Document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1801/A/2015

Ședința publică din data de 28 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ T____ C_______

Judecător I______ T____

Grefier N______ - L_____ B______

Pe rol pronunțarea în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe apelant G__________ C______ C______ și pe intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, având ca obiect apel împotriva sentinței numărul 2642/27.02.2015 a Judecătoriei Timișoara

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.

Procedura fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care tribunalul constată că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 14.10.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2642/27.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul G__________ C______ C______, împotriva procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx întocmit in data de 05.11.2014 de către intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

În fapt, potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit în data de 05.11.2014 (f.23), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și i s-a reținut permisul de conducere pe o perioadă de 30 zile, în baza prevederilor art. 135 lit. h din HG 1391/2006. S-a reținut că, în data de 05.11.2014, ora 11.55, în timp ce conducea auto Peugeot cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe Calea Șagului din Timișoara, petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea pe sensul său de mers. Fapta a fost înregistrată video de aparatul radar montat pe auto cu nr. MAI xxxxx.

În drept, art.98 OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice dispune:

(1) Amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate.

(2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

(3) Contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă.

(4) Clasele de sancțiuni sunt următoarele:

a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă;

b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă;

c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;

d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă;

e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă.

(5) Contravențiile prevăzute la clasa a V-a de sancțiuni se aplică persoanelor juridice.

Art. 135 din HG 1391/2006 prevede:

Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:

h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Art. 100 alin (3) OUG nr. 195/2002: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;

Verificând, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

Analizând înscrisul contestat, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.

A fost înlăturată susținerea petentului referitoare la aspectul potrivit căruia procesul verbal ar fi fost întocmit fără a fi prezent niciun martor, agenții constatatori neprecizând motivele care au condus la încheierea procesului verbal, după cum imperativ dispune art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. Art. 19 din actul normativ menționat prevede: (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Procesul verbal a fost semnat de către petent la momentul întocmirii acestuia, astfel cum rezultă de la fila 23. Art. 19 din OG nr. 2/2001 se aplică în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. Având în vedere aceste aspecte, se observă că afirmația petentului va fi respinsă, art. 19 din OG nr. 2/2001 nefiind incident în cauză.

Pe de altă parte, petentul nu a invocat motive de nelegalitate care să atragă sancțiunea nulității relative a actului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Procesul verbal nu poate face dovada prin el însuși a existenței vinovăției faptei autorului, acest proces fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției și că, beneficiind de prezumția de nevinovăție, orice îndoială îi profită persoanei acuzate de săvârșirea contravenției potrivit principiului in dubio pro reo, instanța constată că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia. Astfel, instanța constată că situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este cea adevărată, nefiind răsturnată de către petent prin proba contrară.

Fapta petentului de a nu acorda prioritate de trecere pietonului aflat pe trecere a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică cu nr.xxxxxxx/24.03.2014 a fost emis de către Institutul Național de Metrologie (f. 25). În momentul în care se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea “ADMIS”, datele înregistrate de cinemometru sunt exacte.

Din datele înscrise în cuprinsul acestuia, a rezultat că cinemometrul de control rutier tip ROM 106, cinemometru cu care a fost înregistrată fapta comisă de petent, a fost verificat metrologic la data de 24.03.2014 de către Institutul Național de Metrologie pentru o perioadă de 1 an, astfel că înregistrarea eronată este exclusă.

Din vizionarea filmării în format CD depusă la dosar (f. 22), a rezultat că în data de 05.11.2014, ora 11:56, petentul care se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX nu a acordat prioritate pietonului angajat regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni.

Ținând seama de filmarea depusă la dosar, s-a respins și susținerea conform căreia activitatea petentului, aceea de a conduce, fără a observa că un pieton este angajat în traversarea drumului, se afla sub incidența erorii de fapt.

Instanța a reținut că în cauza de față nu este incidentă eroarea de fapt, deoarece petentul trebuia să manifeste prudență, să aibă un comportament preventiv la volan și să respecte regulile de circulație, fiind necesar să nu creeze pericol pentru ceilalți participanți la trafic. La momentul la care s-a apropiat cu mașina de trecerea de pietoni, deci de zona unui loc în care este previzibil pentru conducătorii auto că se vor angaja persoane în traversarea străzii, petentul trebuia să aibă o conduită care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.

În consecință, instanța a reținut că acțiunea petentului, constând în neacordarea de prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal pe sensul său de mers constituie contravenții și se sancționează potrivit art. 100 alin (3) OUG nr. 195/2002.

Art. 100 alin 3 din OUG 195/2002 republicată prevede că pentru neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului se aplică o sancțiune cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte. Agentul constatator a aplicat în corect minimul amenzii prevăzute de lege, aceasta fiind necesară pentru respectarea de către petent a normelor de circulație. Pentru fapta săvârșită de petent, sancțiunea amenzii se aplică alături de cea a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Având în vedere cele menționate, nu există nicio rațiune de a înlătura sancțiunea complementară aplicată petentului, instanța constatând și faptul că sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).

