r O M Â N I A

JUDECĂTORIA NĂSĂUD

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2602/2015

Ședința publică din data de 21 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E____ M_____ P____- JUDECĂTOR

GREFIER : R_____ D______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe petent T____ I___, împotriva și pe intimat C.N.A.D.N.R.-S.A. -C______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție plg.contrav. O.G.15/2002-p.v.seriaR15nr.xxxxxxx/08.06.2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților:

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care :

Dezbaterea cauzei s-a făcut în fond la data de 7 octombrie 2015, când toate susținerile și cererile părților s-au consemnat în scris în încheierea de ședință din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29-06-2015 în dosarul cu numărul de mai sus, petentul T____ I___ în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C______ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din data de 08.06.2015 ca fiind netemeinic și nelegal.

În fapt, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat contravențional, pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002, fiind reținut în sarcina sa faptul că autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXX a circulat la data de 18.12.2014 ora 21:56 pe DN 1 C KM 18+392 m, prin localitatea J___, jud. Cluj, fără a deține rovinietă valabilă.

Prin cererea sa petentul a invocat nulitatea procesului verbal contestat motivat de faptul că acesta nu a fost încheiat potrivit prevederilor OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, ci în formă electronică. De asemenea, petentul mai invocă nulitatea procesului verbal contestat având în vedere că acesta nu a fost semnat de nici un martor în condițiile în care s-a încheiat în lipsa persoanei sancționate, condiție prevăzută de art. 17 și 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001. De asemenea petentul a mai invocat faptul că procesul verbal contestat i-a fost comunicat după aproape 6 luni de la data care se constată că a comis fapta.

Pe fondul cauzei, petentul a invocat netemeinicia procesului verbal contestat, motivat de faptul că autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXX a fost condus la data respectivă de către fiul său, fapta contravențională nefiind săvârșită de către petent.

În drept, petentul și-a motivat plângerea.

În probațiune, petentul a depus copia procesului verbal de contravenție contestat, copia certificatului de înmatriculare și copia plicului cu data de primire la poștă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 22-07-2015, intimatul C.N.A.D.N.R. SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C______ solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 08.06.2015 ca fiind temeinic și legal.

În fapt, intimatul arată că la data de 18-12-2014, pe DN 1C km 18+392m, pe raza localității J___, jud. Cluj, vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, aparținând petentului, a fost surprins circulând fără a deține rovinietă valabilă, sens în care a fost încheiat procesul verbal contestat de petent, cu respectarea prevederilor OG nr. 15/2002, coroborate cu prevederile OG nr. 2/2001. Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederile art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de M.A.I. – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

De asemenea intimatul a mai arătat prin întâmpinarea sa că susținerile petentului cu privire la semnătura electronică nu sunt întemeiate întrucât procesul verbal contestat a fost semnat olograf de către agentul constatator.

În drept, intimatul a invocat în apărarea sa prevederile OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Ordinul MTI nr. 769/2010 – Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În probațiune, a depus depune odată cu întâmpinarea proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator, dovada de comunicare a procesului verbal.

Procesul verbal contestat a fost comunicat petentului la data de 17.06.2015, iar plângerea a fost înregistrată prin registratura instanței la data de 29.06.2015, în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform prevederilor art. 31 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

Acțiunea a fost legal timbrată potrivit prevederilor art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, așa cum rezultă din chitanța cu ___________ nr. xxxxxxx din 29.06.2015 (fila 6).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 08.06.2015, prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx, petentul contravenient T____ I___ a fost sancționat contravențional conform prevederilor art. 8 alin. 3 ind. 2 din OG nr. 15/2002, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 250 lei. Conform art. 8 alin. 4 din OG nr. 15/2002, petentul are posibilitatea de a achita numai jumătate din cuantumul amenzii, în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului verbal. Potrivit prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului și a martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale S.I.E.G.M.C.R.

Procedura de comunicare a procesului verbal s-a îndeplinit la data de 17.06.2015, potrivit procesului verbal depus la dosar de intimat din care rezultă că petentul a refuzat primirea (fila 16), dar și din recipisa poștală depusă la dosar de către petent (fila 4), fiind respectate prevederile art. 27 din OG nr. 2/2002.

Conform prevederilor art. 8 alin. 1, 2 și 4 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România „(1) Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă; (2) Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2; (4) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute de prezentul act normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.”, iar conform Anexei 2 din același act normativ, în cazul autoturismelor, cuantumul amenzii este între 250 lei și 500 lei.

Potrivit prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din același act normativ „(2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției; (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției”.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.

În procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu, în caz contrar putându-se ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare. Astfel, dacă în cercetarea legalității unui act administrativ, așa cum este procesul verbal de contravenție judecătorul învestit ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui limitându-se doar la cele invocate de petent să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit dar care produce efecte juridice.

Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.

Prin urmare, în momentul în care instanța este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, în speță un proces verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, aceasta, în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act nelegal, trebuie să-l analizeze având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.

În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelor care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător. Acest demers înseamnă și faptul că în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci, mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.

În cauză, petentul a invocat neregularități în ceea ce privește modalitatea în care s-a făcut constatarea faptei și modalitatea de încheiere a procesului verbal contestat, arătând prin cererea sa că procesul verbal nu a fost încheiat în prezența unui martor, având în vedere lipsa petentului, iar pe de altă parte procesul verbal a fost semnat electronic și nu olograf și de asemenea acesta i-a fost comunicat după aproape 6 luni de la constatarea faptei, fiind încălcate astfel prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Susținerile petentului sunt neîntemeiate.

