R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 68/2016

Ședința publică din 15 ianuarie 2015

PREȘEDINTE: A_______ G________ FLUCUȘ

GREFIER: S_____ Ș_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul T______ I___ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, având ca obiect - anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu se prezintă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu titlu prealabil, instanța constată că intimatul a depus la dosar note de ședință.

În temeiul art. 131 alin. (1) C.proc.civ, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, raportat la art.118 alin.(1) din OUG 195/2002.

În temeiul art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind admisibile și utile în soluționarea prezentei cauze.

În temeiul art. 244 și 392 C.proc.civ., nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile.

În temeiul art. 394 C.proc. civ., închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei cereri, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.10.2015 sub nr. dosar XXXXXXXXXXXXX, petentul T______ I___ a solicitat anularea procesului verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx din 20.09.2015 încheiat de IPJ Hunedoara și, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate prin acesta cu un avertisment.

În motivare, petentul a arătat că mențiunile din procesul verbal nu corespund realității, că prin reducerea legală a toleranței admise de NML 021-05, de 3 km/h, fapta ar avea o altă încadrare juridică, astfel că procesul verbal întocmit este nul de drept. A mai susținut că în materie contravențională sunt aplicabile garanțiile procesuale prevăzute de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, inclusiv prezumția de nevinovăție și că în jurisprudența Curții constituționale s-a statuat constant că prin formularea unei plângeri împotriva unui proces verbal de contravenție se contestă chiar prezumția de care acesta se bucură, instanțele fiind nevoite să manifeste rol activ.

Petentul a mai solicitat ca intimatul să dovedească încălcările comise de petent, doar în acest fel putându-se răsturna prezumția de nevinovăție. A învederat ca intimatul să facă dovada conformității cinemometrului folosit în cauză cu normele metrologice și tehnice legale, să depună la dosarul cauzei certificatul de omologare a radarului, buletinul de verificare metrologică, autorizația de operator radar, dovada îndeplinirii funcției de autotestare, acceptul primăriei pentru efectuarea operațiunii de verificare radar și să menționeze numărul casei în dreptul căreia a fost oprită mașina.

În drept, petentul a invocat prevederile OG 2/2001, Ordinul 301/2005, NML021-05, OUG 195/2002.

Petentul a arătat că solicită judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) C.pr.civ.

În probatoriu, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul IPJ Hunedoara a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată direct de agentul de poliție, specializat în supravegherea traficului rutier, astfel că procesului verbal trebuie să i se recunoască valoarea probatorie, beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie. A mai arătat că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor OUG 195/2002, întrucât a circulat în localitatea Zam cu 71 km/h, față de 50km/h. A mai susținut că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate și prin prezumția de veridicitate a procesului verbal, care este conformă cu prevederile Convenției europene a drepturilor omului, cât timp petentul a avut dreptul la apărare. A învederat că aparatul radar este destinat utilizării în regim staționar și în regim de deplasare, că dovada calificării agentului constatator nu-și găsește aplicarea, fiind abrogată prin Ordinul 187/2009 și că aparatul radar își efectuează singur autotestul în vederea detectării eventualelor disfuncționalități.

În probatoriu, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că au fost încălcate în cauză prevederile art. 181 alin. (1) din HG 1391/2006, întrucât a fost folosit un alt formular pentru întocmirea procesului verbal, decât cel prevăzut în textul normativ indicat. A mai arătat că toleranța acceptată de NML 021-05 îi profită, că funcția de autotestare a aparatului radar evidențiază neregularități tehnice, care, de asemenea trebuie să îi profite.

Intimatul a formulat note de ședință, învederând că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea OG 2/2001, că nefolosirea formularului adecvat de proces verbal poate atrage doar nulitatea relativă a acestuia, cu condiția dovedirii unei vătămări, pe care învederează că petentul nu a suferit-o, aparatul radar folosit fiind menționat în procesul verbal.

Cererea a fost legal timbrată, conform art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 3).

