R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 1180

Ședința publică din data de 15.09.2015

PREȘEDINTE – R____ C_________ M_______ F____

JUDECĂTORI - C_______ I______

JUDECĂTOR – N_____ G_______

GREFIER – A________ C_______

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - intimată C_____ SA – CESTRIN, cu sediul în București, ___________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4045/26.03.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata petenta S.C. A____ L______ ROMANIA IFN S.A., cu sediul în București, Piața G_______ C__________, nr.6, sector 2.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cercetarea judecătorească încheiată și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Sector 6 București la data de 02.12.2011, sub nr. xxxxx/303/2011, petenta S.C. A____ L______ ROMANIA IFN S.A. a chemat în judecată intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-CESTRIN, solicitând instanței anularea procesului-verbal ____________________ 11NR.xxxxxx/26.07.2011 .

În motivare, petenta a arătat în esență, că la data constatării faptei contravenționale, autovehiculul marca SKODA O______ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX se afla în proprietatea altei persoane juridice.

În drept, au fost invocate prevederile Ordonanței de Guvern nr. 2 /2001, Ordonanța de Guvern nr. 51/1997.

În conformitate cu art. 242 alin 2 Cod proc. civ a solicitat judecarea în lipsă.

În dovedirea cererii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, certificat de înregistrare _______ nr. xxxxxxx, proces- verbal de constatare a contravenției _______ 11 nr. xxxxxxx/26.07.2011.

La data de 14.03.2011, petenta a depus note scrise prin care a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/26.07.2011, menționând că procesul-verbal nu poartă nicio semnătură olografă, ci doar precizează că „acest document a fost generat și semnat electromic conform prevederilor legii 455/2001 și HG 1259/2001 .

La data de 23.04.2012, intimata a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat.

La termenul de judecată din 25.04.2012 instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale.Prin sentința civilă nr.3648 din 25.04.2012 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 01.06.2012, sub nr. XXXXXXXXX/2014.

La data de 19 martie 2015, intimata a depus prin Servicul Registratură întâmpinare, întemaiată pe disp. art. 223 alin C__ prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 404/26.03.2015, în urma probatoriului cu înscrisuri administrat în cauză, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A____ L______ ROMANIA IFN S.A., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/26.07.2011 emis de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-CESTRIN și a anulat procesul verbal de contravenție _______ 11, nr. xxxxxxx din 26.07.2011.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx din 26.07.2011 întocmit de C_____ SA-CESTRIN s-a reținut că, în data 13.02.2011 ora 17:03 autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXX aparținând petentului a circulat pe DN1, în localitatea Româești, fără a deține rovinietă valabilă în momentul controlului, astfel că petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 118,04 lei .

Verificând, potrivit art. 34 alin 1 din O.G. 2 /2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ,dintre cele prevăzute de art .17 din O.G.2/2001,ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art.13 alin 1 si 2 din OG.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârsirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei.

Contravenția este continuă in situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța de fond a constatat că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat,O.G. nr 15 /2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România –rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale,acesta fiind prin urmare,termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 din O.G. 15/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea NR. 144/2012 ”În cazurile prevăzute la alin 2,procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si Internelor –Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto ,în cazul utilizatorilor străini .

Instanța de fond a avut în vedere prev. art 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legi penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că , art 12 din O.G. 2/2001 se referă la situațiile prin care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevazută este mai ușoară ,insa această normă specială nu poate deroga de la norma costituțională ,care consacră principiul neretroactivității legii contavenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei suntem în prezenta unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifica modul de sancționare al faptei, domeniul de incidenta al normei de încriminare, condițiile de tragere la răspundere ,regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii .

Având in vedere aceste aspecte, instanța de fond a concluzionat că, în cauza de față, intre momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabila, sub aspectul termenului de prescripție in care poate fi aplicată sanctiunea contaventionala.

Prin urmare, având in vedere cele expuse mai sus, instanța de fond a constatat că legea contraventională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează,procesul verbal încheiat anterior intrării sale în vigoare fiind supus condiției de legalitate de a fi întocmit si comunicat in termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

In cauza de fată, având în vedere că fapta care fac obiectul procesului verbal de constatare si sancționare __________ nr.xxxxxxx din 26.07.2011 a fost săvărșită la data de 26.07.2011, iar procesul - verbal a fost întocmit la data de 19.12.2011, deci la mai mult de 30 de zile de la data constatării faptei, instanța a constatat ca dreptul de a aplica sanctiunea contraventionala s-a prescris.

