Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 162/2013

Ședința publică de la 09 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ Ș________

Judecător E______ P____

Judecător A_______ M__

Grefier C_______ C____

Pe rol judecarea recursului declarat de intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN cu sediul în București, _________________.401.A sector 6, împotriva sentinței civile nr.6652/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu cu petenta ________________, cu sediul în _______________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit ambele părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este motivat, nu s-a formulat întâmpinare, după care:

Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B____ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX la data de 20.12.2011, petenta ________________ a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 28.11.2011, emis de intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN.

In motivarea de fapt a plângerii, petenta a arătat în esență că a achitat permanent rovinieta, cu excepția unei perioade scurte, datorită unei neglijențe admnitrative.

În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.15/2002.

La dosarul cauzei s-au depus în copie, procesul verbal contestat (fila 5), rovinieta talon seria xxxxxxxxxx (fila 7), chitanțe tarif despăgubire, certificat de înmatriculare.

Intimata nu a formulat întâmpinare conform prevederilor art.115-118 C.proc.civ, însă a depus la dosarul cauzei imaginea foto detaliu captată de camera video tip ANPR, și certificatul calificat al agentului constatator.

În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.

Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă civilă nr. 6652 pronunțată în ședința publică din 18.04.2013 a admis în parte plângerea formulată de petenta ________________, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN , a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 28.11.2011, cu sancțiunea avertisment și a anulat tariful de despăgubire la care petenta a fost obligată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din data de 28.11.2011, petenta ________________ a fost sancționată cu amenda de 250 lei în baza art.8 alin.2 din OG 15/2002, reținându-se în sarcina sa că a circulat fără rovinieta valabilă pe DN2 km 115+80, Mărăcineni, jud. B____, cu vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, aceasta fiind obligată și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 120,82 lei.

S-a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei SIEGMCR.

A apreciat instanța că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile esențiale a căror lipsă este sancționată, prin dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cu nulitatea absolută, iar în plângerea sa petenta nu contestă situația de fapt reținută în procesul verbal, ci a arătat că pentru o perioadă scurtă nu a deținut rovinietă.

A mai reținut instanța că autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX a fost înregistrat cu mijloacele tehnice, la data de 04.06.2011, pe DN2 km 115+80, Mărăcineni, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că acesta nu deținea rovinietă valabilă, fapt ce reiese și din susținerile petentei.

Instanța constată că potrivit art. 1 lit. e din OG 15/2002 prin tarif de utilizare se înțelege o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., iar în cauza intimata a făcut și dovada existentei faptei contravenționale reținute prin procesul-verbal în discuție, așa cum s-a reținut mai sus prin prezentarea planșei fotografice, iar contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținuta în procesul verbal de contravenție, condiție în care instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată.

În aceste condiții a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei corespunde realității, întrucât la data de 04.06.2011 aceasta nu avea achitată rovinieta, pentru autoturismul respectiv iar din înscrisurile depuse la dosar, respectiv rovinieta talon seria xxxxxxxxxx (fila 7), reiese că petenta a achitat înainte de comunicarea procesului-verbal contravaloarea rovinietei, astfel că ar fi excesivă obligarea ei la plata altor tarife de utilizare.

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Raportat la aceste criterii de individualizare, instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, întrucât aceasta a achitat contravaloarea unei roviniete pentru perioada de 12 luni, astfel că ar fi excesivă obligarea acesteia la plata altor tarife de utilizare.

În ceea ce privește tariful de despăgubire, instanța de fond a reținut că potrivit art.II din Legea nr.144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica – CESTRIN, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței de control judiciar admiterea recursului, modificarea sentinței recurată iar pe fond respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției și a sancțiunilor aplicate prin acesta.

În motivarea în fapt se arată că instanța de fond a admis plângerea contravențională a petentei ________________, a dispus înlocuirea amenzii cu avertisment in ceea ce privește procesul verbal de constatare a contravenției atacat, exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire

Astfel, arată că instanța de fond in mod corect a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/28.11.2011, a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de O.G. 2 / 2001, reținând că nu exista vreo cauza de nulitate absoluta prevăzuta de OG. 2/2001.

Susține recurenta că în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta de a circula fară rovignietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, iar conform art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002 "contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovignietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr 4. "

Procesele verbale de constatare a contravențiilor au fost emise prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR S.A.

In urma interogării bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată în Cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravenționala îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.

Raportat la proporționalitatea sancțiunii aplicate, precizează că sancțiunea a fost corect individualizată fiind aplicată în limitele prevăzute de lege la minimul din grilă, iar petentul la data contravenției nu a avut rovinietă valabilă fapt pentru care i s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșita.

