R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR.1241/A

Ședința publică din data de 04.12.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I_____ M____, judecător

JUDECATOR: A________ O___ S____

GREFIER: S____ D______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ REȘIȚA împotriva sentinței civile nr.864/04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul R___ I____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantului, consilier juridic V____ A___ și intimatul personal, legitimat cu C.I. ________ nr.xxxxxx.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, în conformitate cu prevederile art.131 alin.1 Cod procedură civilă, instanța, procedând la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, în temeiul art.95 pct.2 Cod procedură civilă raportat la art.34 alin.2 din OG nr.2/2001, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.

În baza art.392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.

Reprezentantul apelantului, consilier juridic V____ A___, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul menținerii amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție contestat.

Intimatul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală.

Nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art.394 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și dispune închiderea dezbaterilor, procedând la soluționarea cererii.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.864/04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX s-a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul R___ I____ în contradictoriu cu intimata Direcția Poliției Locale, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr.9316/21.01.2015 și, în consecință, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei aplicată prin procesul verbal contestat cu sancțiunea Avertismentului, s-a atras atenția petentului asupra necesității respectării dispozițiilor legale în materie, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr.9316 din data de 21.01.2015, petentul R___ I____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 400 lei pentru nesocotirea prevederilor art.1 lit.h raportat la art.2 alin.4 din HCL 69/2014, Anexa II, fiindu-i imputat faptul că în urma verificărilor efectuate la data de 19.01.2015, orele 16.15, __________________________________-a constatat faptul că folosea o suprafață de teren situată în spatele imobilului, împrejmuită și închisă cu o poartă de lemn cu lacăt, pe care se află edificată o anexă din lemn, o bară de fier, fiind depozitate și diferite materiale din plastic și pet-uri, respectiv un moped, fără a deține un contract de închiriere ori concesiune a terenului.

Nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului verbal de efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute pentru validitatea sa. Conform art.17 din O.G. 2/2001: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele și prenumele contravenientului, lipsa denumirii și sediul persoanei juridice, a faptei săvârșite și a datei comiterii ei sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

În condițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001, procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale arătate, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu. De altfel, din analiza motivelor invocate de petent în susținerea plângerii, prima instanță a reținut că acestea vizează critici cu privire la modul de individualizare al sancțiunii, iar nu aspecte de legalitate.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a reținut că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art.1 din Anexa II la Hotărârea Consiliului Local nr.69/2014, pentru desfășurarea în bune condiții a activității de administrare a domeniului public și privat, se interzice: lit. h ocuparea sau folosirea terenurilor agricole sau neagricole, aflate în proprietatea statului și administrarea consiliului local sau în proprietatea Municipiului Reșița, fără contract de închiriere sau concesionare a terenului, nerespectarea acestei norme fiind sancționată cu amendă de la 400 la 1.000 lei.

Din analiza cuprinsului procesului verbal contestat prima instanță a reținut că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale raportată la minimul special de 400 lei, amendă apreciată ca nefiind corespunzătoare cu împrejurările de comitere a faptei, pericolul social al acesteia și circumstanțele personale ale petentului.

Potrivit art.7 alin.3 din OG 2/2001: instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă. Raportat la gradul redus de pericol social al abaterii, atitudinea de recunoaștere a faptei de către petent și circumstanțele sale personale favorabile, acesta neavând alte abateri anterioare datei încheierii prezentului procesul verbal contestat, prima instanță a apreciat că sancțiunea avertismentului este în măsură să contribuie la respectarea pe viitor a valorilor sociale protejate de legiuitor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, intimata Direcția Poliția Locală Reșița, solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței civile apelate, în sensul menținerii ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție contestat.

În susținerea apelului se arată că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică.

Prima instanță, intrând pe fondul cauzei și analizând materialul probator administrat, a reținut faptul că având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol sociale redus, se impune înlocuirea amenzilor aplicate, deoarece scopul esențial al unei sancțiuni nu este acela de a pedepsi cu orice preț, ci de a determina subiectele de drept să-și conformeze conduita în acord cu prevederile legale.

Apelanta consideră că hotărârea este nelegală și netemeinică, prima instanță realizând o interpretare eronată a legii și a probatoriului administrat în cauză, acordând o mai mare credibilitate și forță probatorie celor menționate de contravenient decât procesului verbal de contravenție încheiat de agentul constatator.

Se susține că deși petentul nu a adus nici o probă contrară celor menționate în procesul verbal de contravenție contestat, iar aspectele consemnate în acesta corespund realității, prima instanță a considerat în mod eronat că se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.