La termenul de judecată din 15.01.2016 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv CD cu înregistrarea faptei (f. 21) și buletin de verificare metrologică (f. 20).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din data de 20.09.2015 petentul T______ I____ fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că la 20.09.2015, ora 12.27, în timp ce conducea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare IS09AKGîn localitatea Zam a fost înregistrat conducând cu viteza de 71 km/h, față de limita de 50 km/h.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, precum și dacă procesul verbal este legal și temeinic.

În privința termenului în care a fost introdusă plângerea, instanța are în vedere prevederile art. 31 din OG 2/2001, potrivit căruia plângerea poate fi formulată în termen de 15 zile de înmânarea sau comunicarea procesului verbal.

În cauză, procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la data de 20.09.2015 și comunicat petentului la data de 25.09.2015, prin scrisoare recomandată, iar plângerea a fost depusă la oficiul poștal la data de 08.10.2015, așadar în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) OG 2/2001.

În privința legalității procesului verbal, instanța are în vedere prevederile art. 17 din OG 2/2001, potrivit căruia lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator determină nulitatea procesului-verbal, nulitatea constatându-se și din oficiu.

În prezenta cauză, instanța reține că nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17, procesul verbal contestat cuprinzând datele referitoare la agentul constatator, la petent și la faptă, precum și semnătura agentului constatator. De altfel, în plângerea formulată, petentul nu a invocat vreun motiv de nulitate a procesului verbal contestat derivat din nerespectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, susținerile sale vizând nerespectarea NML 021-05, HG 1391/2006 și motive de netemeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției.

În privința susținerilor petentului în sensul că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea art. 181 alin. (1) HG 1391/2006, deoarece a fost folosit un alt formular de proces verbal decât cel menționat în acest act normativ, instanța reține că o astfel de încălcare ar putea atrage nulitatea procesului verbal în condițiile dovedirii unei vătămări, întrucât nu constituie o nulitate expres prevăzută de lege. Petentul nu numai că s-a limitat la a învedera că nu a fost respectat textul normativ indicat, fără a face dovada unei vătămări reieșind din respectiva încălcare, dar nici nu a arătat în abstract care ar putea fi vătămarea astfel cauzată, în condițiile în care singura mențiune suplimentară cuprinsă în formularul 1D, față de formularul 1A, referitoare la aparatul radar folosit, a fost făcută olograf de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal întocmit împotriva petentului.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul verbal contestat în cauză a fost legal întocmit.

În privința temeiniciei faptei reținute în sarcina petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx,instanța constată că petentul a fost sancționat în baza art. 121 alin. (1) din HG 1391/2006 și 108 alin. (1) lit. b) pct.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pentru depășirea cu 21-30 km/h a limitei de viteză admise, circulând în localitate cu o viteză de 71 km/h, față de limita de 50 km/h.

În prezenta cauză, contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de agentul constatator, aflat la momentul săvârșirii faptei la fața locului, dar, totodată, fapta a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autovehiculul înmatriculat cu nr. MAI xxxxx, astfel cum a fost menționat și în cuprinsul procesului verbal contestat, care măsoară în regim de deplasare și în regim staționar.

Cu privire la acest aspect, instanța reține că intimatul a depus la dosarul cauzei copia buletinului de verificare metrologică a aparatului radar menționat chiar în cuprinsul procesului verbal contestat, astfel că instanța reține că aparatul radar întrunește condițiile de verificare metrologică, potrivit buletinului de verificare aflat la fila 20 din dosar.

Solicitările petentului, în sensul ca intimatul să depună la dosarul cauzei certificatul de omologare a radarului, autorizația de operator radar a agentului constatator, dovada îndeplinirii funcției de autotestare a aparatului radar, acceptul autorităților administrative privind efectuarea operațiunii de verificare radar au caracter strict formal, nefiind susținute de prevederi legale care să le fundamenteze. Mai mult, potrivit art. 1 alin. (3) din OUG 195/2002, autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice privind inițierea și avizarea unor reglementări, precum și aplicarea și exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul General al Poliției Române, iar conform art. 2 din același act normativ îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora. Așa cum a menționat și intimatul în întâmpinare, dovada calificării agentului constatator pentru a utiliza aparatul radar nu-și mai găsește aplicabilitatea în legislația actuală.