Instanța a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr.2642/27.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a declarat apel petentul apelant G__________ C______-C______, solicitând admiterea apelului; modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXXX la data de 13.11.2014.

Apelantul consideră că sentința nr. 2642 din 27.02.2015 este nelegală pentru următoarele motive:

Instanța a reținut greșit din filmarea depusă la dosar de către I____________ de Poliție al Județului T____ faptul că ar fi observat pietonii pe trecere, și în mod eronat a înlăturat incidența erorii de fapt. In acest sens apelantul a menționat că, cei 2 pietoni au ieșit brusc pe trecere, de după o rulota amplasată ilegal, aflată chiar lângă trecerea respectiva. Aceea rulotă este de foarte mulți ani acolo și se pare că este perfect legală din punctul de vedere al domnilor agenți de la I____________ de Poliție al Județului T____, deși potrivit normele Codului Rutier „Se interzice amplasarea construcțiilor de orice fel și practicarea actelor de comerț pe trotuar sau pe acostament, în parcările amenajate sau pe partea carosabilă, în condițiile în care acestea ar afecta siguranța circulației pietonilor și vehiculelor ".

Pentru a dovedi cele prezentate mai sus, apelantul aduce ca probă, 1 buc. foto cu intersecția respectivă cu rulota aflată lângă trecerii de pietoni.

Având în vedere faptul că de la aceea rulota până pe trecere sunt doar 2 pași, nu a avut cum să observe pietonii ce tocmai ieșiseră după rulotă pe trecere și să reacționeze în timp util pentru a opri.

In drept , apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.470 din Cod Procedura Civila.

Intimatul I____________ de Poliție Județean T____ a formulat întâmpinare, apreciind că motivele învederate instanței de judecată sunt neîntemeiate, apelantul făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și a fost dată cu aplicarea corectă a legii.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

În ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelant, acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Procesul verbal a fost întocmit de către agentul constatator, competent, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a perceput în mod direct și personal, situația de fapt reținută în procesul verbal.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de modificare a sentinței civile pronunțate.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului. În acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Pentru motivele invocate, s-a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat; menținerea, în totalitate, a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX ca fiind temeinică și legală.

În temeiul art. 223 alin. (3) coroborat cu art. 411 alin. 2 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea în lipsă.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din perspectiva motivelor de apel și în limitele devoluțiunii legale reglementate de art. 476 – 478 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.

În acest sens, tribunalul va reține că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit în data de 05.11.2014 (f.23), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și i s-a reținut permisul de conducere pe o perioadă de 30 zile, în baza prevederilor art. 135 lit. h din HG 1391/2006. S-a reținut că, în data de 05.11.2014, ora 11.55, în timp ce conducea auto Peugeot cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe Calea Șagului din Timișoara, petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea pe sensul său de mers, fapta fiind înregistrată video de aparatul radar montat pe auto cu nr. MAI xxxxx.

Raportat la susținerile petentului apelant, potrivit cărora nu ar fi putut observa pietonii angajați în travesarea străzii întrucât aceștia au ieșit de după o rulotă aflată în apropierea trecerii de pietoni și nu avea cum să îi observe, tribunalul a constatat, din vizualizarea DVD-ului de la dosar, cuprinzând înregistrarea contravenției, că cei doi pietoni cărora petentul nu le-a acordat prioritate de trecere se aflau deja pe trecerea de pietoni, pe prima bandă de circulație, în momentul în care petentul a trecut pe ce-a de-a doua bandă, fără a le acorda prioritate, astfel că susținerile sale nu se confirmă.

Pe de altă parte, chiar dacă împrejurările relevate de către petent prin motivele de apel ar fi adevărate, acestea nu-l pot exonera de răspundere, întrucât petentul trebuia să manifeste prudență, să aibă un comportament preventiv la volan și să respecte regulile de circulație, fiind necesar să nu creeze pericol pentru ceilalți participanți la trafic. La momentul la care s-a apropiat cu mașina de trecerea de pietoni, deci de zona unui loc în care este previzibil pentru conducătorii auto că se vor angaja persoane în traversarea străzii, petentul trebuia să aibă o conduită care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, și aceasta independent de existența unui presupus obstacol pe trotuar, în dreptul trecerii de pietoni.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 C. Pr. Civ., tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de petentul apelant G__________ C______-C______, cu domiciliul în Timișoara, _____________________.38, ___________, județ T____, împotriva sentinței civile nr.2642/27.02.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, cu sediul în Timișoara, ______________________.46, județ T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.10.2015.

Președinte, M____ T____ C_______		Judecător, I______ T____
	Grefier, N______ - L_____ B______

Pt grefier, aflat în C.M.,

semneaza grefier șef secție

C______ P_______

Red. M.C.

Tehn. I.B. 27 Noiembrie 2015/ex. 4/______________________> Jud. primă instanță B________ A______ R______