Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Civilă nr. 1599 /A

Ședința publică din data de 09 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R_____ N___

Judecător G_______ B______

Grefier S_____ C______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul M___ P___ E_____ împotriva sentinței civile nr.500/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Politie T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns în reprezentarea apelantului domnul avocat Iuhasz A____, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul apelantului depune la dosar delegația avocațială și taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform chitanței nr. 8/09.10.2015.

Potrivit disp. art.131 alin.1 coroborate cu disp. art. 95 pct. 4 Cod Procedură Civilă, aprobat prin Legea nr.134/2010, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza art.394 C.pr.civ. instanța încheie dezbaterile și acordă cuvântul pe apel.

Apărătorul apelantului pune concluzii de admitere a apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii aplicate, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.500/26.02.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulata de petentul M___ P___ E_____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Politie T____, împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.07.2014 de Poliția Lugoj.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.07.2014 de Poliția municipiului Lugoj s-a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 360 lei reprezentând 4 puncte amendă și s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 alin. 1 lit. „i” din H.G. nr.1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. „e” din OUG nr. 195/2002. S-a reținut în fapt că în data de 02.07.2014 ora 10,15, petentul a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 6 km 520+200 m și a efectuat o manevră de depășire a unui autovehicul încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers.

La rubrica „Mențiuni” s-a consemnat doar faptul că petentul a luat la cunoștință despre suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile.

Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție în conformitate cu dispozițiile art.34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că acesta conține toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, de dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că acesta beneficiază de prezumția de veridicitate deoarece fapta a fost constatată în mod nemijlocit de agentul constatator. Petentul nu contestă săvârșirea faptei, ci raportat la împrejurările concrete în care susține că ar fi fost săvârșită solicită o reindividualizare a sancțiunii aplicate de agentul constatator.

În consecință, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție contestat este legal și temeinic.

In baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța poate să hotărască și asupra tipului de sancțiune contravențională aplicată petentului. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale.

La stabilirea sancțiunii contravenționale aplicată petentului trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3, potrivit căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

După cum prevede art. 7 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.

În cazul contravenției reținută în sarcina petentului privind depășirea neregulamentară, instanța a apreciat că, indiferent de împrejurările în care s-a efectuat această depășire și care de altfel nu au fost dovedite de petent, această faptă săvârșită de petent nu este de gravitate redusă întrucât, deși este faptă de pericol și nu de rezultat, poate avea consecințe deosebit de grave, ea reprezentând una dintre cauzele principale ale accidentelor de circulație, majoritatea soldate cu victime rănite sau decedate.

În consecință s-a respins solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii contravenționale principale a amenzii și a sancțiunii complementare privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce, cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva sentinței civile nr. 500/26.02.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, a declarat apel apelantul – petent P___ M___ E_____, solicitând anularea procesului-verbal contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 02.07.2014, exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și înlăturarea măsurilor complementare dispuse prin acesta.

A susținut că instanța de fond a dat o prioritate absolută prezumției de veridicitate și de legalitate a procesului-verbal fiind exclusă prezumția de nevinovăție în materie contravențională.

Referitor la efectuarea manevrei de depășire prin încălcarea marcajului longitudinal continuu, a arătat următoarele: după pătrunderea microbuzului pe drumul național de pe un drum secundar fără prioritate, acesta s-a oprit voluntar pe partea dreaptă a sensului său de deplasare staționând și semnalizând dreapta, conducătorul acestuia făcându-i semn cu brațul să îl depășească pentru a-și continua deplasarea. Petentul a procedat la efectuarea depășirii doar după ce a observat faptul că din sensul opus nu venea niciun alt vehicul după care a revenit imediat și în totalitate pe sensul său de deplasare.

În procesul-verbal de constatare a contravenției, la rubrica "a săvârșit următoarele" s-a reținut în fapt că ”a efectuat manevra de depășire a unui autoturism încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers".

Agentul constatator nu a făcut nicio referire la împrejurarea dacă autoturismul pe care l-a depășit era în deplasare sau staționa, acest aspect fiind esențial în aprecierea stării de pericol generată de efectuarea unei manevre de depășire prin încălcarea marcajului longitudinal continuu despărțitor al sensurilor de deplasare pe drumurile publice. În mod evident efectuarea manevrei de depășire a unui autovehicul staționat este realizată în condiții ce nu generează același pericol potențial ca în situația în care autovehiculul depășit este la rândul lui în mers. Mai mult depășirea unui autovehicul staționat pe carosabil într-o zonă în care există marcajul longitudinal continuu exclude efectuarea acestei manevre în alt mod decât prin încălcarea marcajului longitudinal continuu, în traficul rutier din țara noastră fiind de notorietate faptul că asemenea staționari voluntare determină efectuarea de depășiri întrucât nu există o altă posibilitate de continuare a deplasării.

Ori în aceste condiții, temeiul de apreciere a pericolului, a consecințelor deosebit de grave potențiale prin efectuarea manevrei de depășire, temei avut în vedere de către instanța de fond lipsește cu desăvârșire, existând un dubiu cu privire la starea de fapt reală raportat la cele consemnate incomplet de către agentul constatator.

Art.6, paragraful 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale arată că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată ca fiind nevinovată pană ce vinovăția sa va fi legal stabilită. În viziunea CEDO contravenția reprezintă acuzație în materie penală, fiind incidente astfel prevederile art.6 din Convenție și în special prezumția de nevinovăție dar și celelalte garanții stabilite prin aceasta. Stabilirea vinovăției în materie contravențională, conform Curții de la Strasbourg, nu are în vedere faza extrajudiciară a sancțiunii administrative ci tocmai faza judiciară a acesteia ceea ce obligă la respectarea dreptului la un proces echitabil și a garanțiilor stabilite de art.6 din CEDO.

