Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 499/2016 din 18 februarie 2016 dată de Judecătoria DEVA

Date speţă

Instanţă:
Judecătoria DEVA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Fond

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
499/2016 din 18 februarie 2016

Sursa:
Rolii.ro

ROMÂNIA

JUDECATORIA D___

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 499/2016

Ședința publică din data 18.02.2016

Instanța constituită din:

Președinte: M____-N_______ T______

Grefier: C_____ I______ Ț_____

Pe rol soluționarea cererii privind pe petentul M____ P____ J___, intimatul IPJ HUNEDOARA și intervenientul forțat T______ O_____ R_____, având ca obiect plângere contravențională.

Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.02.2016, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 18.02.2016; încheierea face parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul M____ P____ J___ a formulat plângere împotriva procesului-verbal __________, nr.xxxxx/21.11.2015, solicitând anularea procesului și înlăturarea amenzii, precum și a sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de circulație pe o perioadă de 60 de zile.

În motivare, petentul a arătat că la data de 21.11.2015, circulând pe _________________________ ____________________ intersecția cu ________________ înscris pe banda a treia de circulație și a virat la stânga pentru a intra pe _________________________ de pietoni a oprit pentru a acorda prioritate pietonului și la scurt timp a fost lovit în partea dreaptă spate de un autovehicul, astfel că mașina pe care o conducea s-a răsucit cu fața spre centru. A arătat petentul că autoturismul care a produs accidentul era condus de T______ O_____ R_____ și circula cu o viteză foarte mare.

Cererea a fost legal timbrata, conform chitanței aflată la fila 5 din dosar.

În probațiune, petentul a depus înscrisuri, respectiv procesul verbal contestat, certificatul de înmatriculare nr.H00272538D, asigurarea de răspundere civilă auto RCA ________/17/G17/HR, nr.xxxxxxxxx, fotografii ale autoturismelor avariate.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea ca legal și temeinic a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

În motivare, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru că la efectuarea unui viraj stânga nu a acordat prioritate de trecere conducătorului auto T______ O_____ R_____, urmare a acțiunii sale rezultând avarierea celor două autovehicule. A arătat intimatul că starea de fapt a fost reținută și consemnată în procesul verbal pe baza declarațiilor celor doi conducători auto, precum și din vizualizarea avariilor autovehiculelor de către agentul constatator. Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001și până la proba contrară se bucură de prezumția relativă de legalitate.

În probațiune, intimata a depus înscrisuri, respectiv, originalul procesului verbal contestat, raportul întocmit la data de 22.12.2015, declarația terțului T______ O_____ R_____, declarația petentului M____ P____ J___.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 2 din OG 2/2001, precum și art. 119 din OUG 195/2002, instanța a dispus citarea în cauză în calitate de intervenient a celuilalt conducător auto implicat în incident, T______ O_____ R_____ și a societăților de asigurare A_________ Românească ASIROM Vienna Insurance Group și C________ A___ SA.

Intervenientul forțat T______ O_____ R_____ nu a formulat întâmpinare.

În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri pentru petent și pentru intimat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 21.11.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei pentru săvârșirea de către acesta a contravenției prevăzută de art. 59 alin. 2 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 3 pct.a din OUG 195/2002, reținându-se că în urma declarațiilor complete și în urma vizualizării ambelor vehicule reiese că numitul M____ P____ J___ a condus autoturismul marca Dacia cu nr. HD 18 STYL pe ___________________ D___, iar la efectuarea virajului la stânga spre _________________ acordat prioritate de trecere autoturismului marca Dacia cu nr. XXXXXXXX condus de numitul Tanjală O_____ R_____ ce circula din sens opus, tamponându-se.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei sale, instanța reține că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanță cu art.34 din OG 2/2001.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care autoturismul condus de intervenientul forțat circula cu viteză mare sunt neîntemeiate în condițiile în care conform art. 59 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 „În intersecții, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligați să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă”. Astfel, având în vedere că petentul a schimbat direcția de deplasare, acesta avea obligația de a acorda prioritate de trecere autoturismelor cu care se intersectează, respectiv autoturismelor care circulau pe _________________________>

Instanța reține că săvârșirea faptei prevăzută de art. 59 alin. 2 din OUG 195/2002, reținută în sarcina petentului a fost constatată de către agentul constatator în baza declarațiilor date de cei doi conducători auto implicați în incident dar și în urma vizualizării celor două autoturisme, din care rezultă că petentul a realizat o manevră virare spre stânga fără să se asigure.

