R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL H________

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2877/2013

Ședința publică din data de: 05 iunie 2013

Instanța constituita din :

PREȘEDINTE: A___ L____ S______ – judecător

Grefier: A______ G__-P__

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul R___ I___ D_____ și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat P_____ Coduț pentru petent și martorul M_______ N______ M____, lipsă fiind petentul și intimatul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

În baza art. 186 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorului prezent, a cărui declarație s-a consemnat la dosar, după ce în prealabil a depus jurământul prevăzut de art. 193 Cod procedură civilă, atrăgându-i-se atenția că mărturia mincinoasă este pedepsită de lege.

Apărătorul petentului declară că nu mai are alte cereri de probe de formulat.

Nemaifiind alte cereri, instanța constată procedura probatorie încheiată și acordă cuvântul pe fond.

Avocat P_____ C_____ pentru petent, având cuvântul pe fond, a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în sensul de a se dispune anularea procesului-verbal de contravenție contestat și exonerarea petentului de la executarea sancțiunilor aplicate, fără cheltuieli de judecată. În susținerea concluziilor, a arătat că în raport de circumstanțele concrete de comitere a faptei, în speță, nu suntem în prezența contravenției reținută în sarcina petentului. A mai susținut că și în eventualitatea în care există o încălcare din partea petentului a regulilor de conduită rutieră, din circumstanțele concrete ale faptei astfel cum au fost descrise, nu i se poate imputa acestuia vreo culpă. A mai arătat că pentru abaterea rutieră comisă petentului trebuia să i se aplice sancțiunea amenzii dar nu și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 02 octombrie 2012, petentul R___ I___ D_____, domiciliat în ___________________, județul H________ a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul H________, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 02 octombrie 2012, exonerarea sa de la executarea sancțiunilor aplicate și restituirea amenzii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertisment.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că în data de 02 octombrie 2012 circula cu autoturismul Ford Escort înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX pe banda a doua de circulație dinspre D___ spre A___, cu intenția de a trece calea ferată de la ieșirea din D___ și întrucât nu a reușit să se încadreze pe banda unu de circulație s-a întors și a trecut calea ferată, moment în care a fost oprit de echipajul de poliție care l-a sancționat pe motiv că ar fi circulat pe contrasens. A mai arătat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Petentul a anexat plângerii, în fotocopii, procesul-verbal de contravenție contestat, dovada reținerii permisului de conducere și chitanța de plată a amenzii aplicate.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Sub aspectul legalității, intimatul a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

Intimatul a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator și procesul-verbal contestat, în original.

În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 02 octombrie 2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 420,00 lei (420,00 lei + avertisment), pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 41 și 36 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. d și art. 99 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 02 octombrie 2012, ora 09,50 a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX în municipiul D___ pe Calea Zarandului din direcția A___ spre Sibiu pe sensul opus de mers unde circulația rutieră se desfășoară pe direcția Sibiu spre A___ efectuând viraj spre stânga pe ___________________________ totodată că nu purta centura de siguranță.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu ar fi comis faptele reținute în sarcina lui, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei de a circula cu auto pe contrasens și fără centura de siguranță reținute în sarcina petentului, au fost constatate proprius sensibus de către agentul constatator și necontestate de petent la data întocmirii actului sancționator, dovadă fiind faptul că acesta a semnat procesul-verbal de contravenție la momentul întocmirii lui, fără obiecțiuni. Mai mult, după sancționarea sa, petentul a achitat jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege pentru fapta comisă. Ori, în aceste condiții, raportat la poziția de acceptare a petentului manifestată în momentul încheierii procesului-verbal și atâta timp cât acesta nu a susținut că ar fi fost constrâns să semneze procesul-verbal în care se menționa recunoașterea explicită a faptelor imputate, invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite presupune necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent. Însă, în speță, din probele administrate în cauză nu rezultă existența unei stări de fapt distincte decât cea reținută în actul sancționator. Mai exact, martorul audiat în cauză (fila 28 din dosar) a confirmat faptul că autoturismul condus de petent rula pe contrasens.

În consecință, raportat la ansamblul material probator administrat, instanța reține că procesul-verbal întocmit are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului.

Potrivit art. 41 alin. 1 din OUG 195/2002 – „Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație”. Nerespectarea acestor dispoziții constituie contravenția prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

De asemenea, potrivit art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 – „ Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, …”, iar nerespectarea acestor dispoziții se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni și cu aplicarea a 2 puncte penalizare.

Față de aceste dispoziții legale, instanța constată că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta de a conduce pe contrasens și avertisment pentru fapta de a conduce fără a purta centura de siguranță – sancțiuni apreciate ca fiind legale, întemeiate și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.

Cu referire la fapta de a circula pe sensul opus de mers, este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă. Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile OUG 195/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestor contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să circule fără respectarea regulilor de conduită în traficul rutier și alți conducători auto care respectă regulile de circulație.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, motiv pentru care, pentru corectarea conduitei contravenientului este necesară menținerea sancțiunilor aplicate.

Pentru cele ce preced, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul R___ I___ D_____, domiciliat în ___________________, județul H________ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul H________ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 02 octombrie 2012.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 iunie 2013.

Președinte,Grefier,

A___ L____ S______ A______ G__ P__

A.L.S./A.G.P.

4 ex./ 05 iunie 2013