Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 39/2013 din 23 octombrie 2013 dată de Tribunalul TIMIŞ

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul TIMIŞ

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
39/2013 din 23 octombrie 2013

Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 39/2013

Ședința publică de la 23 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ T____

Judecător A______ S______

Grefier S_____ C______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul P_____ N______ împotriva sentinței civile nr. 6404/20.05.2013 pronunțată de Judecatoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică – se prezintă apelantul personal, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,instanța pune în discuție administrarea probei testimoniale și nemaifiind alte cereri sau probe de administrat instanța constata încheiata cercetarea judecătoreasca si acordă cuvântul pe apel..

Apelantul solicită admiterea apelului.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de față., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6404/20.05.2013 Judecatoria Timișoara a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P_____ N______.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că , prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 19.03.2013 petentul P_____ N______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din Reg. de aplicare a OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 59 alin. 2 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002, precum și cu măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

S-a reținut în procesul-verbal că în data de 19.03.2013, ora 17:32, petentul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________ Tisa și nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric instalat la intersecția cu ____________________, pătrunzând în intersecție. De asemenea, efectuând virajul la stânga nu a acordat prioritate de trecere autoturismelor ce circulau pe ____________________ în mod regulamentar, pe culoarea verde a semaforului electric.

Împotriva acestui proces-verbal petentul a formulat în termenul legal prezenta plângere.

Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ, neexistând motive de nulitate ce pot fi invocate din oficiu. De altfel, criticile formulate de petent nu vizează aspecte de nelegalitate a procesului-verbal.

Referitor la temeinicia actului contestat, instanța a reținut că procesul- verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

În cauza de față, instanța a constatat că aspectele consemnate de agentul instrumentator în procesul-verbal contestat sunt corespunzătoare realității.

Instanța are în vedere, pe lângă cele consemnate de către agentul constatator în cuprinsul actului atacat, și raportul întocmit la data de 08.04.2013, din care rezultă faptul că agentul de poliție a constatat personal săvârșirea faptei, respectiv că la data și ora menționată în procesul-verbal petentul a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________ Tisa și a pătruns în intersecția cu ____________________ pe culoarea roșie a semaforului electric, totodată, efectuând virajul la stânga, nu a acordat prioritate de trecere unui autoturism ce circulau pe ____________________ în mod regulamentar, pe culoarea verde a semaforului electric.

Situația de fapt reținută în procesul-verbal este deci rezultatul unor constatări personale ale unui agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Agentul a constatat cu propriile simțuri săvârsirea faptei contravenționale, a perceput și a luat la cunoștința în mod direct despre împrejurările în care aceasta s-a săvârșit.

Veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Petentul care susține netemeinicia procesului-verbal trebuie să furnizeze aceste indicii, neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, răspunderea contravențională ar fi lipsită de conținut, iar organele abilitate de lege nu ar mai putea acționa eficient în sensul respectării acesteia.

Petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, deși sarcina probei îi incumbă, în conformitate cu prevederile art. 249 coroborat cu art. 10 teza a doua Cod proc. civ.

Susținerile petentului din cuprinsul plângerii, reiterate în fața instanței, în sensul că a pătruns în intersecție pe culoarea verde a semaforului electric și că șoferul autoturismului care venea din dreapta i-a făcut semn să treacă, nu au niciun suport probator.

În ceea ce privește contravenția constând în neacordarea priorității de trecere autoturismului ce circula din partea dreaptă, faptul că șoferul acestui autoturism i-a făcut petentului semn să treacă, pentru a nu încurca circulația în intersecție, chiar dacă ar fi fost probat, nu este de natură să exonereze petentul de răspundere contravențională.

Prin urmare, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției.

Faptele petentului astfel cum au fost descrise în procesul-verbal atacat întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de art. 52 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și de art. 59 alin. 2 din OUG 195/2002. Faptele au fost corect încadrate în drept, iar sancțiunile a fost aplicată conform actului normativ de incriminare.

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P_____ N______ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 19.03.2013, încheiat de intimatul I____________ de Poliție al Jud. T____ și va menține procesul-verbal atacat.

Împotriva sentinței în termen legal a declarat apel petentul recurent P_____ N______ solicitând, admiterea apelului , cu motivarea că instanța de fond , a dat o sentința netemeinica si nelegala, deoarece nu a administrat probele, care se impuneau, respectiv sa-i fi fost încuviințata proba cu martor.

Pe de alta parte, înțelege sa invoce nulitatea absoluta a procesului verbal, deoarece nu este semnat de vreun martor, care sa confirme susținerea agentului,.Mai mult, consideră ca a fost incalcata prezumția de nevinovăție a sa, deoarece agentului ii revenea obligația , sa faca dovada ca ar fi fost vinovat.

F___ de starea de fapt, arătata mai sus si având in vedere ca apelul este divolutiv, solicită încuviințarea probei cu martora V_____ O_____.

