ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A- II- A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1323/R/2013 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SEDINȚA PUBLICĂ DIN 14 OCTOMBRIE 2013.

Președinte: C____ M____ -judecător

S_____ M_____ C______- judecător

S____ D_____ -judecător

C___-A___ A___-grefier

Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de petentul T____ R___ D_____ împotriva sentinței civile nr. 4843/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, la a doua strigare nu s-au prezentat părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Recurentul petent nu a dat curs solicitărilor instanței de a comunica dacă recursul este formulat și împotriva încheierii de completare din data de 09.10.xxxxx, astfel că instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4843/2012 a Judecătoriei D___ s-a admis, în parte, plângerea formulată de petentul T____ R___ D_____ în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.

A înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale dispusă prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012 cu sancțiunea “avertisment” și a exonerat petentul de la plata tarifului de despăgubire.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 04.09.2011 ar fi circulat cu autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXX, proprietatea sa, pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă. Totodată s-a pus în sarcina petentului obligația de a achita un tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro.

Din punct de vedere al legalității, instanța a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

În apărarea sa petentul a susținut caracterul continuu al contravenției, pentru toate actele materiale față de care i s-au întocmit procese verbale de constatare a contravenției.

Instanța a apreciat că nu este în prezența unei contravenții continue cum susține petentul, întrucât activitatea de conducere a vehiculului pe drumurile publice fără a deține rovinietă nu s-a prelungit în timp în mod natural, de exemplu prin efectuarea unei singure călătorii, pe un traseu în care sunt amplasate mai multe puncte de control al deținerii rovinietei și sancționarea conducătorului auto în fiecare din aceste puncte de control.

În speță, de câte ori a circulat pe drumurile publice, în zile diferite, petentul a săvârșit câte o contravenție prevăzută de O.G. 15/2002, dacă nu a deținut rovinieta. Aceasta întrucât, fiecare călătorie efectuată pe drumurile publice a avut la bază o nouă rezoluție contravențională, adică avea reprezentarea faptului că va circula din nou fără a deține rovinietă.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 8 al. 1 din O.G. nr. 15/2002 „Fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda”

În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului, intimata a depus la dosarul cauzei procesul verbal de constatare a contravenției și planșa foto cu înregistrarea autoturismului petentului, probe care, în lumina O.G. nr. 2/2001, pot face dovada situației de fapt și a încadrării în drept numai până la proba contrară, procesul verbal bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din înscrisurile prezentate de intimată, respectiv planșa foto, rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX a circulat pe drumurile publice în ziua de 31.07.2011, fiind surprins de camera video amplasată pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, Jud. Hunedoara. Din verificările efectuate de agentul constatator, s-a constatat că autovehiculul nu s-a regăsit în baza de date în care sunt înregistrate toate rovinietele valide în zilele respective, rezultând că acesta a fost pus în circulație fără a fi achitată taxa de utilizare a drumului.

În speță, petentul a recunoscut că la data surprinderii sale în trafic nu deținea rovinietă valabilă pentru autovehicul, astfel că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată.

Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune; instanța apreciază, însă, că această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 15/2002, fiind depus ca dovadă primul proces verbal ce i-a fost întocmit și dovada achitării amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire, fără ca intimata să învedereze că acest prim proces verbal nu mai constituie titlu executoriu, iar la data de 30.09.2011 a achitat tariful de utilizare al drumurilor pentru o perioadă de 12 luni (f.12).

Față de împrejurarea sancționării repetate, instanța are în vedere dispozițiile art. 8 al. 6 O.G. nr. 15/2002 potrivit cărora „Odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor români care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reține certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3).”

În fața acestor prevederi, aplicarea riguroasă a dispozițiilor privind sancționarea petentului cu amendă contravențională și obligarea acestuia la plata tarifului de despăgubire se impune numai în condițiile în care se face concomitent și aplicarea art. 8 al. 6 din ordonanță, prevederi menite să atragă atenția persoanei contravenientului asupra conduitei sale ilicite, cu consecința obligării acestuia de a se conforma dispozițiilor legale. Altfel, se pot ajunge la situații, precum cea din prezenta speță, în care contravenientul să fie sancționat de mai multe ori și obligat de fiecare dată la plata amenzii și a tarifului de despăgubire, stabilit generic de legiuitor, fără a se avea în vedere, în concret și prejudiciul real produs. În asemenea situații am putea vorbi chiar de o prejudiciere a contravenientului, mai ales că acesta este înștiințat despre conduita sa ilicită abia după câteva luni.

Or, instanța a apreciat că nu aceasta a fost intenția legiuitorului la momentul incriminării acestei contravenții, ci aceea de protejare a rețelei de drumuri naționale, prin constituirea unui fond pentru efectuarea reparațiilor degradărilor aduse acestora. Cum protejarea unui drept nu trebuie făcută în dauna drepturilor altuia, instanța consideră că odată sancționat petentul pentru prima contravenție dintr-un lanț de asemenea fapte, acesta are menirea de a acoperi prejudiciul încercat de deținătorul drumului. Aceasta cel puțin până se aduce la cunoștința contravenientului nerespectarea legii, când i se dă posibilitatea să se conformeze dispozițiilor legale – să achite rovinieta, să plătească amenda contravențională și un tarif de despăgubire.

