Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBILM:2016:005.xxxxxx
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 124/A
Ședința publică din data de 09 februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE : D________ I__
JUDECĂTOR : B______ A________
GREFIER : N______ G________
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă _______________________ SRL, împotriva sentinței civile nr. 763/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA M___________ SLOBOZIA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02 februarie 2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța în temeiul art.396 Cod procedură civilă având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul de față;
Prin cererea formulată la data de 20.10.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta _______________________ SRL cu sediul în orașul Amara, ____________________, jud. Ialomița a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție nr. 1 din 29.09.2014 încheiat de intimata PRIMĂRIA M___________ SLOBOZIA, cu sediul în Slobozia, ______________________, jud. Ialomița, solicitând în principal anularea acestuia, iar în subsidiar reindividualizarea sancțiunii, pedeapsa aplicată fiind disproporționată față de fapta săvârșită.
Soluționând cauza, Judecătoria Slobozia prin sentința civilă nr. 763 din 06.04.2015 a respins plângerea contravențională formulată și a păstrat ca temeinic și legal procesul verbal de constatare a contravenției nr. 1/2014 întocmit de Primăria M___________ Slobozia.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a conchis că procesul verbal de contravenție atacat îndeplinește condițiile prevăzute de lege conținând mențiunile referitoare la locul săvârșirii faptei contravenționale, iar descrierea este suficientă pentru încadrarea juridică a faptei și exercitarea controlului judiciar de către instanță și că sancțiunea a fost aplicată de funcționarul menționat de art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991.
Sub aspectul temeiniciei faptei, instanța de fond după ce face o expunere teoretică a Jurisprudenței CEDO ajungând la concluzia că fapta reținută în sarcina petentei prin raportare la natura sa și gradul de severitate al sancțiunii aplicate reprezintă în sensul aceleiași jurisprudențe o „acuzație în materie penală” concluzionează asupra existenței acestei temeinicii, invocând prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Cât privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate instanța, față de fapta săvârșită de petentă respectiv construirea a două corpuri de clădire, în suprafață totală de 74 mp fără autorizație de construire pe domeniul privat al municipiului Slobozia consideră că organul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate.
Împotriva acestei soluții în termen legal motivat a declarat apel, în condițiile art. 466 și următoarele, petenta apelantă _______________________ SRL criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel, acesta a invocat faptul că instanța de fond în considerentele hotărârii pronunțate nu a dezvoltat argumentele pentru care i-au fost respinse criticile formulate împotriva procesului verbal de contravenție atacat respectiv:
a) Aplicarea sancțiunii contravenționale potrivit art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 trebuia făcută de Primarul M___________ Slobozia, în condițiile în care constatarea faptei contravenționale s-a făcut de șeful compartimentului care coordonează activitatea de urbanism în amenajarea teritoriului din cadrul primăriei;
b) Aplicarea sancțiunii desființării construcției realizată fără autorizație s-a făcut în afara reglementării art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, aceasta nefiind luată de primar și fără a se justifica dacă planurile urbanistice și regulamentele aferente impuneau măsuri desființării sau menținerii acestei construcții;
c) Lipsa înregistrării procesului verbal de contravenție în evidențele primăriei și a ștampilei acestei autorități, condiții ce se impuneau a fi îndeplinite dat fiind faptul că procesul verbal de contravenție este un act administrativ;
d) Lipsa intenției și a cazului fortuit invocate în fața instanței de fond.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 20 lei potrivit art. 19 din Legea nr. 80/2013 potrivit chitanței din 16.11.2015 anulată la dosar.
Prin întâmpinare, intimata Primăria M___________ Slobozia a solicitat respingerea apelului susținând că instanța de fond a răspuns tuturor criticilor formulate de apelantă în fața instanței de fond.
Tribunalul analizând criticile formulate în apel, apărările intimatei și în limitele cererii formulate de apelantă verificând modul de stabilire a situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță în condițiile art. 479 și 480 din Noul cod de procedură civilă urmează a admite apelul formulat ca fondat pentru considerentele de mai jos:
Potrivit procesului verbal de contravenție nr. 1 din 29 septembrie 2014 Primăria M___________ Slobozia prin șeful Serviciului Urbanism a constatat și aplicat apelantei _______________________ SRL sancțiunea amenzii contravenționale de 10.000 lei și a desființării unor construcții edificate de aceasta pe un teren privat al M___________ Slobozia reținându-se în sarcina acesteia fapta contravențională reglementată și sancționată de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, respectiv executarea fără autorizație de construire a două corpuri de clădire cu o suprafață totală 74 mp.
