R O M Â N I A

JUDECĂTORIA NĂSĂUD

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX SENTINȚA CIVILĂ NR. 2598/2015

Ședința publică din data de 21 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P____ E____ M_____ , judecător

GREFIER : G___ L_______

Pe rol fiind pronunțarea plângerii contravenționale formulată de petentul N_____ L______ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr.xxxxxxx din data de 02.12.2014 încheiat de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița Năsăud .

Dezbaterea pe fond a cauzei s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2015, conform încheierii de ședință de la acea dată, pronunțarea cauzei fiind amânată pentru data de 21 octombrie 2015, în vederea deliberării, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință .

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29-12-2014 în dosarul cu numărul de mai sus, petentul N_____ L______, în contradictoriu cu intimatul I__ Bistrița-Năsăud și cu ______________________________ SA – sucursala Bistrița-Năsăud, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data 02.12.2014, ca fiind netemeinic, deoarece nu are nici o culpă în producerea accidentului în care a fost implicat.

În fapt, petentul a arătat că la data de 02.12.2014 se deplasa pe raza localității L____ Ilvei, ______________________________ L____ Ilvei spre Ilva M___. În dreptul numărului 129 de pe _______________________________-a asigurat, a semnalizat intenția de a schimba direcția de mers în sensul de a intra pe un podeț la dreapta, când autovehiculul pe care-l conducea a fost lovit în partea dreaptă de autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, care venea din spate.

După producerea accidentului, la fața locului s-a prezentat agentul constatator care neluând în considerare condițiile în care s-a produs accidentul și ignorând declarațiile părților, a constatat prin procesul verbal contestat că petentul a pătruns pe contrasens după care a efectuat virajul la dreapta fără să se asigure, faptă pentru care l-a sancționat pe acesta pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.

Deoarece agentul constatator a ignorat pe durata luării declarațiilor poziția și susținerile petentului acesta a refuzat să semneze procesul verbal, acesta fiindu-i comunicat ulterior, la data de 18.12.2014.

Deoarece petentul a considerat că a respectat prevederile legale referitoare la obligațiile ce i-au revenit la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers, iar producerea accidentului s-a produs din culpa celuilalt conducător auto care nu a adaptat viteza de mers la condițiile unui carosabil pe care se depusese un strat consistent de zăpadă, a solicitat prin prezenta acțiune anularea procesului verbal contestat ca fiind neîntemeiat.

În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe prevederile OG nr. 2/2001 și pe prevederile art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.

În probațiune, petentul a solicitat audierea martorului asistent, încuviințarea interogatoriului luat celuilalt conducător auto implicat în accident și a solicitat intimatului să depună la dosar eventualele planșe foto de la locul accidentului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.01.2015, ______________________________ SA – sucursala Bistrița-Năsăud, în calitate de asigurător de răspundere civilă a solicitat admiterea plângerii petentului, apreciind că susținerile acestuia sunt întemeiate, raportat la împrejurările în care a avut loc accidentul și la faptul că autovehiculul condus de petent a fost lovit de către au autovehicul care circula din spate.

Asigurătorul de răspundere civilă ______________________________ SA a mai arătat prin întâmpinarea sa că din informațiile pe care le deține celălalt conducător auto implicat în accident este numitul P____ G_______, domiciliat în localitatea C_____ M__, nr. 183, Bistrița-Năsăud, iar culpa pentru producerea accidentului ar aparține acestuia, raportat la nerespectarea prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 4 din OUG nr. 195/2002, respectiv pentru nepăstrarea unei distanțe corespunzătoare față de vehiculul care îi precede.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 10-02-2015, intimatul I__ – Bistrița-Năsăud a solicitat respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată.

În fapt, intimatul a arătat prin întâmpinarea sa că petentul a fost sancționat contravențional pentru faptele prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 raportat la art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 02.12.2014 orele 13:20 petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe raza localității L____ Ilvei, iar în dreptul imobilului cu nr. 129 a trecut pe contrasens după care a virat la dreapta fără să se asigure că din spate circula regulamentar un autovehicul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, condus de P____ G_______, a intrat în coliziune cu acesta rezultând avarii la ambele autovehicule.