În speță, apelanta consideră că individualizarea sancțiunii contravenționale s-a realizat în mod corect si legal de către agentul constatator, raportat la limitele sancțiunii contravenționale și gradul pe pericol social redus al faptei.

În drept, invocă dispozițiile art.466 și urm. Cod procedură civilă.

Intimatul R___ I____ a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului ca netemeinic și nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Cu privire la sancțiunea amenzii contravenționale aplicată de agentul constatator consideră că aceasta este mult prea aspră în raport de fapta săvârșită, prima instanță procedând în mod corect la reindividualizarea acesteia.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este nefondat, din următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.9316 din data de 21.01.2015, petentul R___ I____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 400 lei pentru nesocotirea prevederilor art.1 lit.h raportat la art.2 alin.4 din HCL 69/2014, Anexa II, fiindu-i imputat faptul că în urma verificărilor efectuate la data de 19.01.2015, orele 16.15, __________________________________-a constatat faptul că folosea o suprafață de teren situată în spatele imobilului, împrejmuită și închisă cu o poartă de lemn cu lacăt, pe care se află edificată o anexă din lemn, o bară de fier, fiind depozitate și diferite materiale din plastic și pet-uri, respectiv un moped, fără a deține un contract de închiriere ori concesiune a terenului (fila 8 dosar fond).

Referitor la legalitatea actului constatator al contravenției, Tribunalul observă că prima instanță a apreciat corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și 19 din O.G. nr.2/2001, nefiind incidente dispozițiile art.17 din același act normativ, care reglementează cazurile de nulitate.

În ceea ce privește temeinicia actului constatator, Tribunalul consideră că prima instanță a reținut corect împrejurarea că prezumția de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată de contravenient, în urma administrării probelor cu ocazia cercetării judecătorești.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, precum și din verificarea considerentelor sentinței apelate, Tribunalul constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, fiind pronunțată ca urmare a analizării, în detaliu, a tuturor elementelor de fapt și de drept expuse în cererile și apărările formulate de către părți în cauză, în conformitate cu prevederile art.425 alin.1 lit.b Cod procedură civilă.

Cu privire la critica adusă sentinței, privind înlocuirea de către instanța de fond a sancțiunii contravenționale, constând în amendă în valoare de 400 lei, cu avertisment, Tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșit’’, iar în conformitate cu prevederile art.21 alin.3 din aceeași ordonanță, ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal’’.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor trebuie să se facă distincție între individualizarea legală a sancțiunii și individualizarea judiciară a sancțiunii.

Dispozițiile art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora instanța competentă hotărăște asupra sancțiunii aplicate, reglementează individualizarea judiciară a sancțiunii.

Spre deosebire de individualizarea legală a sancțiunii, realizată de legiuitor, individualizarea judiciară este opera instanței de judecată și constă în stabilirea și aplicarea sancțiunii pentru comiterea contravenției prin adaptarea sancțiunii la cazul individual, ținând cont de diversele criterii de individualizare.

Prima instanță a avut în vedere atât dispozițiile art.7 cât și criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 și, întrucât gradul de pericol social al faptei este unul scăzut, aceasta nefiind de natură a atrage prejudicii grave, cu luarea în considerare a faptului că petentul se află la prima abatere de acest gen, precum și faptul că amenda contravențională în cuantum de 400 lei nu este proporțională cu fapta săvârșită, a apreciat în mod corect că înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului este în măsură să atingă gradul de severitate și prevenție necesar împiedicării săvârșirii unor fapte similare de către petent pe viitor.

Față de cele mai sus enunțate, Tribunalul, constatând că nu există motive de schimbare sau anulare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, apreciază că apelul formulat este nefondat.

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelanta Direcția Poliția Locală Reșița împotriva sentinței civile nr.864/04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul R___ I____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ REȘIȚA, cu sediul în Reșița _______________, nr.39, jud. C____-S______, cod fiscal xxxxxxxx, cont bancar RO45TREZ24AxxxxxxxxxxxxX deschis la Trezoreria Reșița împotriva sentinței civile nr.864/04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul R___ I____, CNP xxxxxxxxxxxx, domiciliat în mun. Reșița, Aleea Hunedoara, __________, ___________________-S______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I_____ M____ A________ O___ S____

GREFIER,

S____ D______

RED.IM/28.12.2015

TEHNODAC.SD/28.12.2015

4 ex., 2 ______________

JUD.FOND: P___ A_____