Document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 390/A/2015

Ședința publică de la 14 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE B_____ A____ A____

Judecător M_____ P_____

Grefier R_____ C_____

Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___ împotriva sentinței civile nr.197/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petentul intimat H______ C_____, având ca obiect.

Obiectul cauzei: anulare proces verbal de contravenție PA nr. xxxxxxx

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P_______ C_______ pentru petentul intimat, lipsind apelantul intimat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:

La data de 14.05.2015 apelantul intimat a depus la dosar motivele de apel.

Avocatul petentului intimat depune la dosar împuternicire avocațială.

Un exemplar din motivele de apel se comunică avocatului petentului intimat.

Avocatul petentului intimat solicită lăsarea cauzei la al doilea apel pentru a studia motivele de apel comunicate.

Se reia cauza la al doilea apel pentru când:

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P_______ C_______ pentru petentul intimat, lipsind apelantul intimat.

Instanța în temeiul art.95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă supune dezbaterii competența de soluționare a pricinii.

Avocatul petentului intimat susține că Tribunalul A___ este competent să soluționeze pricina.

Instanța în temeiul art.95 pct.2 din Codul de Procedura Civilă, constată că Tribunalul A___ este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel.

Instanța supune dezbaterii excepția prescripției executării aplicării sancțiunii raportat la data comunicării procesului verbal de contravenție contestat.

Avocatul petentului intimat susține că procesul a fost întocmit în ziua următoare fiind comunicat în data de 23.06.2014. Arată că a invocat aceasta în plângere pentru a nu fi sancționat cu tardivitatea introducerii plângerii, aceasta fiind introdusa la 01.09.2014. A invocat acest aspect pentru că procesul verbal a fost comunicat în altă localitate. Nu se prevalează de această excepție, a invocat-o pentru a se opune eventualei invocări a tardivității contestării procesului verbal.

Față de împrejurarea că avocatul petentului intimat învederează că nu se prevalează de excepția prescripției executării sancțiunii instanța nu va mai analiza această excepție.

Avocatul petentului intimat susține că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Avocatul petentului intimat în temeiul art. 480 C__ solicită respingerea apelului, păstrarea sentinței atacate. Consideră nefondat apelul declarat. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu privire la apărările invocate de intimat, în sensul că petentul ar fi sunat la serviciul de urgență 112 să vină agentul constatator să-l însoțească până acasă, susține că acest aspect nu rezultă de niciunde, petentul a sumat la 112 pentru o urgență în sensul că a fost amenințat de numitul T_________.

Susține că agentul constatator trebuia să se prezinte să constate cu propriile simțuri că petentul nu a fost amenințat, să întrebe anumite persoane care ar fi fost de față, să facă anumite cercetări, însă agentul nu s-a prezentat la locul săvârșirii faptei în situație de urgență, aspect considerat abuziv. Se recunoaște de agent în raportul depus că nu s-a prezentat deoarece petentul era sub influența băuturilor alcoolice, a mai fost și cu alte ocazii sub influența băuturilor alcoolice, și că nu ar fi fost nici un pericol.

Instanța de fond a constatat în mod corect că situația premisă ar fi putut fi chiar inversă și chiar să fie amenințat petentul, iar acest fapt trebuia să fie constatat cu propriile simțuri de agentul constatator.

Cu privire la declarația martorului D___ A_____ I___ solicită a se observa că acesta a declarat că la momentul când s-a întâlnit cu petentul acesta era speriat, a aflat de la petent că a avut o altercație și se simțea în pericol solicitându-i să-l însoțească pe o porțiune de drum și cât timp s-au deplasat nu a apărut nici o mașină de poliție Consideră că s-a creat discriminare pentru că si dacă petentul era băut, serviciul de urgență 112 poate fi sesizat dacă s-a simțit amenințat. Din punctul lui de vedere consideră că IPJ creează discriminări în acest sens.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____ la data de 01.09.2014 sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX petentul H______ C_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

- în principal, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/23.06.2014 și exonerarea de la plata amenzii;

- în subsidiar, înlocuirea măsurii amenzii cu cea a avertismentului;

În drept petentul a invocat dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei, în copie pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: procesul verbal atacat, dovada comunicării prin afișare a procesului verbal, cartea de identitate a petentului, titlul executoriu și somația (f. 7-12).