Intimatul a mai arătat prin întâmpinarea sa că faptele pentru care petentul a fost sancționat contravențional au fost corect încadrate în drept, normele de drept care prevăd contravențiile respective fiind menționate în cuprinsul procesului verbal, iar sancțiunile aplicate se încadrează în limitele legale. De asemenea intimatul a mai arătat prin întâmpinarea sa că susținerile petentului referitor la modalitatea de producere a accidentului nu sunt întemeiate raportat la probele de la dosar și de asemenea nu se susține nici afirmația petentului referitoare la modalitatea în care agentul constatator ar fi efectuat cercetările la fața locului.

În probațiune, intimatul a depus odată cu întâmpinarea copia procesului verbal contestat, planșele foto surprinse la fața locului, raportul agentului constatator și declarațiile celor doi conducători auto, fișa de intervenție la eveniment și istoricul sancțiunilor petentului.

Procesul verbal a fost încheiat la data de 02.12.2014, a fost comunicat petentului la data de 18.12.2014 (fila 25), iar plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 29.12.2014 în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului verbal, prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

Plângerea petentului a fost timbrată conform prevederilor art. 19 din OUG nr. 80/2013, așa cum rezultă din chitanța AAA14 xxxxxxxxxx din 22.12.2014 (fila 5)

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 02.12.2014, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la aceeași dată, petentul contravenient N_____ L______ a fost sancționat contravențional conform art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 raportat la art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aplicându-i-se o sancțiune principală cu avertisment și sancțiunea complementară de acordare a 3 puncte de penalizare.

Procesul verbal nu a fost semnat de către petent, acesta refuzând primirea actului de constatare.

Conform art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, „(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale”, iar potrivit prevederilor art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)”

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu, în caz contrar putându-se ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare. Astfel, dacă în cercetarea legalității unui act administrativ, așa cum este procesul verbal de contravenție judecătorul învestit ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui limitându-se doar la cele invocate de petent să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit dar care produce efecte juridice.

Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.

În concret, aceasta înseamnă că în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci, mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității absolute.

În cauză, petentul nu a invocat neregularități cu privire la modalitatea în care a fost încheiat procesul verbal contestat, la conținutul acestuia sau la elementele obligatorii pe care acesta trebuie să le conțină. Singurele aspecte de nelegalitate invocate de către petent au fost cele referitoare la modalitatea concretă în care agentul constatator a efectuat cercetarea împrejurărilor în care s-a produs accidentul, arătând că acesta nu a ținut seama și de declarațiile sale.

Având în vedere natura acestor aspecte invocate de către petent, instanța apreciază că se impune ca acestea să fie analizate odată cu temeinicia actului contestat.

Având în vedere aceasta, dar și pe baza analizei actului respectiv, instanța apreciază că procesului verbal contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, urmând a trece la verificarea temeiniciei acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța apreciază că fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul verbal de constatare a contravenției este un act autentic cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Fiind un act autentic, până la dovada contrară, procesul verbal se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său, dacă au fost constatate direct (proprius sensibus), prin propriile simțuri de către agentul constatator, sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul.

În cauză, fapta presupus contravențională nu a fost constatată direct de către agentul constatator, acesta fiind sesizat la data de 02.12.2014 ora 13:34, cu privire la producerea accidentului respectiv, conform Fișei de intervenție la eveniment depus la dosar (fila 33). Ora finalizării intervenție a fost ora 18:00.

În aceste condiții, cu atât mai mult, prezumția de temeinicie a proceselor verbale de constatare a contravenției nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite, în anumite condiții, presupusului contravenient ca în cursul judecării plângerii sale, să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Cu toate acestea, inversarea prezumției în favoarea petentului nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod procedură civilă, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 10 Cod procedură civilă încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

În același sens, instanța mai retine că, în conformitate cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului stabilite prin jurisprudența sa constantă, unul din elementele fundamentale ale unui proces echitabil este egalitatea armelor, constând în aceea că fiecare dintre părțile aflate în litigiu beneficiază de aceleași drepturi în ceea ce privește dovedirea temeiniciei/netemeiniciei pretențiilor. În acest context, organul constatator fiind acela care întocmind procesul-verbal de constatare, acesta constituind o probă în vederea dovedirii faptei sancționate contravențional, se află din acel moment pe o poziție de superioritate având avantajul probei preconstituite care, în același timp, se bucură de o prezumție de autenticitate și de veridicitate. În aceste condiții, singura posibilitate de echilibrare a șanselor, a armelor și a garanțiilor procesuale este aceea ca presupusului contravenient să-i fie pus la dispoziție un ansamblu de mijloace procesuale prin intermediul cărora să poată dovedi netemeinicia actului sancționator.