Instanța mai observă că cerințele metrologice prevăzute de NML 021-05, aprobate prin Ordinul 301/2005 nu impun ca la fiecare utilizare a cinemometrului să fie aplicate toleranțele prevăzute de acest act normativ, ele aplicându-se doar la momentul verificării metrologice a cinemometrului, după cum rezultă din art. 1.2 din Normele metrologice NML 021-05. Față de faptul că intimatul a făcut dovada verificării metrologice a aparatului radar utilizat la constatarea faptei reținute în sarcina petentului, iar din înregistrarea video a faptei nu reies împrejurări care să ridice dubii cu privire la exactitatea vitezei măsurate, susținerile petentului au caracter vădit neîntemeiat.

În aceste context, instanța amintește, de asemenea, că în procedura contravențională sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 (materie penală) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în măsura în care sunt întrunite criteriile stabilite de Curtea europeană a drepturilor omului în hotărârea Engel ș.a. c. Olandei ( Hotărârea din 8 iunie 1976 a Curții Europene a Drepturilor Omului), respectiv calificarea din dreptul intern, câmpul general de aplicare a normei și scopul și gravitatea sancțiunii.

Deși în dreptul intern procedurile contravenționale sunt excluse din sfera penală, beneficiind de reglementare distinctă, instanța reține că în privința contravențiilor rutiere sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, având în vedere că normele de conduită prevăzute în această materie au aplicabilitate generală, iar sancțiunile au caracter represiv, și, ca regulă, un grad ridicat de severitate.

Astfel, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, conferită de art. 6 din Convenție, însă acest fapt nu contravine folosirii în cadrul procedurii a altor prezumții, astfel cum este prezumția de temeinicie a procesului verbal încheiat de un agent constatator care a perceput în mod direct fapta sancționată, atât timp cât contravenientul are la dispoziție mijloace prin care se poate apăra împotriva constatărilor făcute de agentul statului.

Pentru a reține existența unei prezumții de temeinicie a unui proces verbal de constatare a unei contravenții încheiat de un agent care a perceput în mod direct respectiva faptă trebuie avut în vedere că o situație contrară ar fi lipsită de sens. Astfel, statelor le este recunoscut dreptul de a da în competența unor organe ale sale puterea de a sancționa fapte minore, precum contravențiile. Prin urmare, în momentul în care o astfel de constatare este contestată, ar fi lipsit de sens ca unei astfel de constatări să nu îi fie dată relevanță probatorie, întrucât ar anihila o competență legal conferită.

Din înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, reiese că petentul a circulat într-adevăr cu viteza de 71 de km/h în localitatea Zam, jud. Hunedoara.

Deși petentul a avut posibilitatea de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal întocmit de un agent constatator care a perceput în mod direct faptele reținute în sarcina contravenientului, acesta nu a dovedit în niciun mod lipsa temeiniciei procesului contestat.

În privința verificării sancțiunii aplicate, în temeiul art. 21 din OG 2/2001, instanța constată că potrivit acestui text, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Instanța constată că agentul constatator a individualizat sancțiunea prin raportare la art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 2 din OUG 195/2002 și aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, dat fiind că o viteză precum cea înregistrată de petent poate conduce la evenimente rutiere grave, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost înregistrată în localitate, unde situațiile neprevăzute în trafic sunt mai frecvente și impun o atenție sporită în vederea asigurării posibilității evitării lor.

Față de toate aceste considerente, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T______ I___ împotriva procesului verbal __________ nr. xxxxxxx.

Instanța ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul T______ I___, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Iași, _______________________, nr. 11, ______________, ________________, în contradictoriu cu intimatul IPJ Hunedoara, cu sediul în D___, _______________________. 130, jud. Hunedoara, având ca obiect procesul verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/20.09.2015.

Ia act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2016.

Președinte, Grefier,

A_______ G________ Flucuș S_____ Ș_____

Red. 4 ex., 04.02.2016

GF/SS