultă din susținerile avocatului petentului (înch. 14.01.2015), petentul a fost dezinteresat de proces, nu a stăruit în a lua legătura cu apărătorul și a asigura prezența martorului pe care l-a solicitat.

Analizând concursul dintre prezumția de legalitate a procesului-verbal și ocrotirea dreptului la apărare, instanța constată că petentul s-a mulțumit cu depunerea la dosar, cu titlu de probe, exclusiv a înscrisului reprezentând procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/29.07.2014, deși susținuse că urmărește a proba o situație de fapt contrară celei reținute prin actul întocmit de către agentul constatator. Totodată, petentul nu a stăruit în aducerea la proces a vreunei persoane care ar fi asistat la incidentul din 29.07.2014 sau administrarea altor probe din care să rezulte cele invocate. Această posibilitate îi stătea la dispoziție petentului, care a avut ocazia de a formula cereri de probațiune atât prin plângerea formulată, cât și ulterior, la termenele de judecată.

Așa cum s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza N_______ G_______ c. României (decizia din 3 aprilie 2012, cererea nr. xxxxx/05), nici litera și nici spiritul art. 6 din convenție nu împiedică o persoană să renunțe de bună voie la garanțiile care sunt consacrate în acesta în mod expres sau tacit, printre care cea de a întreba sau de a solicita audierea unui martor, însă această renunțare trebuie să fie neechivocă și să nu fie contrară niciunui interes public important [Håkansson și Sturesson împotriva Suediei, hotărârea din 21 februarie 1990, _______ nr. 171-A, pct. 66 și Kwiatkowska împotriva Italiei (dec.), nr. xxxxx/99, 30 noiembrie 2000].

Totodată, prin considerentele hotărârii pronunțate în cauza A_____ c. României, s-a reținut că statul poate conferi procesului-verbal de constatare a contravenției o prezumție de legalitate, cu obligația de a-i da posibilitatea petentului de a solicita și administra în apărare un probatoriu apt a naște un dubiu rezonabil cu privire la veridicitatea celor reținute în cuprinsul actului prin care s-a constatat săvârșirea contravenției.

Nesolicitând instanței prezentarea altor probe în apărare, fără a justifica o eventuală imposibilitate de obținere a acestora, petentul s-a expus cu bună știință riscului pronunțării unei soluții întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care el însăși l-a prezentat în fața instanței și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.

Pentru aceste motive, instanța de fond a reținut că intimatul a făcut dovada săvârșirii contravenției, iar petentul nu a probat o situație contrară celei descrise în procesul-verbal contestat, sens în care va constata temeinicia procesului-verbal încheiat de intimată.

Cu privire la legalitatea sancțiunilor aplicate, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.

În cauză, prin procesul-verbal contestat petentului i-a fost stabilită și aplicată în mod legal o sancțiune principală de 360 lei, corespunzătoare a 4 puncte de amendă (corespunzătoare clasei a II-a de sancțiuni) și o sancțiune complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În ce privește proporționalitatea sancțiunii, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. (5) și (6) din OG nr. 2/2001, constatând că sancțiunea amenzii contravenționale, aplicată orientată către minimul special, este aptă a asigura un rol preventiv și educativ în raport de circumstanțele speței, precum și de antecedența contravențională a petentului, neimpunându-se aplicarea unei sancțiuni mai blânde.

Pentru aceste motive, instanța a respins plângerea contravențională și a menținut procesul-verbal contestat, ca legal și temeinic.

Împotriva sentinței civile nr. 207/2015 pronunțată de Judecătoria G______ a declarat apel contestatorul T_____ C______, criticând soluția instanței pentru nelegalitate și netemeinicie.

În fapt, apelantul a arătat că a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, în baza căruia a fost sancționat cu amenda în cuantum de 360 lei, 4 puncte penalizare si i s-a aplicat măsura complementară, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile .

Totodată, a solicitat admiterea plângerii și în principal, să se dispună anularea procesului - verbal mai sus indicat ca netemeinic și nelegal și pe cale de consecință exonerarea de plata a amenzii.

În subsidiar, a solicitat să se dispună înlocuirea amenzii aplicate cu o sancțiune mai ușoară, respectiv avertisment si anularea măsurii complementare aplicate.

