Completul compus din:

PREȘEDINTE - C_______ F____ M______

Judecător - P____ M______

Grefier - C______ L____

Pe rol fiind judecarea apelului în materia C_________ administrativ și fiscal formulat de apelantul-reclamant N____ M_____, domiciliat în Satu M___, _________________, jud. Satu M___, împotriva sentinței civile nr. 2415/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât I____________ DE POLIȚIE SATU M___, cu sediul în Satu M___, ________________, nr. 5/A, jud. Satu M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție – circulație.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă apelantul reclamant care se legitimează cu C.I. ________ xxxxxx – CNP - xxxxxxxxxxxxx, lipsă fiind intimatul-pârât.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

- apelul este la primul termen de judecată;

- procedura de citare este legal îndeplinită, după care;

Președintele completului de judecată, verificând personal, constată că procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanța reține că s-a considerat necesar a se solicita relații de la Primăria Satu M___, iar în acest sens s-a depus un răspuns prin care se învederează faptul că la semaforul de pe _____________________________________ după coborârea Podului G______ a funcționat în parametri normali pe toată durata zile de 18.02.2015.

La solicitarea apelantului s-a trecut la vizionarea CD aflat la dosarul cauzei.

Întrebat fiind de către instanță, apelantul reclamant declară că după vizionarea CD-ului nu are alte cereri și nici alte excepții de ridicat, considerând procesul în stare de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în considerarea dispozițiilor art. 392 C.proc.civ. acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor pe fond.

Apelantul având cuvântul pe fond, arată că atât după vizionarea CD-ului cât și după răspunsul primit, momentul când a fost oprit de către agentul de circulație i s-a comunicat că nu a acordat prioritate pietonilor pe trecerea de pietoni. I s-a confirmat că a trecu pe culoarea verde la autoturisme, dar a fost sancționat pentru motivul că nu a acordat prioritate, deci tocmai de aceea s-au și solicitat re4lații de la instituția care răspunde de semafoare, pentru că trebuia eventual sancționat că nu a trecut pe culoarea verde. De asemenea se observă și în filmarea video, întâi trece mașina, iar grupul de pietoni trece după. Totodată mai arată că sunt două intersecții în județ, aceasta de la Podul G______ în care minim 30-40 procese se pot face pentru așa ceva, pentru că timpul care pleacă de pe verde de pe Podul G______ ca să întoarcă, și nu cunoasște excat, ori nu sunt reglate semafoarele corect ca să dea termen de trece și ultimelor autoturisme care trec pe verde de pe pod. Ceva nu este în regulă la acel semafor pentru că în acel loc tot timpul există probleme. Nu poate rrenunța la permisul de conducere întrucât depinde de acesta. În acest sens solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție. Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Considerând apelul lămurit, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2415/30.06.2015 pronunțată în dosar cu nr. de mai sus, Judecătoria Satu M___ a respins plângerea la contravenție formulată de petentul N____ M_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/18.02.2015. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 18.02.2015 – fila 5, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei deoarece la data de 18.02.2015, a condus autovehiculul marca Skoda, cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat corespunzător cu semafor electric, abatere filmată cu montat pe mașina cu nr. MAI xxxxx, conform dispozițiilor art. 135, alin. 1, lit. h) din HG 1391/2006.

Procesul-verbal a fost semnat de un martor asistent, petentul refuzând să semneze.

Instanța învestită, în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 31 raportat la art. 34 din OG 2/2001, raportat la art.118 din OUG 195/2002 a procedat la verificarea legalității si temeiniciei procesului verbal de contravenție, raportat la motivele invocate de către petent. Raportat la motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secțiilor Unite ale ÎCCJ nr. 22/2007, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție cuprinde mențiunile obligatorii, prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, și anume: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În conformitate cu prevederile art. 135 lit. h) din HG 1391/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, nerespectarea acestei obligații constituind contravenție și fiind sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, cf. dispozițiilor art. 100 alin.3, lit. b din OUG 195/2002.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar în temeiul art. 249 C.pr.civ, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

În ceea ce privește procesul-verbal contestat, fiind un act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., care statuează că, cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze. Referitor la sarcina probei, instanța având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H______ și alții c. României. amintește concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În speță, instanța a apreciat că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În ceea ce privește motivele invocate de către petent, instanța a reținut că acestea nu sunt întemeiate.

Instanța a reținut că săvârșirea contravenției a fost filmată și înregistrată cu aparatul radar ROM 407, montat pe autospeciala Dacia, cu nr. MAI xxxxx, fiind depuse: certificatul de verificare metrologică, înregistrarea video a contravenției, clișeele foto și atestatul de operator radar pentru agentul constatator. Din planșele foto și înregistrarea video depuse la dosarul cauzei rezultă că pietonii erau angajați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni și pe sensul de mers al petentului atunci când acesta a pătruns în intersecție. Deși erau mai mulți pietoni angajați în traversare, petentul nici măcar nu a redus viteza de deplasare, ceea ce îi este imputabil în exclusivitate acestuia, mai ales că nu a adaptat viteza la condițiile de drum și a pătruns în intersecție fără să își ia măsurile de precauție corespunzătoare în aproprierea trecerii de pietoni.