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimatul a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție astfel cum a fost întocmit.

În drept au fost invocate prevederile O.G. 2/2001 și ale Legii nr. 61/1991 republicată.

S-a anexat întâmpinării raportul agentului constatator (f. 17).

Prin sentința civilă nr. 197/2015 a Judecătoriei A___ I____, a fost admisă plângerea contravențională formulată de către petent și în consecință: a fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/23.06.2014, exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 500 lei, obligat intimatul la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța având în vedere următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/23.06.2014, petentul H______ C_____ a fost sancționat cu amendă contravenționala în valoare de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, în sarcina sa reținându-se faptul că la data de 22.06.2014, ora 22:00, a apelat SNUAU 112, fără un motiv întemeiat, alfându-se sub influența băuturilor alcoolice.

Procesul-verbal a fost întocmit la data de 23.06.2014 în lipsa petentului.

Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 16 si art. 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de aceste texte de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că în legislația românească, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Republica Ceha si Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și supuse unui regim administrativ.

Din perspectiva convențională, în jurisprudența sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni. În principiu, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se opune tendinței de "dezincriminare" existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intră sub incidenta art. 6 al Convenției. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 al Convenției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul național; 2. natura faptei; 3. natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat, de pildă, și în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).

În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive măsurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul că sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natura penală.

În aceste condiții, distincția operată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 al Convenției, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.

Rezulta că, sub acest aspect, legislația contravențională din România intră sub prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pe de alta parte, în favoarea intimatului operează prezumția instituită prin art. 1171 C. civ. privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și in limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 1171 C.civ are însă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franta, cauza Västberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).

Astfel, în hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Frantei, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Câtă vreme fapta contravențională nu a fost constată de către agent propri sensibus, deoarece nu a fost prezent la fața locului pentru a cerceta veridicitatea celor susținute de către petent și pentru a verifica dacă întradevăr petentul avea motive temeinice pentru a se simți amenințat de către numitul Toparcean N______ D____ sau dacă petentul se afla sau nu sub influența băuturilor alcoolice, procesul verbal de constatare a contravenției nu se poate bucura de prezumția de legalitate și temeinicie, existând dubii serioase cu privire la existența faptei și a vinovăției petentului. Astfel, pur teoretic, este posibil ca petentul să nu fi fost sub influența băuturilor alcoolice și să se fi simțit într-adevăr amenințat de numitul Toparcean N______ D____. Mai mult susținerile petentului au fost confirmate și de către martorul D___ A_____ audiat în cauză (f. 34).

Cum, instanta a apreciat întemeiată plângerea, a făcut si aplicarea art. 453 C.pr.civ., obligând intimatul la plata către petent a sumei de 20 lei, reprezentând taxa de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul, care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic încheiat.

În motivare, se arată că intimatul-petent a apelat SNUAU 112, sesizând faptul că a fost înjurat de către vecinul său T________ N______ D_____.

Luându-se legătura cu petentul, acesta i-a comunicat agentului constatator că a consumat băuturi alcoolice cu T________ N______ D_____ la barul din satul Șeușa și îi este frică să meargă acasă, întrucât acesta din urmă devine violent după ce consumă alcool, solicitând astfel ajutorul agentului de poliție pentru a-l însoți la domiciliu.

Contrar susținerilor primei instanțe, apreciază că în mod corect agentul constatator a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 2 pct.l din Legea 61/1991 republicată, în condițiile în care solicitarea făcută prin intermediul SNUAU 112, de a fi însoțit la domiciliu de către agentul constatator, nu reprezintă o situație de urgență care justifică intervenția poliției,

Solicită a se observa că nu există nicio dovadă că petentul ar fi fost amenințat la momentul respectiv de către numitul T________ N______ D_____, simpla supoziție că acesta este agresiv după ce consumă băuturi alcoolice nu justifică solicitarea făcută prin intermediul SNUAU 112.

Faptul că petentul se afla sub influența băuturilor alcoolice a fost constatat de către agentul constatator în urma discuțiilor purtate cu acesta, care a comunicat că a consumat băuturi alcoolice împreună cu numitul T________ N______ D_____ la barul din satul Șeușa.

