Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1051/2015

Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L_____ H_____

Judecător G_______ A_____

Grefier A_____ P_______

Pe rol judecarea apelului C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant I.P.J. B____ PENTRU BDNE B____ și pe intimat B____ Ș_____ C______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelant consilier juridic N_________ I_____, lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că apelul a fost formulat în termen, motivat și timbrat, constată că a fost formulată întâmpinare și comunică un exemplar al acesteia reprezentantei apelantei care nu solicită termen pentru studiul acesteia. Constată că nu mai sunt cereri de formulat și acordă cuvântul părților cu privire la apelul formulat.

Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului precizând că simpla negare a petentului nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate a procesului-verbal, solicită menținerea acestuia ca temeinic și legal.

Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la apelul formulat.

INSTANȚA

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 437/13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Onești s-a admis plângerea formulată de petentul B____ Ș_____ C______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Onești, _____________________, _____________, ____________________, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B____, cu sediul în B____, ____________________. 2, județul B____, CUI xxxxxxx. S-a anulat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 05.08.2014 și exonerat petentul de sancțiunile aplicate.

Pentru a se pronunța instanța de fond a reținut că la data de 05.08.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatului, procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul B____ Ș_____ C______ a contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, constând în aceea că la data de 05.08.2014, ora 11.24, pe Calea Mărășești din Onești, a condus autoturismul marca F___, cu numărul de înmatriculare IZM 4378 și, ajuns în dreptul imobilului Biserica „C_________ și E____”, nu a acordat prioritate unui pieton angajat în traversarea regulamentară, venind din partea dreaptă către stânga.

Pentru săvârșirea contravenției petentului i s-a aplicat, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, o amendă în cuantum de 360 lei, fiind luată și măsura reținerii permisului de conducere.

În drept, potrivit art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, iar conform art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului. Potrivit art. 98 alin. 4 lit. b din același act normativ, clasa a II-a de sancțiuni este de 4 sau 5 puncte-amendă, respectiv 360 lei sau 450 lei.

Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, procesul verbal fiind încheiat la data de 05.08.2014, plângerea contravențională fiind depusă la instanță la data de 07.08.2014.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr.2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României), în cauzele A_____ contra României, din 4 oct. 2007 și Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.

În cauză a fost audiat martorul propus de intimat, respectiv Tancău L________, din declarația căruia instanța a reținut că la momentul săvârșirii contravenției era la două, trei mașini în spatele petentului, pe banda întâi, martorul fiind instructor auto, aflându-se în timpul unei ore de curs cu un elev. A arătat martorul că nu a văzut contravenția exact în momentul când aceasta s-a întâmplat, dar este posibil ca petentul să nu fi acordat prioritate de trecere pietonului. Martorul a fost oprit de către agenții de poliție cărora le-a spus că nu a observat dacă petentul a acordat sau nu prioritate de trecere, dar a bănuit că nu a acordat trecere, pentru că altfel nu ar fi fost oprit de către poliție.

Pentru considerentele mai sus expuse, având în vedere că martorul propus chiar de către intimat nu a arătat cu certitudine că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea, a anulat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 05.08.2014 și a exonerat petentul de sancțiunile aplicate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata.

În motivarea apelului s-a arătat că sentința apelată este netemeinică și nelegală.

Procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de temeinicie și subzistă chiar dacă prin jurisprudența CEDO (cauza A_____ contra României, cauza Lutz contra Germaniei) procedura contravențională este anulată din perspectiva garanțiilor procesuale de procedură penală, câtă vreme există o limită rezonabilă până la care poate opera această prezumție, limită care este dată de constatarea directă și personală a agentului constatator.

Petentul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă faptul că cele reținute în procesul – verbal nu corespund realității.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul – verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.

Analizând motivele de apel instanța reține următoarele:

Potrivit art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu Art. 34 din OG nr. 2/2001. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga Taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002). Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999, cauza I___ P__ c. României, hotărârea din data de 28 iunie 2011). Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

In privința probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanța va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia și legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmațiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puțin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, și dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerității declarației, instanța și-a format convingerea intimă că petentul a relatat adevărul.

Existând dubiu cu privire la faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat, instanța, în temeiul art. 480 C.pr.civ. va respinge apelul formulat și va reține sentința apelată ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelant I.P.J. B____ PENTRU BDNE B____ cu sediul în B____, ____________________. 4, județ B____, împotriva sentinței civile nr. 437/2015 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat B____ Ș_____ C______ cu domiciliul în Onești, _____________________. 18, ____________, județ B____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2015.

Red sentința A___ D_____ E____

Red DEC AG

Tehnored ________________>

04.01.2016/05.01.2016.