Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Anulare proces verbal contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 154 A

Ședința publică din 28 ianuarie 2016

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, sector 5, ____________________, în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă nr. 1 Suceava , cu sediul în Scheia, ____________________, județul Suceava și petenta intimată ____________________ D______, cu sediul în _____________________. 49, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 693/30.03.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______, având ca obiect plângere contravențională.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 22 ianuarie 2016 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil, de față;

Prin sentința civilă nr. 693 din 30..03.2015 Judecătoria D______ a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta _____________________ D______, în contradictoriu cu intimat Agenția Națională de Administrare Fiscală și a înlocuit sancțiunile pecuniare și sancțiunile complementare aplicate petentei prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx din 08.07.2014, cu „avertisment”.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 3.07.2014 inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Suceava au efectuat un control operativ inopinat, prin sondaj, la Punctul de Lucru aparținând societății petente situat în mun. D______, ________________________________> In urma controlului a fost întocmit procesul verbal nr. xxxxxxx /SV/3.07.2014. In data de 8.07.2014, administratorul societății împreună cu contabila s-au prezentat cu documentele soli citate la sediul DRAF Suceava, ocazie cu care a fost întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. xxxxxxx din 8.07.2014 prin care au fost aplicate petentei două sancțiuni contravenționale principale cu amendă de 8000 lei și, respectiv de 2500 lei. Totodată s-a dispus aplicarea a două sancțiuni contravenționale complementare și anume confiscarea sumei de 498,5 lei și suspendarea activității societății pe o perioadă de 3 luni la punctul de lucru începând cu data întocmirii procesului verbal, măsură care este exagerată în raport cu fapta constatată.

Suma de bani în valoare de 498,5 lei care nu a putut fi justificată prin bonuri fiscale sau chitanțe emise reprezintă de fapt suma de bani lăsată de către administratorul societății la începutul programului ca monedă de schimb, fapt declarat și de către gestionarul magazinului A_________ G_______ A____ la data controlului.

In acest sens a fost prezentat un înscris cu următoarea mențiune: 500 lei această sumă este zilnic sunt bani pentru schimb, înscrisul fiind ștampilat și semnat de către administrator.

Potrivit disp. art. 21 alin.3 din OUG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

In speță, prima instanță a apreciat că sancțiunea aplicată este prea mare în raport cu gravitatea faptei, cu suma constatată și cu activitatea desfășurată de către societatea petentă.

Din aceste considerente, instanța de fond a admis în parte plângerea formulată și a înlocuit sancțiunile pecuniare și sancțiunile complementare cu avertisment.

Împotriva acestei sentințe, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală Suceava a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul respingerii plângerii contravenționale, motivat de faptul că petenta _________________ SRL D______ a săvârșit cele două fapte contravenționale prevăzute prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/08.07.2014, respectiv cea prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1991 și cea prevăzută de art. 270 ind. 3 din Legea nr. 31/1990, iar sancțiunile stabilite au fost legal aplicate în baza dispozițiilor prevăzute în legile speciale.

Arată apelanta că suma de 499,5 lei identificată ca diferență dintre soldul faptic și cel scriptic, putea fi justificată prin documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal deoarece aceste aparate permit introducerea de sume nefiscale sub forma de sume introduse, tocmai în ideea de a putea justifica sumele de bani în plus la punctele de vânzare unde există în funcțiune aparate de marcat electronice fiscale.

Ca urmare, nu poate fi reținută apărarea că suma de bani în plus reprezenta „bani pentru schimb”, lăsată de către administratorul societății la începutul programului ca monedă de schimb, deoarece operatorul trebuia să introducă în casa de marcat suma respectivă prin generarea unui bon nefiscal în care aceasta să fie evidențiată.