Prin urmare, instanța de fond a admis plângerea contraventională, iar pe cale de consecință a anulat procesul- verbal contestat și să exonereze petenta de la plata amenzii și a tarifului de despăgubire.

Împotriva soluției instanței de fond, a declarat recurs intimata C_____, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptelor astfel cum prevede art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și a fost comunicat petentului în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii conform art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

A mai arătat intimata recurentă că din interpretarea prevederilor articolelor rezultă că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și, în nici un caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.304 pct.8 C.proc.civ., art.312 alin.3 C.proc.civ.

Nu s-a solicitat încuviințarea de probe noi în susținerea recursului.

Intimata S.C. A____ L______ ROMANIA IFN S.A.,, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.

Analizând actele dosarului tribunalul reține că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În fapt, procesul verbal _______ 11, nr. xxxxxxx din 26.07.2011 a fost întocmit la peste 30 de zile de la constatarea săvârșirii fapteli imputate (constatate la data săvârșirii prin mijloace electronice).

Legea nr. 144/2012 modifică OG nr. 15/2002 și, conform modificărilor aduse art. 9 al. 3 din OG nr. 15/2002, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Termenul de 30 de zile de întocmire a procesului verbal prevăzut în această materie reprezintă o regulă derogatorie, specială, prin raportare la art. 13 din OG nr.2/2001. Această regulă derogatorie este ulterioară întocmirii procesului verbal de contravenție contestat și este indubitabil mai favorabilă destinatarilor obligației de a deține rovinietă valabilă (pentru că prevede un termen mai scurt de aplicare a sancțiunii).

În aceste condiții modificările aduse de legea nr. 144/2012 constituie într-adevăr o lege contravențională mai favorabilă în sancționarea contravenției prevăzute de art. 8 din OG nr. 15/2002, astfel cum a reținut și instanța de fond. Instanța reține aceasta deoarece această lege instituie un regim sancționator mai ușor prin scurtarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale (căci termenul de 30 de zile arătat mai sus are aceeași natură ca termenul de la art. 13 din OG nr. 2/2001).

Așadar în cauza de față procesul verbal contestat a fost întocmit sub imperiul OG nr. 15/2002 în forma sa la data de 19.12.2011, iar ulterior a intervenit o nouă lege (care ar împiedica întocmirea unui astfel de act sancționator). Fiind posibilă aplicarea a 2 legi diferite se pune problema aplicării legii în timp.

Cu privire la ceea ce înseamnă încheierea valabilă a unui act juridic (condițiile de valabilitate ale acestuia) este evident că regula constă în aceea că actul juridic rămâne supus pe aceste aspecte legii sub care a fost întocmit, iar nu noii legi (acest principiu de ordin constituțional fiind denumit principiul neretroactivității legii noi tocmai pentru că prin legea nouă nu se pot stabili cerințe de nulitate pentru acte deja încheiate, trecute). Însă de la această regulă art. 15 al. 2 din Constituție prevede 2 excepții, una fiind și legea contravențională mai favorabilă. Deci legea contravențională mai favorabilă se va aplica și pentru trecut cenzurând actele juridice deja încheiate sub aspectul valabilității acestora (adică retroactivează). În acest sens prevede și art. 12 din OG nr. 2/2001.

Rezultă că pentru procesul verbal contestat în cauza de față instanța a făcut aplicarea Legii nr. 144/2012 (chiar dacă procesul verbal a fost întocmit sub o altă lege). Față de prevederile menționate mai sus ale Legii nr. 144/2012 instanța reține că petenta nu poate fi sancționată pentru încălcarea art. 8 din OG nr. 15/2002 după expirarea unui termen de 30 de zile de la constatarea faptei, motiv pentru care în mod corect s-a dispus de către instanța de fond anularea procesului-verbal contestat.

Față de cele expuse, constatând că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție privind legea contravențională mai favorabilă, tribunalul va respinge recursul formulat de C_____ în contradictoriu cu intimata petentă S.C. A____ L______ ROMANIA IFN S.A.,, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta - intimată C_____ SA – CESTRIN, cu sediul în București, ___________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4045/26.03.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata petenta S.C. A____ L______ ROMANIA IFN S.A., cu sediul în București, Piața G_______ C__________, nr.6, sector 2, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 15.09.2015.

Președinte, Judecători,

R____ C_________ M_______ F____ C_______ I______ N_____ G_______

Grefier,

A________ C_______

Operator de date cu caracter personal 5595

Red.NG/tehnored. A.C.

2 ex./22.09.2015

d.f. nr. XXXXXXXXXXXXXX - Judecătoria Ploiești

j.f. D______ F______ - I____