Totodată, instanța a luat în considerare și faptul că petentul a achiziționat pentru autoturismul în cauză o rovinietă valabilă pentru o perioadă de 12 luni, începând cu data de 30.09.2011.

În condițiile în care amenda contravențională este înlocuită cu sancțiunea avertismentului, instanța a apreciat că se impune exonerarea petentului de la plata tarifului de despăgubire, mai ales că într-o interpretare strictă a legii, acest tarif însoțește sancțiunea amenzii contravenționale și nu cea a avertismentului.

Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin urmare, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, a admis în parte plângerea contravențională, în sensul că a înlocuit sancțiunile amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, și a exonerat petentul de la plata tarifului de despăgubire.

În privința solicitării petentului de restituire a sumei de 125 lei reprezentând plata a jumătate din minimul amenzii și a tarifului de despăgubire, instanța a precizat că recuperarea acestor sume poate fi obținută de la beneficiarul lor, în baza hotărârii judecătorești de admitere în parte a plângerii contravenționale, după ce rămâne irevocabilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen petentul T____ R___ D_____ solicitând modificarea hotărârii în sensul de a dispune în concret restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de amendă precum și a tarifului de despăgubire (rovinietă) ca urmare a înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

În motivarea recursului s-a arătat că recurentul a achiziționat rovignieta începând cu data de 30.09.2011 și a luat în considerare acest aspect care scoate în evidență intenția acestuia de a intra în legalitate și de a repara prejudiciul adus deținătorului de drumuri, a apreciat că menținerea obligației de a achita amenda contravențională nu se mai justifică, motiv pentru care a procedat la o reindividualizate a sancțiunilor aplicate prin înlocuirea amenzii în cuantum de 250 lei cu cea a avertismentului, fiindu-i atrasă atenția ca pe viitor să respecte dispozițiilor legale.

Din procesul verbal de contravenție reiese că a fost stabilit în sarcina subsemnatului achitarea următoarelor sume: 125 lei care se compune din 12,50 lei la unitățile Trezoreriei Statului ca venit la bugetul de stat și suma de 112,50 lei numerar sau prin ordin de plată și suma de 121,35 lei reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.

Sumele de bani le-a achitat pentru ambele procese verbale de contravenție primite însă cel de al doilea l-a contestat și a solicitat restituirea sumelor plătite atât cu titlu de amendă cât și a tarifului de despăgubire stabilit în sarcina sa.

A plătit tariful de despăgubire (rovignieta) atât pentru procesul verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012 cât și pentru cel de al doilea proces verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/22.02.2012 ceea ce înseamnă că a achitat rovignieta de două ori.

Prin hotărârea pronunțată se face mențiunea că sumele de bani plătite de petent le va recupera de la beneficiat, însă dacă nu se dispune restituirea, în concret, a acestor sume (125 lei care se compune 12,50 lei la unitățile Trezoreriei Statului ca venit la bugetul de stat și suma 112,50 lei numerar sau prin ordin de plată și suma de 121,35 lei reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire) există posibilitatea ca beneficiarul să nu le achite tocmai motivat de faptul că instanța nu a dispus în mod expres.

În drept s-au invocat art.303 al.6 Cod Procedură Civilă și art.312 pct.3 Cod Procedură Civilă.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

Intimata a formulat în cauză întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de recurs, precum și din oficiu în baza art.304¹ Cod Procedură Civilă se rețin următoarele:

Prin sentința atacată s-a admis plângerea formulată de petentul T____ R___ D_____ în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA – CESTRIN și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale dispusă prin procesul verbal cu sancțiunea avertisment și a fost exonerat petentul de la plata tarifului de despăgubire.

Prin încheierea pronunțată în data de 09.10.2012 s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.4843/2012 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX cu mențiunea dispune restituirea amenzii contravenționale achitată în baza procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxx/22.02.2012.

Cât privește cererea petentului de restituire a tarifului de despăgubire instanța de recurs apreciază că asupra acesteia instanța de fond s-a pronunțat prin exonerarea de la plata tarifului de despăgubire.

Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat astfel o soluție temeinică și legală.

În consecință, în temeiul art.34 al.2 din OG nr.2/2001, modificat și art.312 Cod Procedură Civilă rap.la art.32 al.2 din OG nr.2/2001 modificat, recursul petentului T____ R___ D_____ se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de către recurentul T____ R___ D_____ împotriva sentinței civile nr. 4843/2013 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 14.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C____ M____ S_____ M_____ C______ S____ D_____

Transferată la Judecătoria Gorj

PREȘEDINTE TRIBUNAL,

T______ C_____ M______

GREFIER,

C___ A___ A___

SD/HI/4 ex.

26.02.2014.