R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.186/ADOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 13.02.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: V________ A_____ T______-judecător

JUDECĂTOR: B_______ D______

GREFIER: N____ M______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ împotriva Sentinței civile nr.7301/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în contradictoriu cu intimatul-petent B____ I___ S____, având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

Se constată că dezbaterile au avut loc la data de 30.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru termenul din 6.02.2015, iar apoi, pentru termenul de față, hotărând următoarele:

TRIBUNALUL,

Constată că prin sentința civilă nr. 7301/2014 a Judecătoriei B_____ s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul B____ I___ S____, cu domiciliul în _______________________ Calnicului, ___________________, jud. B_____ în contradictoriu cu intimatul I__ B_____, cu sediul în B_____, ____________________. 28, jud. B_____ si s-a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 22.01.2014 și înlătură sancțiunile aplicate.

Pentru a dispune în acest mod instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 22.01.2014 a fost întocmit de către Poliția Municipiului B_____, din cadrul I__ B_____ procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx prin care contestatorului i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 340 lei (echivalentul a 4 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din RA OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată cu modificările și completările ulterioare, sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, respectiv pentru faptul că, în data respectivă, la ora 15:50 a condus auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ____________________ R__ Căprioara și pe banda de mers dinspre _______________________. Hărmanului la trecerea de pietoni din dreptul stației R__ Căprioara nu a acordat prioritate de trecere pietonilor ce traversau regulamentar prin loc marcat și semnalizat prin indicator dreapta pe banda sa de mers.

Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent, fiind semnat de un martor asistent, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a consemnat: „S___ T_____ se afla pe trotuar și că a acordat prioritate de trecere la pietoni care au trecut și a pus mașina în scuar”.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, însă din economia textului ordonanței rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Mai mult, potrivit art. 1169 din Codul civil de la 1864, revine petentului sarcina să probeze criticile aduse, a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.

Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H______ contra României, paragraf 12).

În cauză, potrivit celor învederate de petent și agentul constatator, fapta a fost constatată de agent prin propriile simțuri, procesul verbal de contravenție beneficiind de prezumția de legalitate și temeinicie.

Petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, fiind audiată martorul S___ T_____, declarația acesteia fiind depusă la fila 19.

Potrivit celor declarate de martor, care a susținut că își amintește cu certitudine acestea, atunci când petentul a trecut cu autoturismul peste marcajul pietonal, nu era angajat în traversare niciun pieton.

Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că petentul a făcut dovada contrară celor consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, sens în care a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal de contravenție contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata susținând ca proba testimonială administrată în fața instanței de fond a fost constituită pro causa.

Petentul intimat a formulat întâmpinare prin care a arătat ca martorul audiat a văzut că a oprit la trecerea de pietoni, lucru care este consemnat și în procesul verbal întocmit.

În apel nu s-au administrat probe noi.

Instanța urmează să respingă calea de atac declarată, având în vedere că prin audierea martorului de către prima instanță s-a infirmat prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal. Nu există nici un element din care să rezulte că această probă a fost constituită pro causa, mai exact faptul că acest martor ar fi declarat mincinos. Dimpotrivă, chiar în procesul verbal s-a consemnat că acest martor a fost de față la momentul constatării contravenției.

Referitor la faptul daca instanța de fond a respectat sau nu dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă ce conține reglementări referitoare la calitatea de martor, instanța constată că dacă ar fi existat vreo interdicție expresă apelanta ar fi trebuit să o susțină în concret și să o dovedească, iar daca este vorba de o interdicție relativa, atunci apelanta ar fi trebuit să invoce aceasta în limine litis în fața instanței de fond.

In consecință, având in vedere dispozițiile art.480 alin 1 Cod procedură civilă instanța de apel va respinge apelul declarat și va menține soluția primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ cu sediul în Municipiul B_____, ____________________.28, jud. B_____ împotriva sentinței civile nr.7301/2014 a Judecătoriei B_____ pe care o menține.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

V________ A_____ T______ B_______ D______

GREFIER,

N____ M______

Red._____________

Dact.NM/06.04.2014

4 ex.

Judecător fond-M_____ A________