În același sens, instanța constată că, în realitate, raportat la avariile suferite de autovehiculul condus de petent ( dreapta spate), precum și cele suferite de autoturismul condus de intervenientul forțat ( față ) ca urmare a impactului, fapta s-a petrecut astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului sancționator.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei acestuia este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.

Pentru considerentele expuse, instanța va respinge plângerea formulată de acesta ca neîntemeiată, menținând procesul-verbal __________ nr. xxxxxxx din data de 21.11.2015 și măsurile dispuse prin acesta ca legale și temeinice.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de avocatul intervenientului forțat instanța constată că, în conformitate cu disp. art. 31 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la un onorariu și acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului. Dintre aceste două componente pecuniare suportate de client, art. 451 alin. 4 C.proc.civ declară intangibile numai cheltuielile făcute în interesul procesual al clientului, cum ar fi taxa judiciară de timbru și plata sumelor cuvenite martorilor.

Dispozițiile art. 451 C.civ au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii, în mod vădit, disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.

În aplicarea art. 451 alin. 2 C.proc civ nu se intervine în contractul de asistență juridică, care își produce pe deplin efectele între părți, conform art. 1270 C.civ, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.

Această prerogativă judecătorească de a nu încuviința integral cererea părții câștigătoare, vizând cheltuielile de judecată, este exercitată strict numai cu privire la situația pentru care a fost instituită de lege, respectiv ca protecție pentru partea căzută în pretenții; dispoziția instanței nu se referă la valabilitatea sau nevalabilitatea contractului de asistență juridică, cu privire la care nu se pronunță și care rămâne în vigoare, clientul datorând avocatului său ceea ce s-a stipulat ca preț al serviciilor, chiar dacă nu își obține judiciar restituirea acestora, urmând să suporte o diferență.

Totodată este de reținut și practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia, partea care a câștigat procesul nu va obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil ( cauzele C_____ împotriva României, S_____ împotriva României, S____ și alții împotriva României, R____ împotriva României).

Ca atare, raportat la complexitatea cauzei – plângere contravențională – și la activitatea desfășurată de avocat – susținerea cauzei la două termene de judecată la care acesta s-a prezentat -suma de 1.000 lei constând în onorariu de avocat, deși are un caracter cert, nu îndeplinește condițiile de a fi necesară și rezonabilă și, în consecință, diminuarea sa în limita sumei de 150,00 lei apare ca fiind legală și proporțională cu complexitatea cauzei și efortul depus din partea apărătorului.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga petentul la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de 150,00 lei către intervenientul forțat T______ O_____ R_____, justificate de plata onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul M____ P____ J___, domiciliat în Vețel,. ______________________. 223, jud. Hunedoara în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, cu sediul în municipiul D___, ______________________. 130, județul Hunedoara, intervenientul forțat T______ O_____ R_____, domiciliat în D___, ____________________ și asiguratorii A_________ Românească ASIROM Vienna Insurance Group, cu sediul în D___, _____________________________________. Hunedoara și C________ A___ SA, cu sediul în D___, ___________________. 21, jud. Hunedoara, împotriva procesului verbal __________ nr. xxxxxxx din data de 21.11.2015.

Obligă petentul la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de 150,00 lei către intervenientul forțat T______ O_____ R_____.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria D___.

Pronunțarea soluției s-a făcut prin punerea acesteia la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi data de 18.02.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M____ N_______ T______ C_____ I______ Ț_____