Astfel potrivit prevederilor art. 13 din OG nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei iar în cauză fapta a fost săvârșită la data de 18.12.2014, iar constatarea acesteia și aplicarea sancțiunii s-a făcut la data încheierii procesului verbal, respectiv la data de 08.06.2015, deci la mai puțin de 6 luni de la săvârșirea faptei. De asemenea, potrivit prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din în OG nr. 15/2002, (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1), ceea ce înseamnă că, procesul verbal contestat a fost legal încheiat din acest punct de vedere. În cauză procesul verbal a fost comunicat într-un termen mai mic de 30 de zile de la data încheierii sale.

În ceea ce privește susținerea petentului cu privire la faptul că procesul verbal contestat a fost semnat electronic și nu olograf așa cum prevede OG nr. 2/2001, aceasta este de asemenea neîntemeiată, din analiza actului respectiv rezultând fără echivoc că acesta a fost semnat olograf la rubrica Agent constatator V_____ A_____ T_____, (fila 3) de către persoana care are această calitate potrivit autorizației de control 8.0.183 (fila 15).

Având în vedere aceasta, dar și pe baza analizei actului respectiv, instanța apreciază că procesul verbal contestat a fost legal încheiat, cu respectarea normelor legale în vigoare la data încheierii acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța apreciază că fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul verbal de constatare a contravenției este un act autentic cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Fiind un act autentic, până la dovada contrară, procesul verbal se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său, dacă au fost constatate direct (proprius sensibus), prin propriile simțuri de către agentul constatator, sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. În cauză, fapta nu a fost constatată direct de către agentul constatator ci prin mijloace tehnice omologate, consemnându-se aceasta în procesul verbal contestat, conform prevederilor art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002, la dosar fiind depuse proba foto obținută cu sistemul S.I.E.G.M.C.R. (fila 13-14) și autorizația de control a agentului constatator (fila 15).

Deoarece fapta nu a fost constatată direct de către agentul constatator, această prezumție de temeinicie a proceselor verbale de constatare a contravenției nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite, în anumite condiții, presupusului contravenient ca în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Cu toate acestea, inversarea prezumției în favoarea petentului nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod procedură civilă, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 10 Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul. Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate prin procesul verbal respectiv și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, doar petentului.

În același sens, instanța mai retine că, în conformitate cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului stabilite prin jurisprudența sa constantă, unul din elementele fundamentale ale unui proces echitabil este egalitatea armelor, constând în aceea că fiecare dintre părțile aflate în litigiu beneficiază de aceleași drepturi în ceea ce privește dovedirea temeiniciei/netemeiniciei pretențiilor.

Organul constatator fiind acela care întocmind procesul-verbal de constatare constituie o probă în vederea dovedirii faptei sancționate contravențional, se află din acel moment pe o poziție de superioritate având avantajul probei preconstituite care, în același timp, se bucură de o prezumție de autenticitate și de veridicitate. În aceste condiții, singura posibilitate de echilibrare a șanselor, a armelor și a garanțiilor procesuale este aceea ca presupusului contravenient să-i fie pus la dispoziție un ansamblu de mijloace procesuale prin intermediul cărora să poată dovedi netemeinicia actului sancționator.

Astfel, prin garantarea egalității armelor este restabilit caracterul de proces echitabil în înțelesul art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Deși, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza A_____ c. României), trebuie să existe un raport de proporționalitate între prezumțiile de veridicitate si legalitate a actului sancționator și prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, aceste principii nu trebuie însă absolutizate, atâta timp cât petentului i s-a acordat posibilitatea de a propune probe în apărare, respectându-se, astfel, garanțiile prevăzute de art. 6 par. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Făcându-se aplicarea acestor principii statornicite prin practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, i s-a oferit șansa petentului de a propune probe în vederea stabilirii unei stări de fapt contrare celei reținute prin procesul verbal de contravenție.

În cauză, petentul nu a contestat faptul că la data de 18-12-2014, pe DN 1C km 18+392m, pe raza localității J___, jud. Cluj, vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXX, a fost surprins circulând fără a deține rovinietă valabilă, ci a contestat faptul că ar fi condus la acea dată autoturismul respectiv, susținând că acesta ar fi fost condus de fiul său.

În aprecierea instanței, susținerile petentului nu au nici o relevanță în cauză.

Astfel, pe de altă parte petentul nu a solicitat încuviințarea nici unei probe din care să rezulte starea de fapt pe care o susține, iar pe de altă parte potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit. b) OG nr. 15/2002, în sensul acestui act normativ, prin noțiunea de utilizator se înțelege persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

În acest context instanța apreciază că susținerile petentului cu privire la temeinicia procesului verbal sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, instanța apreciază că petentul, prin probele administrate nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal legal încheiat de agentul constatator cu ocazia constatării contravenției cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale.

Cu privire la proporționalitatea sancțiunii aplicate în raport cu pericolul social al faptei săvârșite, instanța apreciază că aceasta a fost corect stabilită de către organul constatator, cu atât mai mult cu cât amenda stabilită este în cuantumul minim legal, iar contravenientului i s-a adus la cunoștință în cuprinsul procesului verbal contestat că are posibilitatea conform prevederilor art. 8 alin. 4 din OG nr. 15/2002 să achite doar jumătate din cuantumul amenzii aplicate.

Prin urmare, întrucât petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute prin procesul verbal contestat potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, , în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea acestuia ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T____ I___, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în _____________________, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, CUI xxxxxxxx, ORC JXXXXXXXXXXX, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, având ca obiect plângere contravențională, împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din data de 08.06.2015, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Năsăud.

Pronunțată în ședința publică din 21.10.2015.

Președinte Grefier

P____ E____ M_____ R_____ D______

E.P. 14 Decembrie 2015