Astfel, apelantul a arătat că a fost pus în imposibilitatea de a se apăra neavând probe pentru dovedire nevinovăției în condițiile în care procesul-verbal de contravenție nu a fost susținut cu nicio altă probă pe baza căreia instanța de fond să fi constatat deasupra oricărui dubiu vinovăția sa.

Mențiunile agentului constatator înscrise în actul sancționator "ex propriis sensibus" nu pot servi singure drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în absența altor probe. Dacă se consideră, așa cum a procedat instanța de fond că aceste mențiuni au o prezumție de veridicitate și legalitate chiar fiind incomplete cu privire la starea fapt, astfel cum este și cazul procesului-verbal contestat, prezumția de nevinovăție pe fondul existenței unor îndoieli cu privire la starea de fapt este exclusă în materie contravențională.

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____ a formulat întâmpinare, apreciindu-se că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/02.07.2014 întocmit de agentul constatator întrunește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001.

Referitor la motivele de apel invocate de petentul-apelant, acestea nu au susținere, prin cererea de apel reluându-se practice argumentele invocate pe fond și care au fost deja verificate de prima instanță. Intimatul consideră că s-a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale, motiv pentru care s-a solicitat a se menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond și a se respinge apelul formulat de petent, motivele invocate nefăcând altceva decât să reia aspectele menționate în plângere și care au fost analizate o dată de către instanța de fond.

In ceea ce privește temeinicia procesului verbal, procesul verbal se bucură de prezumția relativă că lucrurile s-au întâmplat așa cum au fost descrise în conținutul acestuia, motiv pentru care sarcina probei incumbă celui care-l contestă.

Intimatul consideră că, pe fond, până la proba contrară, procesul-verbal de constatare face dovada deplină a celor înscrise în acesta, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie contravențională, bucurându-se de prezumția relativă de temeinicie și legalitate.

În ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelant, acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond, după cum corect a reținut și această instanță.

Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, a actelor de la dosar, a probelor administrate in cauza si a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constata că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, prima instanța a făcut o corectă apreciere a prevederilor legale aplicabile în cauză și a probatoriului administrat, intimatul făcând dovada că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, deoarece procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt constatate personal (ex propriis sensibus) de agentul constatator și consemnată în cuprinsul acestuia, până la proba contrarie‚ iar prezumțiile nu sunt interzise de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta timp cât contravenientul are acces la un proces care să fie soluționat de o instanță independentă și imparțială, pe parcursul căruia să fie respectate garanțiile prevăzute de menționatul articol ( ex. Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței); Curtea a mai reținut (ex. Hotărârea din 2005 în cauza B______ împotriva României) ca într-o atare situație nu este necesară respectarea integrală a acestor garanții în toate fazele (în speță, inclusiv în faza administrativă).

Constatarea personală a faptei de către agentul constatator – după cum rezultă din raportul acestuia, funcționar public învestit de lege cu competența de constatare și sancționare a contravențiilor, este suficientă în lipsa unor dovezi produse de către contravenient apte să facă dovada unei stări de fapt contrare celei reținute prin actul de sancționare.

De altfel, petentul nu a contestat încălcarea marcajului longitudinal continuu, arătând însă, atât în fața primei instanțe, cât și pe calea apelului, că împrejurările de săvârșire a faptei justifică aplicarea sancțiunii avertismentului.

Apărările apelantului în sensul că a efectuat depășirea unui autovehicul ce staționa la semnul făcut de conducătorul acestuia nu pot fi reținute deoarece, astfel cum corect a menționat și prima instanță, nu sunt susținute de nicio probă, apelantul semnând procesul-verbal de contravenție fără a formula obiecțiuni, iar pe de altă parte aceste apărări nu prezintă relevanță sub aspectul săvârșirii contravenției.

În consecință, tribunalul apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și nici anularea sancțiunii complementare deoarece este incontestabil că prin sancționarea contravențiilor prevăzute le regimul circulației prin HG nr.1391/2006 și prin OUG nr.195/2002, legiuitorul a avut în vedere gradul de pericol social pe care-l reprezintă acest tip de contravenții. Aceste fapte contravenționale sunt fapte de pericol, astfel că pentru sancționarea lor nu este necesară producerea unui rezultat socialmente periculos concretizat într-o anumită modificare obiectivă în realitatea înconjurătoare, ci rezultatul periculos se produce în momentul în care se constată o anumită conduită ce contravine acestor acte normative. În speță, prin efectuarea manevrei de depășire prin încălcarea marcajului continuu petentul a pus în pericol siguranța participanților la traficul rutier.

Față de cele ce preced, tribunalul constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 480 C.pr.civ, va respinge ca nefondat apelul declarat de petent.

Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de apelantul – petent P___ M___ E_____, cu domiciliul în Reșița, ____________________.67/A, ___________, județ T____, împotriva sentinței civile nr.500/26.02.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T____, cu sediul în Timișoara, ____________________.46, județ T____.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 09.10.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

R_____ N___ G_______ B______

GREFIER

S_____ C______

Red ./Tehnored.

R.N / I.B.-S.C

Prima instanța jud. F_____ Ș_________

Decembrie 2015 – 4 ex./ 2 ex. ____________________________________>