Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2017 R

Ședința publică de la 18 Septembrie 2014

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE G_______ N_______

Judecător S____ F_________ I___

Judecător A___ M______ C______

Grefier – M_____ M___

Pe rol soluționarea recursului C_________ administrativ și fiscal formulat împotriva sentinței civile nr. 5831 pronunțată la data de 14.12.2012 de Judecătoria B_____, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe recurentul – petent B_____ G_____ C______ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului că prin serviciul registratură recurentul – petent a depus la dosar cerere prin care solicită repunere cauzei pe rol, judecarea cauzei în lipsă, iar pe fond admiterea recursului.

Tribunalul, constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 245 Cod proc. civilă repune cauza pe rol și continuarea judecății și apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 27.04.2011 și înregistrată sub nr.XXXXXXXXXXXX, petentul B_____ G_____-C______ a chemat în judecată pe intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/ 25.04.2011, ca nelegal.

În motivarea plângerii petentul a arătat că nu a efectuat nicio manevră de depășire, așa cum este menționat în cuprinsul procesului-verbal contestat.

Cu privire la actele mașinii a arătat că a prezentat agentului constatator o copie de pe certificatul de înmatriculare al autoturismului cu care circula întrucât mașina cu care se deplasa era împrumutată de la un prieten.

A mai arătat că nu se face vinovat de cele reținute în procesul-verbal contestat.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În dovedire petentul a depus la dosar copie de pe procesul-verbal contestat, copie de pe pașaport, copie de pe dovada de circulație.

A solicitat instanței administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.

Deși legal citat, intimatul I.P.J. ILFOV, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 5831/14.12.2012 s-a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 25.04.2011 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1273 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, de art. 102 alin. 1 pct. 1 și de art. 101 alin. 1 pct. 18 din același act normativ.

Procesul verbal a fost semnat de petent căruia i s-a comunicat o copie, petentul încadrându-se în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Fiind investită potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța mai reține, totodată și împrejurarea că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, de art. 102 alin. 1 pct. 1 și de art. 101 alin. 1 pct. 18 din același act normativ.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat că potrivit art. 100 alin. 3 lit. E din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea.

Potrivit art. 102 alin. 1 pct.1 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, iar potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 constituie contravenție nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).

Instanța a constatat că, în cauza de față petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.

Astfel, susținerile petentului în sensul că a respectat dispozițiile legale incidente în cauză, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză. În acest sens, instanța va înlătura declarația martorului, B_____ M______ L_______, având în vedere atât raporturile existente între părți, cât și faptul că aceasta în mod obiectiv nu avea cum să aprecieze și să observe dacă petentul a efectuat depășirea cu sau fără încălcarea marcajului continuu. Instanța mai reține faptul că martorul nu a făcut mențiuni cu privire la celelalte două contravenții reținute în sarcina petentului.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a reținut dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Împotriva acestei sentințe, petentul a formulat recurs prin care solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.

În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că sentința atacată a fost dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșita a normelor de drept material privind admisibilitatea și valoarea probatorie a probei testimoniale a unei persoane care are calitatea de soț, instanța de fond în mod nelegal a înlăturat declarația martorului audiat, față de raporturile existente între părți și nu i-a acordat valoare probatorie.

Petentul a mai arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispoz. art. 189 alin. 2 Cod proc. civilă, deoarece calitatea martorului de soție a petentului nu diminuează, în principiu, valoarea probatorie a declarației sale, întrucât probele nu au o valoare probatorie prestabilită de lege, iar simpla legătură de rudenie nu ar trebui să creeze prezumția de lipsă de obiectivitate, așa cum a reținut instanța de fond.

În ceea ce privește săvârșirea faptelor prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 101 alin. 1 pct. 18, ce au fost reținute în procesul verbal de contravenție, acestea sunt sancționate, potrivit dispoz. legale numai cu amendă, nu și cu suspendarea dreptului de a conduce.

În cauza de față, prin procesul verbal de contravenție s-au aplicat puncte amendă în valoarea de 1273 lei și s-a luat măsura reținerii permisului de conducere și suspendarea dreptului de a conduce, măsuri excesive față de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, urmarea produsă, circumstanțele personale ale petentului, de care instanța de fond ar fi trebuit să individualizeze sancțiunea contravențională.

Cererea este întemeiată în drept pe dispoz. art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc. civilă, art. 21 alin. 3 di OG nr. 2/2001.

Intimata deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.

Analizând sentinta civila recurata, prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 25.04.2011 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1273 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, de art. 102 alin. 1 pct. 1 și de art. 101 alin. 1 pct. 18 din același act normativ.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea regulilor privind depășirea.

Potrivit art. 102 alin. 1 pct.1 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, iar potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 constituie contravenție nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).

Referitor la motivele de recurs prin care este criticată sentința civilă recurată pentru faptul că instanța de fond nu a luat în considerare declarația martorului audiat, tribunalul apreciază că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

În procesul verbal s-a făcut mențiunea în sensul că recurentul petent a efectuat manevra de depășire peste marcajul longitudinal dublu continuu, iar martorul audiat în cauză a confirmat încălcarea marcajului longitudinal, așa cum s-a reținut în procesul verbal contestat.

Precizările martorului în sensul că recurentul petent ar fi încercat să evite un accident nu au fost menționate în plângerea formulată la instanța de fond, astfel că tribunalul nu le va avea în vedere la aprecierea stării de fapt.

Așa fiind, declarația martorului audiat la instanța de fond nu poate conduce la concluzia că recurentul – petent nu ar fi comis fapta prevăzută de dispozitiile. art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Totodată, pentru această faptă legea prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.

Referitor la celelalte fapte reținute în sarcina contravenientului, tribunalul constata că recurentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal contestat, așa cum a reținut și instanța de fond.

Tribunalul constată că sancțiunile aplicate prin procesul verbal contestat sunt conforme cu dispozitiile OUG nr. 195/2002, iar la aplicarea acestora, agentul constatator a avut în vedere dispozitiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunile fiind proportionale cu gradul de pericol social concret .al faptelor retinute in sarcina petentului.

Pentru toate aceste considerente in temeiul art. 312 C,.pr. civ recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul – petent B_____ G_____ C______ domiciliat în București, __________________.12, ___________, ___________, sector 3, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având sediul în București, ______________________ nr.7, sectorul 2, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2014.

Președinte, G_______ N_______	Judecător, S____ F_________ I___	Judecător, A___ M______ C______
	Grefier, M_____ M___

M.M. 22 Septembrie 2014

Redactat NG – 08.10.2014 – 2 ex.