Pe de alta parte , solicită a se constata că din adresa nr. xxxxxx/09.04.2013, a politiei municipiului Timișoara, biroul rutier,nu rezultă ca agentul de politie a folosit mijloace tehnice omologate si certificate metrologic si ca nu deține alte documente sau înscrisuri , deci nu poate sa dovedească susținerile pe care le-a consemnat in procesul verbal.

Deși legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.

Din examinarea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel și sub toate aspectele , tribunalul va retine următoarele :

În mod greșit Judecătoria a respins plângerea contravențională cu motivarea că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de OG 2/2001.

Astfel prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 19.03.2013 petentul P_____ N______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din Reg. de aplicare a OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002, cu amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 59 alin. 2 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002, precum și cu măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Din obiecțiunile consemnate în conținutul procesului verbal de contravenție rezultă că pententa a susținut încă din momentul încheierii procesului verbal că a traversat intersecția pe culoarea verde a semaforului și nu roșie.

Pe de altă parte Tribunalul constată că intimata a depus la dosar doar raportul organului constatator din care rezultă că a constatat contravenția prin propriile simțuri .

Însă în lipsa a orice alt element de coroborare a raportului constatator cu alt mijloc de probă Tribunalul este în situația de a evalua și aprecia între ipoteza descrisă de petent și cea de organul constatator regăsindu-ne astfel în situația cuvântului unuia împotriva celuilalt.

În această situație Tribunalul va avea în vedere cauza I___ P__ împotriva României unde Curtea europeană a stabilit că măsura impusă de autorităti reclamantului, respectiv aplicarea unei amenzi contraventionale si suspendarea permisului de conducere se include în sfera „acuzatiei în materie penală” (a se vedea și Garyfallou AEBE c. Greciei, 24 septembrie 1997, par. 33; Jussila c. Finlandei [MC], nr. xxxxx/01, par. 30-31; Zaicevs c. Letoniei, nr. xxxxx/01, par. 31) .

Astfel retinând faptul că legiuitorul român a ales să depenalizeze anumite fapte relative la circulatia rutieră, Curtea a apreciat că pentru determinarea aplicabilitătii în cauză a prevederilor art. 6 din Convenție, în latura sa penală, esenrtială este analiza naturii faptei imputate precum si a sanctiunii corespunzătoare, conform legislatiei nationale în vigoare (Öztürk c. Germanei, 21 februarie 1984, par. 52; Jussila, citată anterior, par. 38; Huseyin Turan c. Turciei, 4 martie 2008, nr. xxxxx/02, par. 18).

Astfel, Curtea a constatat că reclamantului i s-a aplicat o amendă ti suspendarea permisului de conducere în baza unei dispozitii legale cu caracter general, adresate tuturor cetătenilor în calitatea lor de utilizatori ai drumurilor publice.

Mai mult, norma legală incidentă prescrie un anumit comportament si stabileste o sanctiune în cazul încălcării sale.

În esentă, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum si caracterul general al normei de incriminare au fost cele două elemente determinante care au permis Curtii să aprecieze că în cauză sunt sau nu aplicabile garantiile specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Conventie.

Potrivit rationamentului Curtii, lipsa de severitate sau absenta unor consecinte importante a sanctiunilor aplicabile, nu sunt suficiente pentru a deroba prezenta contravenție de caracterul său de acuzatie cu caracter penal (a se vedea Öztürk, par. 54, și Huseyin Turan, par. 20).

În cea de a doua parte a deciziei sale, Curtea a analizat modalitatea concretă în care instantele nationale au respectat garantiile prevăzute de art. 6 din Conventie, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovătie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie, existentă în dreptul national.

Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instante a acestei din urmă prezumtii, cu consecinta obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neasteptat pentru acesta, având în vedere dispozitiile nationale incidente în materia contraventională (A_____, par. 58 și 59). [1]

Mai mult, s-a reiterat si faptul că prezumtiile de fapt si de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Conventia neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Conventia impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proportie între acestea si prezumtia de nevinovătie instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se tine cont în analiza proportionalitătii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ si, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se veeda, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A_____, par. 60).

Prin urmare Tribunalul urmează să constate în speța de față că nu există o proporționalitatea între prezumtia de nevinovătie și prezumția de legaliate a procesului verbal de contravenție în lipsa oricăror alte elemente coraboratoare.

Față de considerentele mai sus arătate Tribunalul în temeiul art. 312 cod procedură civilă va admite recursul așa cum a fost formulat și în consecință va modifica în tot hotărârea recurată în sensul că va admite plângerea contravențională și anulează procesul verbal de contravenție

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul P_____ N______, cu domiciliul în Timișoara, _______________________, _____________, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 6404/20.05.2013 pronunțată de Judecatoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, cu sediul în mun. Timișoara, _____________________. 46, jud. T____.

Modifică hotărârea recurată în sensul că admite plângerea contravențională și dispune anularea procesului verbal de contravenție.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.

Președinte,

M_____ T____

Judecător,

A______ S______

Grefier,

S_____ C______

Red.M.T.

Tehnored..S.C.

4 ex/14.11.2013