Astfel, a arătat ca la data de 29.07.2014 i s-a încheiat un proces - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor , întocmit de IPJ G______, în baza căruia a fost sancționat cu amenda în cuantum de 360 lei, 4 puncte penalizare și i s-a aplicat măsura complementara, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile pentru motivul ca nu ar fi acordat prioritate unor pietoni pe trecerea de pietoni de pe ______________________________> A arătat ca într-adevăr Ia acea data se deplasa pe __________________ trecut pe trecerea de pietoni, însa la momentul la care a rulat nu a existat nici un pieton pe trecerea marcată , motiv pentru care a continuat să circule pe sensul de mers , după care imediat l-a oprit de organele de poliție, care i-au comunicat că i se va întocmi prezentul proces verbal deoarece nu a acordat prioritate , aspect cu care nu a fost de acord, astfel ca agentul constatator l-a invitat sa vizualizeze filmarea , filmare in care apar niște persoane care se aflau aproape de trotuar, persoane pe care acesta nu le-a observat la momentul la care a rulat.

Instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea pe considerentul ca nu a stăruit să aducă vreo persoana in calitate de martor in vederea audierii acesteia , proba cu martor ce a fost citat, insa acesta nu s-a prezentat la termenul stabilit, asfel ca instanța nu a dorit acordarea altui termen in vederea citării martorului incuviintat , considerând ca era obligația sa de a-l aduce la instanța de judecata, aspect ce din punctul său de vedere aceasta hotărâre este casabila si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Mai mult , întrucât este pentru prima dată când a fost sancționat consideră că înainte de a se trece direct la sancționare ar fi trebuit să i se aplice o sancțiune mai ușoară, respectiv avertisment.

Având în vedere cele de mai sus, a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței civile apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe de judecata.

In subsidiar in situația in care se va considera că nu se impune acest lucru solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate si pe fond admiterea plângerii ca întemeiată și în principal, anularea procesul - verbal mai sus indicat ca netemeinic și nelegal și pe cale de consecință exonerarea de plata a amenzii. În subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu o sancțiune mai ușoară, respectiv avertisment anularea măsurii complementare aplicate .

În drept: O.G. 2/2001 .

Apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a decăzut apelantul-petent din proba cu martori fără să urmeze procedura înscrisă în art. 311 și urm. din N.C.pr.civ.

Potrivit art. 312 alin.2 N.Cpr,.civ. la termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea aduce martorii încuviințați chiar fără a fi citați, iar potrivit alin.3 din același text de lege dacă partea se obligă să prezinte martorul la termenul de judecată, fără a fi citat, însă din motive imputabile aceasta nu-și îndeplinește obligația, instanța va dispune citarea martorului pentru un nou termen.

Instanța de fond avea la-ndemână la fila 4 din doar verso adresa martorului indicat de petent în cerere și nu a dat cursul procedurilor prevăzute la art. 312 și 313 din Noul cod de procedură civilă în sensul că acesta ar fi trebuit citat, în caz de neprezentare citat cu mandat de aducere și numai după ce a fost emis acest mandat de aducere și martorul nu a fost găsit sau nu se înfățișează, instanța ar fi putut proceda la judecată.

Decăzând petentul din proba cu martori încuviințate fără respectarea disp. Art. 311 și urm. din Noul cod de procedură civilă instanța de fond a încălcat dreptul la apărare a petentului fapt care duce la admiterea apelului acestuia, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru completarea probatoriilor, respectiv audierea martorului P___ Ș_____ I____ cu domiciliul indicat în fila 4 verso dosar fond.

Față de cele arătate mai sus și văzând dispozițiile art. 480 C.pr.civ. tribunalul constată întemeiat apelul declarat de contestator împotriva sentinței civile nr.207/2015 pronunțată de Judecătoria G______, îl va admite ca atare și va desființa în tot hotărârea atacată urmând să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de contestatorul T_____ C______, cu domiciliul în Mun. G______, ___________________, județul G______ în contradictoriu cu intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G______, cu sediul în Mun. G______, județul G______, împotriva sentinței civile nr. 207/2015 pronunțată de Judecătoria G______ pe care o desființează în tot și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2015.

Președinte, M_____ C_____		Judecător, M______ M________ B_______
	Grefier, L______ T____

Red. Jud. CM

Dact. TL/24.06.2015