Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECTIA

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1115

Ședința publică din data de 09 SEPTEMBRIE 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – A_____ B_____ A_____

JUDECĂTOR – M_____ C_______

GREFIER – G_______ M____

Pe rol soluționarea apelului promovat de apelanta COMPANIA N________ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI DIN ROMÂNIA S.A - C______, cu sediul în București, _____________________. 401 A, sector 6, CUI xxxxxxxx, nr. ordine J/XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata N______ O___-C_______ cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat H___ C________ M_______ situat în mun. București, ________________________. 1, _______________, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 312/04.03.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX de Judecătoria M_______.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă cu prezenta decizie, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.09.2015, pentru când:

T R I B U N A L U L

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei M_______ sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 09.09.2014, petenta N______ O___-C_______ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din 04.08.2014 încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. –Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, exonerarea petentei de plata amenzii contravenționale aplicate de agentul constatator și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, faptul că procesul-verbal de contravenție contestat i-a fost comunicat la data de 25.08.2014, cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin.3 din OG nr. 15/2002 și după împlinirea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale și că procesul-verbal de contravenție este nul absolut, potrivit dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, întrucât nu poartă semnătura agentului constatator și nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică.

S-a mai arătat de către petentă faptul că astfel că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției ce i-a fost reținută în sarcină întrucât în luna aprilie 2011 a înstrăinat autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, nu a condus acest autoturism la data și locul menționate în procesul-verbal de contravenție contestat și a efectuat și demersurile necesare pentru radierea acestuia din evidențele autorităților fiscale.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii formulate de către petentă motivat, în esență, prin aceea că la data de 07.03.2014, vehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX și aparținând petentei a circulat pe DN 1 – Km 48 +500, pe raza localității Românești din jud. Prahova, fără a deține rovinietă valabilă, contravenția a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenienta a fost identificată pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, procesul-verbal de contravenție contestat cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de OG nr. 2/2001, îi este atașată semnătura electronică a agentului constatator, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 455/2001, și a fost în mod legal și temeinic întocmit.

S-a mai arătat faptul că răspunderea contravențională îi revine petentei, în calitate de proprietar al vehiculului identificat în trafic, potrivit prevederilor OG nr. 2/2001 și OG nr. 15/2002.

Din analiza înscrisurilor anexate la dosarul cauzei, în vederea soluționării plângerii, instanța a reținut următoarea situație de fapt.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din 04.08.2014 încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. –Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, petenta N______ O___-C_______ a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum total de în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002.

Pentru sancționarea petentei s-a reținut faptul că la data de 07.03.2014, vehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX și aparținând petentei a circulat pe DN 1 – Km 48 +500, pe raza localității Românești din jud. Prahova fără a deține rovinietă valabilă, contrar prevederilor art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.

Procesul-verbal de contravenție contestat nu poartă semnătura olografă a agentului constatator ci poartă mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001.

Petenta a făcut dovada împrejurării că prin contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit încheiat la data de 28.04.2011 a înstrăinat către WIESINGER &BACK HANDEL GMbH autoturismul marca Bentley cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX iar potrivit declarației pentru scoaterea din evidențe a mijloacelor de transport înregistrată la Primăria Municipiului M_______ –Serviciul de impozite și taxe și anexată la fila 14 din dosar, petenta a solicitat scoaterea din evidențele Primăriei M_______ a autoturismului înstrăinat.

Având în vedere situația de fapt anterior reținută pe baza probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea plângerii formulate de către petent.

Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că angajatul intimatei care a întocmit procesul-verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001 și OG nr.15/2002, aspect de altfel necontestat de către petent, însă procesul-verbal de contravenție atacat nu poartă semnătura agentul constatator, mențiune obligatorie prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Susținerile intimatei în sensul că procesul-verbal a fost generat și semnat electronic în conformitate cu prevederilor Legii nr. 455/2001 nu pot fi primite și nu pot conduce la respingea plângerii date fiind prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001 precum și dispozițiile Deciziei nr. 6/16.02.2015 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al I.C.C.J. in dosarul nr. 14/2014, obligatorie pentru instanță potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedura civilă.