Proba determinantă care a stat la baza pronunțării hotărârii primei instanțe a fost depoziția martorului D___ A_____ I___, însă solicită a se observa faptul că depoziția acestuia nu confirmă faptul că numitul T________ N______ D_____ l-ar fi amenințat pe petent, l-ar fi înjurat sau l-ar fi agresat în vreun fel; de asemenea, așa cum reiese din raportul agentului constatator, intimatul-petent a mai apelat în mod nejustificat Serviciul N_______ Unic Apeluri de Urgentă 112.

In drept: art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă din Codul de Procedură Civilă, OG 2/2001, Legea 61/1991 republicată.

Petentul intimat nu a depus întâmpinare

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de intimatul apelant tribunalul constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/23.06.2014, petentul a fost sancționat cu amendă de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.2 pct.11 din Legea 61/1991, constând în aceea că la data de 22.06.2014, ora 22:00, a apelat SNUAU 112, fără un motiv întemeiat, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.

Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. De altfel, petentul nici a invocat vicii de formă ale actului sancționator.

Apărările invocate de intimatul apelant cu privire la solutia primei instanțe sunt neîntemeiate, astfel încât urmează a fi înlăturate.

În conformitate cu dispozițiile art.2 pct.11 din Legea 61/1991 constituie contraventie alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni in caz de pericol ori a organelor de mentinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, dupa caz, prin solicitarea interventiei la fata locului, fara motiv intemeiat (daca fapta nu este comisă in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerată infractiune).

Ceea ce se impută petentului este, asa cum s-a arătat anterior, faptul că se afla sub influenta băuturilor alcoolice si nu avea un motiv întemeiat să apeleze SNUAU 112.

Această stare de fapt este contrazisă de martorul D___ A_____ I___, care a declarat că petentul era într-adevăr speriat atunci când l-a întâlnit si tocmai din acest motiv, la solicitarea acestuia a acceptat să-l însotească pe o portiune a drumului spre casă.

În conditiile în care agentul constatator nu s-a deplasat la fata locului este evident că nu a putut aprecia dacă solicitarea petentului este întemeiată si respectiv dacă se confirmă starea de pericol în care considera că se află; or, în contextul în care aceste aspecte nu se puteau stabili doar urmare a unei convorbiri telefonice cu persoana în cauză, se apreciază că agentul de politie nu avea nici un temei pentru sanctionarea petentului.

Chiar dacă s-ar accepta că petentul s-a aflat la momentul respectiv sub influenta băuturilor alcoolice asa cum sustine agentul constatator, aceasta nu poate constitui o împrejurare de natură să ducă la concluzia că solicitarea formulată la SNUAU 112 este neîntemeiată. Aceasta întrucât, este de notorietate că autoritătile competente sunt obligate să intervină pentru salvarea unei persoane aflate în pericol, independent de faptul că aceasta se află sau nu sub influenta băuturilor alcoolice.

Apoi, susținerile agentului constatator că petentul este cunoscut pe raza satului Seusa ca fiind consumator de băuturi alcoolice, fiind sancționat și în anul 2013 pentru apelare fără motiv a serviciului unic de urgență, sunt simple afirmații fără nici un suport prabator și care nu pot valida procesul verbal de contravenție supus cenzurii instanței în prezenta procedură.

Așa fiind, de vreme ce nu s-a dovedit încălcarea de către petent a dispozițiilor prev.de art.2 pct.11 din Legea 61/1991, se reține și în calea de atac faptul că în mod greșit a fost sancționat petentul prin procesul verbal contestat.

Având în vedere considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 480 alin.1 din Codul de procedură civilă prezentul apel va fi respins ca nefondat, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică.

Va lua act că petentul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de intimatul IPJ A___ împotriva sentinței civile nr.197/2015 a Judecătoriei A___ I____.

Ia act că petentul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2015.

Președinte, B_____ A____ A____		Judecător, M_____ P_____
	Grefier, R_____ C_____

Red./Tehnored.P.M.

Tehnoredact. RC./4 ex./22.05.2015

Jud.fond-N.C______ D_____