In ceea ce privește aprecierea instanței că sancțiunea aplicată nu corespunde gradului de pericol social al contravenției si nici circumstanțelor personale ale acestuia, a solicitat instanței sa retina că față de urmările produse și care s-ar putea produce, acestea nu sunt lipsite de gravitate, aducând atingere ordinii și valorilor sociale ocrotite.

Susține că anularea sau înlocuirea cu avertisment a amenzilor aplicate pentru neplata rovinietei, in condițiile in care petenta nu a avut valabilă rovinieta la data sancționării, nu va face decât să încurajeze cetățenii să nu mai respecte obligațiile legale de plată, circulând fără a plăti rovinieta având siguranța că nu vor plăti nici o sancțiune și mai mult decât atât, chiar și cetățenii buni platnici nu vor mai plăti rovinieta având siguranța că le este mai benefic să trimită o contestație într-un plic în locul plății rovinietei.

In drept au fost invocate disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a normelor legale incidente, precum și din oficiu în fapt și în drept conf. art. 304 ind.1 cod proc. civ., tribunalul constată că este temeinică și legală pentru următoarele considerente:

Din recursul promovat rezultă că recurenta, invocă faptul că instanța fondului a făcut o greșită individualizare a sancțiunii, în condițiile în care admițând plângerea a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

Raportat la această critică, tribunalul constată că este nefondată urmând a fi respinsă ca atare, pornind de la prevederile Ordonanța Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr.180/2002, care constituie legea cadru în această materie, care se completează cu alte legi si acte normative prin care se conturează si se delimitează o instituție deosebit de importantă a dreptului administrativ si anume instituția contravenției si a răspunderii contravenționale.

Astfel, potrivit dispozițiilor legii nr.180/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, contravenția este fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită si sancționată ca atare, prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a Consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectoarelor municipiului București, a Consiliului Județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

În dreptul contravențional, răspunderea se impune a fi diferențiată în funcție de gravitatea contravenției, de periculozitatea contravenientului, de împrejurările concrete în care a fost comisă și de atitudinea subiectivă a contravenientului, față de constatările împuternicitului organului de control, pentru a se realiza scopul acesteia și anume prevenirea si reeducarea, evaluarea corecta a datelor cauzei conducând la aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare, știut fiind că o evaluare necorespunzătoare a realității spetei va conduce la aplicarea unei sancțiuni neconforme nevoilor apărării valorilor sociale, constituind astfel un eșec pe planul scopului dreptului contravențional și scopului sancțiunilor contravenționale.

Adaptarea răspunderii contravenționale la nevoile apărării valorilor sociale se face în mai multe etape, în funcție de specificul cauzei contravenționale și pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator urmând să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei.

Criteriul principal de care se ține cont când se individualizează sancțiunea este împrejurarea în care s-a săvârșit contravenția. Pe lângă acest criteriu, în aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avută în vedere și atitudinea contravenientului față de fapta comisă.

Agentul constatator nu trebuie să facă din aplicarea amenzii un scop în sine pentru că sancțiunea nu este un răspuns al societății care să impună întotdeauna ca formă a coerciției amenda, ci este un mijloc de reglare a unor raporturi sociale ce implică, printre altele, și arătarea pericolului social al faptei și al consecințelor ce ar fi putut avea loc, știut fiind că sancțiunea juridică nu este numai o măsura de constrângere, ci și un mod de prevenire a săvârșirii de fapte ilicite.

În speța dedusă judecății, tribunalul constată că la individualizarea sancțiunii contravenționale instanța fondului a avut în vedere atât dispozițiile art.5 alin.5 din O.G.nr.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art.21 alin.3 din același act care prevăd că sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Având in vedere aceste considerente, Tribunalul apreciază ca în mod corect instanța fondului a apreciat că se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, întrucât aceasta este proporțională cu gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, raportat la faptul că petenta intimată a intrat în legalitate, achitând contravaloarea rovinietei anterior comunicării de către recurentă a procesului verbal de contravenție.

Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că recursul de față este nefondat, motiv pentru care în baza art. 312 c.p.c., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN cu sediul în București, _________________.401.A sector 6, împotriva sentinței civile nr.6652/18.04.2013 pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, în contradictoriu cu petenta ________________, cu sediul în _______________________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Septembrie 2013.

Președinte, M____ Ș________	Judecător, E______ P____	Judecător, A_______ M__
	Grefier, C_______ C____

Red. MȘ./ Tehnored. CC/MȘ /2 ex/08.10.2013

Dosar fond XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria B____, Judecător fond V___ A__ M____