În concret, potrivit deciziei anterior menționate, în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 si art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, republicata, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al I.C.C.J. a stabilit că procesele-verbale de constatare si sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările si completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit. a), alin.(2) si alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absoluta în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a apreciat, de asemenea, că sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea plângerii.

În drept, potrivit art.8 din OG nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă iar potrivit art. 7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

În conformitate cu prevederile art. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, utilizatorii reprezintă persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Față de aceste dispoziții legale și văzând împrejurarea că petenta a făcut dovada faptului că prin contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit încheiat la data de 28.04.2011 a înstrăinat autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX iar prin probele administrate în cauză nu s-a făcut de către intimată, prin probe certe și de netăgăduit, dovada împrejurării că petenta a utilizat autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX la data și locul menționate în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că în favoarea petentei acționează, potrivit art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și principiul „in dubio pro reo”.

Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța apreciază că plângerea contravențională este întemeiată.

Astfel, planșa foto anexată de intimată la dosarul cauzei atestă doar împrejurarea că autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX a fost surprins de o camera video dar, în condițiile în care petenta a înstrăinat vehiculul în luna aprilie 2011, nu atestă și împrejurarea, esențială pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta, că acest vehicul ar fi fost utilizat de către persoana sancționată la locul menționat în procesul-verbal contestat.

Mai mult, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine, potrivit OG nr. 15/2002, utilizatorilor români însă această calitate este atribuită de legiuitor, prin art. 1 lit. b din actul normativ menționat, nu doar persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare ca fiind proprietarii vehiculului ci și persoanelor care pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Or, prin cumpărarea la data de 28.04.2011 a autoturismului cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, cumpărătoarea a dobândit, ca atribut al dreptului de proprietate, și dreptul legal de a folosi autoturismul.

Față de ansamblul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, instanța a admis plângerea contravențională și a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din 04.08.2014 încheiat de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. –Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______.

Văzând soluția pronunțată asupra plângerii și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, instanța a dispus și obligarea intimatei la plata către petentă a sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată dovedite în cauză (taxă judiciară de timbru).

În termen legal organul constatator a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 312/2015 pronunțată de Judecătoria M_______.

Apelanta-organ constatator solicită modificarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii plângerii contravenționale, invederând că procesul verbal supus controlului judiciar a fost întocmit în condiții de deplină legalitate, în considerarea disp.art.7-8 coroborate cu disp.art.1 pct.”b” din OG.15/2002, neputându-i fi imputat faptul că noul proprietar nu a efectuat demersurile necesare transcrierii de proprietate.

Susține apelanta că în baza de date a MAI- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor, intimatul petent figurează ca fiind proprietar și utilizator al autoturismului care a circulat pe un drum național și a fost depistat fără a deține rovinietă valabilă, iar contractul de vânzare-cumpărare de care se prevalează, nu îi este opozabil.

Legal citat, intimatul - petent a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Tribunalul – în considerarea disp.art.497 c.pr.civ., verificând – în limitele cererii de apel, criticile aduse hotărârii instanței de fond, constată următoarele:

Prin procesul- verbal de contravenție contestat petenta a fost amendată cu suma de 250 lei, pentru că a circulat în data de 07.03.2014 cu autovehiculul cu nr. XXXXXXXXX fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenție și se sancționează în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 și art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, petentul a contestat legalitate și temeinicia procesului verbal.

Prin sentința apelată, instanța de fond a admis plângerea dedusă judecății, lipsind de eficiență juridică procesul verbal contestat.

Controlul judiciar relevă că hotărârea pronunțată de instanța de fond este corolar al unei corecte interpretări a situației faptice, astfel cum aceasta a fost susținută probator, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Fără a mai relua în considerentele prezentei decizii motivele expuse în cuprinsul sentinței apelate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul apreciază că la situația faptică desprinsă din mijloacele de dovadă administrate în cauză, instanța de fond a aplicat judicios dispozițiile legale.