Astfel, pentru garantarea egalității armelor în sensul restabilirii caracterul de proces echitabil în înțelesul art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va trebui să asigure un echilibru între prezumția de veridicitate si legalitate a actului sancționator ca act administrativ încheiat de către un funcționar al statului în exercitarea funcției sale și prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul. Aceste două prezumții ridicate la nivel de principii în materie contravențională nu trebuie absolutizate, atâta timp cât petentului i s-a acordat posibilitatea de a propune probe în apărare, respectându-se, astfel, garanțiile prevăzute de art. 6 par. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca instanța să dea prioritate uneia sau alteia dintre cele două prezumții arătate în funcție de particularitatea speței, de motivele și probele invocate de părți.

În cauză, petentul a contestat fapta constatată prin procesul verbal prin plângerea sa adresată instanței, arătând că fapta reținută în sarcina sa nu-i este imputabilă, culpa pentru accidentul produs revenindu-i în totalitate celuilalt conducător auto implicat în accident, care pe fondul unui carosabil acoperit cu un strat consistent de zăpadă, așa cum rezultă și din planșele foto depuse la dosar (fila 29-32) nu a păstrat distanța minimă față de autovehiculul din fața sa.

Pentru aceste considerente, dar și mai ales pentru că în cauză starea de fapt nu a fost constatată direct de către agentul constatator ci ulterior, după sosirea acestuia la fața locului, instanța apreciază că se impune a se acorda întâietate prezumției de nevinovăție a presupusului contravenient în raport cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, ca act administrativ încheiat de către un funcționar al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce înseamnă că intimatul este cel care va avea sarcina probei, adică va trebui să dovedească prin probele propuse starea de fapt reținută prin procesul verbal contestat.

Având în vedere probele administrate în cauză instanța apreciază că intimatul nu a făcut dovada stării de fapt reținută de agentul constatator prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent.

Astfel, din declarațiile ambilor conducători auto implicați în accident (fila 27,28) rezultă că aceștia circulau în același sens de mers, pe _____________________________ Ilvei, iar în dreptul imobilului cu numărul 129, petentul a intenționat să vireze spre dreapta pentru a intra pe un drum lateral.

Chiar dacă așa cum rezultă și din planșele foto depuse la dosar (fila 29-32), autovehiculul condus de petent a fost lovit în partea dreaptă, este de necontestat faptul că autovehiculul care la colizionat circula din spate, iar coliziunea în partea dreaptă a autovehiculului petentului se explică tocmai prin faptul că acesta era deja încadrat pentru a intra pe drumul lateral din dreapta la momentul impactului.

În aceste condiții, chiar dacă așa cum se susține și de către agentul constatator prin starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat, petentul a avut inițial o traiectorie ușor spre stânga, tocmai pentru a se putea încadra pe drumul lateral – dreapta mai îngust, în condițiile în care carosabilul era acoperit un strat consistent de zăpadă, conducătorul autovehiculului care circula din spate avea obligația de a păstra o distanță minimă față de autovehiculul care circula în față.

Pe de altă parte, raportat la încadrarea faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, respectiv obligațiile impuse de prevederile art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, instanța apreciază că din probele administrate nu rezultă cu certitudine faptul că petentul nu ar fi respectat obligațiile impuse la efectuarea unei manevre de schimbare a direcției de mers.

Pentru aceste considerente, instanța apreciază că intimatul, prin probele administrate, nu a făcut dovada stării de fapt reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal contestat, motiv pentru care va admite plângerea petentului acestuia ca fiind întemeiată.

Având în vedere acestea, instanța apreciază că nu se mai impune analiza cu privire la proporționalitatea sancțiunii aplicate în raport cu pericolul social al faptei săvârșite.

Prin urmare, întrucât intimatul, nu a făcut dovada stării de fapt reținute de agentul constatator, potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite plângerea petentului și va anula procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data 02.12.2014 ca fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea contravențională formulată de petentul N_____ L______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în L____ Ilvei, _______________________, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul I__ – Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, _________________________. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data 02.12.2014.

Dispune anularea procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data 02.12.2014 ca neîntemeiat.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Năsăud.

Pronunțată in ședință publica de azi, 21.10.2015.

Președinte Grefier

P____ E____ M_____ G___ L_______

Red. P.E.M/G.L/ 5 exp./14.12.2015