În această situație suma respectivă nu a putut fi justificată la momentul controlului și, în mod corect, inspectorii antifraudă au constatat săvârșirea contravenției prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, aplicând sancțiunea minimă a amenzii, de 8.000 lei, precum și sancțiunile complementare constând în confiscarea și suspendarea activității – sancțiuni care sunt obligatorii, nefiind lăsate la latitudinea agentului constatator.

Or, prima instanță de judecată a înlăturat aceste sancțiuni fără a motiva hotărârea, făcând doar trimitere la disp. art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Precizează apelanta că, în jurisprudență s-a statuat asupra faptului că instanța nu are posibilitatea înlăturării sancțiunilor complementare și că, în caz contrar, are loc o încălcare a principiului constituțional al separației puterilor în stat.

Mai mult decât atât, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1096/2009 a reținut că suspendarea activității nu este o măsură de natură a restrânge libertatea comerțului sau de a afecta obligațiile statului de a asigura protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară sau crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură prin care statul dă expresie tuturor acestor obligații constituționale.

Totodată, prin Decizia nr. 308/2013, Curtea Constituțională a arătat faptul că sancțiunea complementară a suspendării activității unității urmărește protejarea ordinii de drept și a interesului social.

Mai arată apelanta că fapta comisă de către petentă prezintă un grad ridicat de pericol social, întrucât legiuitorul, prin sancțiunile stipulate, urmărește neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.

În ce privește cea de-a doua contravenție reținută prin procesul verbal, apelanta a arătat că petenta se face vinovată de săvârșirea acesteia și că a fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de lege, în sumă de 2.500 lei.

Învederează apelanta că transformarea în avertisment a amenzilor contravenționale, face ca petentul să considere că faptele sale nu reprezintă un pericol grav și că, la un eventual control ulterior, va putea recurge la aceeași cale de atac, invocând hotărârea civilă de față și aceleași motive de lipsă a pericolului social.

Or, faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că desfășurarea activităților comerciale ilicite produce consecințe negative directe și pe termen lung asupra economiei naționale, iar amenzile aplicate reprezintă singurul mod în care petentul poate conștientiza gravitatea faptelor și a consecințelor acestora.

Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând apelul declarat, instanța reține următoarele:

Prin sentința nr. 693/30.03.2015, Judecătoria D______ nu a anulat procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/08.07.2014 întocmit pe numele petentei _____________________________, reținând că aceasta a săvârșit cele două contravenții descrise prin actul constatator - prevăzute de art. 10 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999 și, respectiv, 270 indice 3 din Legea nr. 31/1990 – însă, a dispus înlocuirea sancțiunilor pecuniare aplicate acesteia, precum și a sancțiunilor complementare, cu sancțiunea „avertisment”.

Tribunalul constată că dispoziția primei instanțe este nelegală, întrucât:

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 5 ale OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, avertismentul și amenda contravențională fac parte din categoria sancțiunilor contravenționale principale, existând posibilitatea de a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, doar în condițiile prev. de art. 7 din același act normativ, fără însă a se putea înlocui sancțiunile complementare aplicate prin procesul verbal, constând în confiscarea sumei de 499,5 lei și suspendarea activității societății pentru o perioadă de 3 luni, cu sancțiunea principală a avertismentului, așa cum în mod greșit judecătoria a procedat în cazul de față.

În ce privește sancțiunile complementare aplicate prin procesul verbal, instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile prevăzute de art. 5 alin (5) din OUG nr. 2/2001, potrivit cărora: „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei și pot fi cumulate.”

Ca urmare, față de sancțiunile principale aplicate petentei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 10 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999 și, respectiv, 270 indice 3 din Legea nr. 31/1990, tribunalul constată că amenzile aplicate acesteia sunt în sumă de 8.000 lei și, respectiv 2.500 lei, fiind situate la nivelul minimului special prevăzut de actele sancționatoare.