Astfel, instanța a reținut statuarea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la incidența garanțiilor procesuale prevăzute în materie penală pentru petent, însă săvârșirea faptei contravenționale a fost dovedită, având în vedere materialul probator aflat la dosarul cauzei, iar prezumția ce operează în favoarea petentului a fost răsturnată.

Raportat la fapta reținută în sarcina sa, instanța a constatat că sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite (amenda este aplicată în limita minimă prevăzută de lege) si este corect individualizată conform dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG 2/2001, impunându-se și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce. Petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor, care traversau ________________________________ conduită prezintă un pericol ridicat atât pentru petent, cât și siguranța traficului și a celorlalți participanți la trafic, sens în care nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate. De asemenea, din oficiu, instanța a dispus eliberarea cazierului auto din care reiese că petentul a mai avut abateri la regimul circulației, prin urmare și din acest punct de vedere nu se impune reindividualizarea sancțiunii amenzii.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a respins plângerea ca nefondată, procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, fiind menținut în totalitate.

În temeiul art. 453 C. pr.civ., instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul N____ M_____, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admițând plângerea contravențională, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție atacat.

În motivarea căii de atac exercitate (filele 2-4) apelantul arată că în data de 18.02.2015, în jurul orelor 15,30, conducea autoturismul, proprietate personală cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, la culoarea verde a semaforului electric, la coborârea de pe podul G______ din Satu M___ cu intenția de a vira la stingă spre magazinul Kaufland, pe _________________________ lui mai circulau si alte autoturisme și el fiind ultimul a fost oprit de un echipaj de politie rutieră. Acesta i-a solicitat actele pentru control, iar ulterior l-a întrebat, dacă știe de ce a fost oprit, însă i-a răspuns că nu știe, deoarece că nu a încălcat nicio normă de circulație.

Agentul de circulație i-a spus că nu a acordat prioritate la pietoni, fapt pentru care l-a amendat și i-a ridicat permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe timp de o lună de zile.

Apelantul arată că i-a explicat agentului că nu-i acorda prioritate dacă circula pe culoarea roșie a semaforului electric, iar pietonul la culoarea verde.

Astfel, agentul de circulație a recunoscut că a circulat în intersecție la culoarea verde a semaforului electric, însă i-a spus că indiferent ce culoare are semaforul trebuie să-i acorde prioritate.

Precizează apelantul că a solicitat să se scrie că a circulat la culoarea verde a semaforului electric, însă agentul a refuzat, astfel apelantul a refuzat să semneze acest proces verbal.

Împotriva procesului verbal de contravenție, apelantul a făcut contestație însă aceasta i-a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Precizează că instanța de fond în motivarea sentinței date nu motivează respingerea apărărilor pe care le-a făcut, rezumându-se la reținerea faptului că toate motivele sale în plângere și răspunsul la întimpinare au fost neîntemeiate. Mai mult, instanța de judecată arată doar că el nu le-ar fi acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii.

Menționează că instanța a ținut în motivarea sentinței numai de raportul agentului constatator care în raportul său arată, în mod „mincinos”, că pietonii traversau în mod regulamentar pe trecere de pietoni, aflându-se pe sensul său de mers.

Din raportul acestuia nu rezultă nicăieri că intersecția este dirijată cu semafoare electrice și în momentul în care a circulat pe culoarea verde a semaforului electric, pietonii aveau culoarea roșie si nu puteau traversa _______________________ culoarea roșie a semaforului electric.

Mai arată apelantul faptul că subofițerul de circulație, atât în procesul verbal de contravenție, cât și în raportul său nu scrie că circulația în intersecție se face cu ajutorul semaforului electric.

În acest caz a invocat în concluziile scrise prevederile art.16 alin.1 care-l obliga pe agentul constatator să arate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei. Arată apelantul faptul că această împrejurare este hotărâtoare, deoarece circulația este dirijată cu semafoare în așa măsură ca pietonii să nu se intersecteze cu autovehiculele.

Tot în susținerile sale, precizează apelantul, a arătat că atât agentul constatator cât si în motivarea sentinței nu se specifică dacă pietonii circulau la culoarea verde sau roșie a semaforului electric. Mai mult, prin atașarea video nu se vede nicăieri niciun semafor, ce culoare era.

În acest sens, apelantul arată că a invocat prevederile art.47 la 63 și art.135 lit.h din Regulamentul circulației.

Susține apelantul că circula la culoarea verde a semaforului electric, când pietonii aveau culoarea roșie, deci nu puteau intra în intersecție. Mai mult arată că de la schimbarea culorii verde cu galben și apoi cu roșu sunt 5 secunde când a părăsit intersecția, deoarece așa sunt reglați timpii de funcționare a culorilor semaforului electric.

