R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 753

Ședința publică din data de 13 Martie 2014

Instanță constituită din:

P_________: A___ I_____

JUDECATORI : F_______ I______ M_______

F________ G______ M____

GREFIER :T______ L______

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN , cu sediul în sector 6, București, ______________. 401A împotriva sentinței civile nr.xxxxx/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata M____ G______-V______, domiciliat in Boldești Scaieni, __________________, județ Prahova.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat.

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe cererea de recurs.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul M____ G______-V______ a formulat plângere contravenționala împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr.xxxxxxx/10.04.2012 încheiat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, solicitand instantei anularea procesului verbal de contraventie, exonerarea de la plata sanctiunilor, iar in subsidiar, inlocuirea masurilor cu avertisment.

Verificând existenta elementelor obligatorii prevăzute de art.17 din O.G.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, lipsește semnătura agentului constatator.

In cuprinsul procesului verbal se menționează ca actul a fost semnat electronic conform legii nr.455/2001 si HG 1259/2001. Din interpretarea prevederilor art.5 din legea 455/2001, rezulta ca înscrisurile electronice cărora le este atașata semnătura electronica sunt asimilate, in ceea ce privește condițiile si efectele, inscrisurilor sub semnătura privata.

Nici o dispoziție a legii 455/2001 nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces verbal de constatare a contravenției sau a unui alt act autentic.

In susținerea plângerii invoca faptul ca in mod abuziv si nelegal a fost sancționat de mai multe ori pentru aceeași fapta săvârșita in forma continua.

Potrivit jurisprudentei CEDO, contravențiile de natura celei pentru care am fost sancționat sunt incadrate in sfera "acuzațiilor in materie penala" la care se refera primul paragrafal art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului

Contravenția pretins a fi săvârșita are un caracter continuu, intervenția forței contrare apărând la momentul luării la cunoștința de prima sancțiune care i-a fost aplicata, respectiv de la comunicarea primului proces verbal. Un principiu de baza in materie penala este cel al unicității răspunderii penale care presupune ca răspunderea penala pentru o fapta săvârșita este unica, adică se stabilește o singura data.

Pe langa amenda stabilita prin fiecare proces verbal se pretinde plata tarifului de despăgubire in valoare de 28 euro, adică un tarif identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. S-ar putea trage concluzia ca odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinieta valabila. Acest lucru este contrazis de comportamentul C_____ care, in mod abuziv, percepe tariful la fiecare noua presupusa contravenție pe care o constata.

In drept plângerea a fost întemeiată pe dispozitiile OG 2/2001 si OG 15/2002.

În dovedirea plângerii au fost depuse la dosar înscrisuri.

În temeiul dispozitiilor art 242 alin 2 c.pr.civ a solicitat judecat in lipsă.

Intimata, legal citată a depus la dosar întâmpinare, însoțită de întrega documentație ce a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.

În dovedirea plângerii a fost încuviințată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/03.07.2013, Judecătoria Ploiești a admis plângerea formulată de petentul M____ G______-V______, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr.xxxxxxx/10.04.2012 încheiat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și a anulat procesul verbal de constatare a contravenției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G nr. 15/2002 și sancționată de dispozițiile art. 8 alin. 2 din același act normativ, întrucât, pe DN 1 în localitatea Romanesti a circulat in data de 06.12.2011 autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând acesteia fără a deține rovinieta valabilă.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța constată că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța urmează să aibă în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma consituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție al aplicării sancțiunii.

De asemenea, în ceea ce privește procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța constată că executarea acestora este suspendată pe perioada în care acestea sunt supuse controlului unei instanțe judecătorești, pe baza introducerii unei plângeri contravenționale (art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001).

Având în vedere aceste aspecte, instanța concluzionează că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, instanța constată că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 06.08.2013, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.

Astfel, a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O.G. nr. 15/ 2002, apreciind că este prescrisă răspunderea contravențională, întrucât potrivit normelor legale incidente, procesul verbal se întocmește și se comunică în 30 de zile de la data constatării contravenției, iar aplicarea sancțiuni amenzii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșiri faptei. A arătat că, în cauză, fapta a fost comisă în data de 06.12.2011, fiind înregistrată prin mijloace tehnice și constatată la data de 10.04.2012 prin procesul verbal contestat, în interiorul termenului de prescripție, de 6 luni de la data săvârșiri faptei. De asemenea, actul sancționator a fost comunicat intimatei – petente la mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Totodată, a apreciat că, prin adoptarea Legi nr. 144/2012, s-a urmărit ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, care coincide cu data încheierii procesului verbal, să nu se poată întocmi alte acte sancționatorii, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, fără însă a se institui un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât cel general, de 6 luni.

Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

În drept, recurenta - intimata s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. pr. Civ, O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.

Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul reține că, în mod contrar susținerilor recurentei - intimate Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, corect a reținut instanța de fond faptul că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În acest sens, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 14 alin. 1, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Pe de altă parte, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/ 2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravențională, se constată că, dacă în ceea ce privește termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, nu sunt diferențe esențiale, respectiv 30 de zile, față de 1 lună, referitor la termenul de aplicare a sancțiunii amenzii, acesta diferă semnificativ, respectiv 30 de zile, față de 6 luni.

Cum în legea specială nu sunt prevăzute expres sancțiunile care intervin în cazul nerespectării acestor termene, devin aplicabile dispozițiile normei generale, respectiv prescripția aplicării și cea a executării sancțiunii amenzii contravenționale.

Contrar susținerilor recurentei – intimate, tribunalul apreciază că, pe lângă interdicția încheierii altor procese verbale de sancționare în intervalul celor 30 de zile ulterioare momentului comunicării unui prim astfel de act sancționator, legea nouă a impus și un termen special de prescripție a sancționării contravenționale, de 30 de zile, de la momentul constatării contravenției și până la întocmirea procesului verbal de contravenție.

În aceeași măsură, după cum, în mod corect a reținut instanța de fond, noua lege contravențională, modificând condițiile de tragere la răspundere, prin modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii, are caracterul unei legi mai favorabile, ea este pe deplin aplicabilă în cauză.

Față de cele de mai sus, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut în sentința recurată că, deoarece fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx a fost săvârșită la data de 06.12.2011, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 10.04.2012, la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art.. 312 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, în contradictoriu cu intimatul M____ G______-V______, împotriva sentinței nr. xxxxx/03.07.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN , cu sediul în sector 6, București, ______________. 401A împotriva sentinței civile nr.xxxxx/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata M____ G______-V______, domiciliat in Boldești Scaieni, __________________, județ Prahova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 Martie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A___ I_____ F_______ I______ F________ G______

M_______ M____

GREFIER,

T______ L______

RED. F.I.M.

2EX/ 30.04.2014

d.f. XXXXXXXXXXXXXX- Jud. Ploiești

j.f. – I__ A________