Potrivit conținutului plângerii contravenționale cât și susținerile orale în fața instanței de fond și a concluziilor scrise depuse la dosar, rezultă că în apărarea sa petenta prin avocat a formulat următoarele critici cu privire la legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție atacat:
a) Motive de nelegalitate ale procesului verbal constând în lipsa înregistrării procesului verbal de contravenție atacat la autoritatea emitentă și a aplicării ștampilei acesteia precum și aplicarea sancțiunii contravenționale principale și complementare de către o persoană necompetentă făcându-se trimitere la dispozițiile art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 și dispozițiile OG nr. 2/2001;
b) Motive de netemeinicie ale procesului verbal de contravenție atacat invocându-se cazul fortuit și lipsa de intenție în săvârșirea faptei reținute în sarcina petentei apelante, cât și posibilitatea analizării situației de fapt și a intrării în legalitate prin emiterea unei autorizații de construire în condițiile în care sunt respectate dispozițiile art. 59 din Ordinul nr. 839/2009 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Raportat la motivele pe care petenta apelantă și-a întemeiat plângerea contravențională cât și apărările formulate de intimata Primăria M___________ Slobozia instanța de apel constată că prima instanță a respins plângerea formulată fără a analiza vreuna din susținerile reclamantei cuprinse în cererea de chemare în judecată, motivând succint de formal soluția pronunțată.
Față de această împrejurare instanța de apel apreciază hotărârea pronunțată de prima instanță ca nemotivată, ceea ce potrivit doctrinei în materie și jurisprudenței (a se vedea în acest sens decizia nr. 3357 din 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX) echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 480 alin. 3 din Noul cod de procedură civilă.
Potrivit art. 425 alin. 1 lit. b din Noul cod de procedură civilă reiese obligația instanței de a-și motiva hotărârea care se dă în numele legii și care trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile și apărărilor părților.
Considerentele hotărârii reprezintă explicitarea soluției din dispozitiv, fac corp comun cu dispozitivul hotărârii și intră în autoritate de lucru judecată.
În acest sens s-a reținut în practica judiciară că motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca un silogism de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte – dar nici ignorarea lor – ci o prezentare a argumentelor fundamentale, a acelora care sunt susceptibile prin conținutul lor să influențeze soluția dată (ICCJ – secția a II-a civilă – decizia civilă nr. 1954/30.05.2014).
Așadar hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței atunci când au dat soluția respectivă.
În același timp motivarea hotărârii prin expunerea motivelor de fapt și de drept reținute de instanța în urma unor raționamente logice făcute de aceasta creează și posibilitatea pentru instanța de apel să exercite controlul judiciar cu care a fost sesizată.
Ori sub acest aspect hotărârea instanței de fond este deficitară, motivarea acesteia fiind excesiv de sumară, fără expunerea argumentelor de fapt și de drept care au determinat pronunțarea unei astfel de soluții, cu ocolirea sau ignorarea motivelor cuprinse în cererea introductivă și a apărărilor formulate de intimată.
O astfel de hotărâre încalcă și exigențele impuse de dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenție, Jurisprudența CEDO reținând în numeroase cazuri (edificator în acest sens fiind Cauza Albina contra României – hotărârea din 28 aprilie 2005) că dreptul la un proces echitabil garantat de Convenție presupune, printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei din 13 mai 1980).
Acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate” adică în mod concret examinate de către instanța sesizată.
Cu alte cuvinte art. 6 din Convenție implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă invocate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Perez împotriva Franței, cererea nr. xxxxx/1999 și Hotărârea V__ der Hurk impotriva Olandei, din 19 aprilie 1994).
Așa fiind, având în vedere deficiențele hotărârii pronunțate de prima instanță, așa cum acestea au fost reliefate în considerentele de mai sus, instanța de apel reținând și solicitarea petentei, consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 480 alin. 3 teza a II-a din Noul cod de procedură civilă motiv pentru care urmează a admite apelul, a anula sentința civilă nr. 763 din 6 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu obligația acesteia de soluționarea plângerii contravenționale cu care a fost sesizată analizând atât motivele pe care se întemeiază plângerea cât și apărările intimatei, urmând a pronunța o soluție care să cuprindă răspunsuri argumentate în fapt și drept în limita exigențelor dreptului național și al Convenției, la susținerile și argumentele părților.
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 din Noul cod de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 teza I din OG nr. 2/2001,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 480 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, admite ca fondat apelul declarat de petenta apelantă _______________________ SRL cu sediul în orașul Amara, ____________________, jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 763 din 06 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Dată și citită în ședință publică, azi, 09.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I__ D________ A________ B______ GREFIER,
N______ G________
Red.B.A./Tehnored.N.G./04 ex./25.02.2016/Jud.fond.C.L_____