Mai arată că agenții constatatori nu au oprit spre legitimare niciunul din pietonii la care nu i-ar fi acordat prioritate. Aceasta era proba cea mai concludentă în cauză, însă s-a evitat acest fapt.

Precizează apelantul faptul că la răspunsul întâmpinării depuse de către intimată, a invocat pe bună dreptate că nu a încălcat prevederile art.6 pct.1 si 26 din O.G. nr.195/2002, acesta dovedindu-se prin proiectarea video al casetei intimatei în care se vede în mod clar că pietonii circulă prin spatele autoturismului pe care l-a condus, fără să fie deranjați în niciun mod de cele prevăzute în articolele de lege invocate.

Totodată, apelantul arată că a mai invocat prevederile art.35 alin.1 din același lege, prin care arată că nu a afectat fluenta si siguranța circulației, nu a pus în pericol viața si integritatea corporală a persoanelor și nu a adus prejudicii proprietății publice sau private.

Menționează apelantul faptul că la toate cele invocate, instanța de fond nu le-a înlăturat prin argumente, ci pur si simplu i le-a respins ca netemeinice.

De asemenea, apelantul solicită ca în cursul procesului, intimata să răspundă la toate capetele sale de apărare si pentru elucidarea cazului solicită încă odată deplasarea instanței la fața locului să se convingă că nu a încălcat nicio regulă de circulație în acea zi și la acea oră.

Mai învederează faptul că agenții constatatori se plasează cu aparatul radar pe partea stângă în alveola pentru stația de autobuz și filmează numai pietonii care traversează intersecția si autovehiculele care intră pe ________________________ arăta în mod clar poziția celor doi participanți la ________________________________ electric.

Apelantul solicită încă două probe, una de la Primăria Satu M___, de a prezenta modul de circulație în această intersecție semaforizată 24 din 24 de ore, precum și a doua interogatoriul intimatei.

Pentru toate aceste considerente, apelantul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Exprimându-și poziția procesuală prin întâmpinare, intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M___ a solicitat respingerea apelului.

Analizând sentința civila atacată , prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art.476 și 479 din Noul Cod.proc.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:

Tribunalul reține că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 18.02.2015 de către intimată, apelantul petent fost sancționat pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art.135 lit.h) din HG nr.1391/2006, reținându-se că în data de 18.02.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat corespunzător cu semafor electric, abatere filmată cu aparat montat pe mașina cu nr. MAI xxxxx.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de control judiciar reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute .

Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptele reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile HG nr.1391/2006, act normativ ce a stat la baza constatării contravenției și aplicării sancțiunii aferente.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Tribunalul constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contravenție, intra în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul mai reține că potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existența în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urma prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut că petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă și că petentul nu a fost pus într-o situație dezavantajoasă față de autorități pentru simplu fapt că regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.

Instanța de apel apreciază că instanța de fond a administrat probele care sunt utile pertinente și concludente cauzei, nerezultând elemente care să formeze convingerea tribunalului că procesul verbal atacat ar fi netemeinic, prin urmare, constată că sentința atacată în prezenta cauză se întemeiază pe o apreciere corectă a materialului probator administrat în cauză.

Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută în sarcina petentului- contravenient, instanța de apel a apreciat că acesta nu a învederat suficiente argumente pentru a răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție.

Argumentele de fapt invocate de către petent prin plângere nu sunt suficiente prin ele însele pentru a înlătura probele administrate în susținerea procesului verbal de contravenție de către agentul constatator, iar prin nicio probă administrată în cauză, petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator, în mod temeinic și legal prima instanță a constatat că actul de control contestat este temeinic și legal sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent și sub aspectul vinovăției acestuia.

În mod just s-a reținut de către prima instanță că din înregistrare rezultă cu certitudine comiterea contravenției de către petent. Apelantul petent nu a prezentat motive pertinente pentru care să fie înlăturată această probă, probă ce susține actul constatator cu privire la fapta contravențională reținute.

Astfel, clișeele foto depuse la dosar de către intimat dar mai ales din imaginile înregistrate de către intimat și depuse pe suport DVD la dosar, rezultă că pietonii erau angajați în traversarea stării pe trecerea de pietoni , pe sensul de mers al petentului atunci când acesta a pătruns în intersecție și petentul nici măcar nu a redus viteza de deplasare.

Constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a plângerii formulate, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a sentinței apelate, în temeiul art.476, 479 și 480 alin.1 Noul Cod proc.civ., instanța urmează să respingă apelul formulat și să păstreze sentința civila apelata.

În baza principiului disponibilității, nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul N____ M_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Satu M___, ________________, jud. Satu M___, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU-M___, având cod fiscal xxxxxxx, cu sediul în municipiul Satu M___, __________________. 5/A, județul Satu M___, împotriva Sentinței civile nr. 2415/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___, în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2016.

Red.P.M./09.02. 2016.

Tehnored_VD /09.02.2016.

4 ex. – _____________.cu: N____ M_____, I____________ de Poliție al Jud. Satu M___

Jud.fond: A__-M____ S______