Prima instanță a menținut săvârșirea contravențiilor, petenta nu a formulat apel, iar tribunalul apreciază că sancțiunile principale aplicate acesteia corespund gradului de pericol social al faptelor săvârșite, prezumat de către legiuitor la nivel ridicat, având în vedere limitele amenzii stabilite prin legea specială, cât și scopul pentru care s-au instituit aceste reglementări, respectiv combaterea evaziunii fiscale.

În considerarea celor anterior menționate, tribunalul apreciază că nu se poate face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 2/2001 privind înlocuirea sancțiunilor amenzii cu avertisment, întrucât această măsură ar fi posibilă doar în cazul unor fapte de gravitate redusă, ceea ce nu este cazul în speță.

Față de sancțiunea complementară a suspendării activității petentei pe o perioadă de 3 luni, instanța se va raporta la jurisprundența CEDO, reținând că:

Prin cauza N_______ G_______ contra României, Curtea a arătat că este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese verbale de contravenție, să acorde petenților, în mod efectiv, posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator, precum și posibilitatea de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. De asemenea, a arătat că: nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere articolului 6 din convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrariul.

De asemenea , CEDO a stabilit că „trebuie menținut un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Grija de a asigura un astfel de echilibru este inerentă mecanismului convenției. Curtea reamintește, de asemenea, că echilibrul este distrus atunci când persoana în cauză suportă o sarcină specială și exorbitantă” (hotărârea Sporrong și Lonnroth).

Astfel, cerința proporționalității presupune ca ingerința „să fie necesară într-o societate democratică”, să răspundă „unei nevoi sociale imperioase”, iar argumentele invocate în sprijinul ei să fie „pertinente și suficiente” (cauza C______ și M_____ c. României, para. 88-90).

Ca urmare, deși din redactarea textului legal aplicabil în speță rezultă că sancțiunea complementară se aplică de drept, instanța – în considerarea practicii CEDO anterior menționată – constată că a fost criticată modalitatea de aplicare a unei sancțiuni în mod automat și fără a putea fi supusă aprecierii instanțelor judecătorești, statuând că o asemenea reglementare nu este compatibilă cu prevederile Convenției.

În consecință, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat, respectiv efectele pe care le implică suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni, și care sunt de natură a produce grave prejudicii pentru activitatea de comerț desfășurată, precum și de necesitatea păstrării unui just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului., dar și de modificările legislative ulterioare prevăzute de art. 11 din OUG nr. 28/1999, potrivit cărora „suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancțiune aplicată la aceeași unitate într-un interval de 24 de luni în situațiile prevăzute la pct. (iv) și (vi), indiferent pentru care dintre situațiile prevăzute la pct. (i) - (vi) a fost aplicată sancțiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni;”, tribunalul apreciază că se impune în cazul petentei, care este la prima abatere de acest fel, măsura reducerii sancțiunii complementare privind suspendarea activității de la 3 luni la 1 lună, considerându-se că aceasta corespunde mai bine cerinței proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

Totodată, tribunalul apreciază că se impune și menținerea sancțiunii complementare a confiscării sumei de 499,5 lei, aplicată prin același proces verbal, sumă care nu a fost justificată de către petentă cu bonuri de masă sau chitanțe, la momentul efectuării controlului.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă , tribunalul admite apelul,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Admite apelul formulat de apelanta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, sector 5, ____________________, în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă nr. 1 Suceava , cu sediul în Scheia, ____________________, județul Suceava și petenta intimată ____________________ D______, cu sediul în _____________________. 49, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 693/30.03.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______.

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:

Menține sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 8.000 lei procesul verbal de contravenție __________, nr. xxxxxxx/08.07.2014 pentru săvârșirea de către intimata S.C. E______ I____ S.R.L. D______ a contravenției prev. de art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 .

Menține sancțiunea complementară a confiscării sumei de 499,5 lei.

Reduce măsura complementară a suspendării activității societății petente de la 3 luni la o lună.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2016.

Președinte Judecător Grefier

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. R.M./12.02.2016

Jud. A________ E____ C_____

Dact. A.E.

ex. 5