Corect a concluzionat judecătorul fondului că la data de 07.03.2014, petentul nu avea calitatea de „utilizator”, în sensul art. 7, interpretat prin prisma art. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002.

Potrivit art. 1 din OG nr. 2/2001 „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”.

Intimatul petent nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002.

Pe de o parte, săvârșirea contravenției cu vinovăție, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din OG nr. 2/2001, implică, în mod necesar, utilizarea drumurilor publice pentru care s-a instituit taxa, astfel că obligația achitării rovinietei nu poate cădea în sarcina unei persoane care a înstrăinat autovehiculul doar în considerarea faptului că acesta figurează în continuare în evidențe ca fiind proprietarul bunului, împrejurare care nu corespunde însă realității.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 11 alin. (4) din OUG nr. 195/2002 prevăd că „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului”.

Or, Tribunalul reține că, în măsura în care noul proprietar este de rea credință și refuză să își îndeplinească obligația anterior menționată, vechiul proprietar continuă să figureze în evidențele autorității competente și să suporte orice consecințe care decurg din această împrejurare, fără ca legea cadru în materie, respectiv OUG nr. 195/2002, să îi pună la dispoziție vreun mijloc legal prin care să îl constrângă pe noul proprietar să își îndeplinească obligația ori să efectueze demersurile corespunzătoare în numele și pe seama acestuia ori chiar în nume propriu, fiind astfel inechitabil să răspundă pentru fapte de natură contravențională imputabile exclusiv persoanei căreia i-a vândut autovehiculul în condiții de legalitate.

În egală măsură, trebuie reținut că nu pot fi primite susținerile apelantei potrivit cu care contractul de vânzare cumpărare de care se prevalează intimatul petent nu îi este opozabil.

Concluzia în acest sens susținută prin prisma mijloacelor de dovadă administrate în cauză și a incidenței disp.art.278 c.pr.civ.,- cu denumirea marginală „ Data certă a înscrisului sub semnătură privată”. În momentul depunerii de către intimatul petent a declarației pentru scoaterea din evidență a mijloacelor de transport și a contractului de vânzare cumpărare la Serviciul Public de Impozite și Taxe C________ (fila 14 dosar fond) urmată de înregistrarea înscrisurilor în evidențele instituției, acestea au dobândit dată certă, devenindu-le opozabilă și terților, categorie în care trebuie inclusă și apelanta.

Având în vedere cele ce preced, Tribunalul reține că la data săvârșirii contravenției, intimatul petent nu mai era proprietarul autoturismului, nefiind inclus sferei de cuprindere a noțiunii de utilizator, astfel că, acestui subiect de drept nu îi revenea obligația achitării tarifului de utilizare.

Situația de fapt astfel stabilită atrage netemeinicia procesului verbal de contravenție contestat, cu implicații și în planul legalității actului sancționator, aceasta în condițiile în care, procedându-se în acest fel, se aduce atingere principiului răspunderii contravenționale personale, subsumat principiului legalității, consacrat în art. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin aceea că se angajează răspunderea contravențională a altei persoane decât cea care este responsabilă din punct de vedere juridic.

Instanța de fond a făcut o corectă aplicare și a Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de ÎCCJ în dosarul 14/2014.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art.480 alin.1 c.pr.civ., va fi respins ca nefondat apelul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul formulat împotriva s.c. 312/ 04.03.2015 de apelant COMPANIA N________ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI DIN ROMÂNIA S.A - C______, cu sediul în București, b-_____________________. 401 A, sector 6, CUI xxxxxxxx, nr.ordine J/XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat N______ O___-C_______ cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat H___ C________ M_______ situat în mun. București, ________________________. 1, _______________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A_____ B_____ A_____ M_____ C_______

GREFIER,

G_______ M____

Jud. fond S.G. I____

Red. jud. dec. M. C_______ 17.09.2015

Tehnored.gref.A.N_____ 28.09.2015