OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3062

DOSAR CIVIL NR.XXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B_____

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.2911

Ședința publică din: 10.03.2014

PREȘEDINTE – A________ A_________

GREFIER – L____ M___

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe petentul U________ M____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B_____ având ca obiect „anulare proces-verbal de constatare a contravenției”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 03.03.2014, iar apoi pentru data de 10.03.2014.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. PROCEDURA

A. Cererea de chemare în judecată

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 28.02.2013 sub numărul de mai sus, petentul U________ M____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B_____, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/23.02.2013 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

În fapt, petentul a arătat că la data de 23.02.2013, în jurul orei 18, se deplasa pe DN1, din direcția Sibiu-B_____. La km 191, pe un drum cu o singură bandă pentru fiecare sens de circulație staționa un autocamion marca M__, pe care a fost nevoit să îl depășească pentru a-și continua deplasarea în trafic. Petentul a menționat că la o distanță de 2km a fost oprit de un echipaj de poliție.

A mai arătat petentul că, în opinia sa, nu a încălcat nicio regulă de circulație și că agentul de poliție, în loc să menționeze obiecțiunile sale în cuprinsul procesului-verbal, acesta a notat că petentul recunoaște fapta.

În drept, plângerea a fost motivată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea celor susținute, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale. De asemenea, a solicitat ca intimatul să depună la dosar planșa foto/înregistrarea video din care să rezultă săvârșirea faptei.

La dosar petentul a depus, în fotocopii, procesul-verbal contestat, carte de identitate petent (f. 8-10).

În materia timbrajului, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art.15 lit. i din Legea nr. 146/1997 modificată și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 modificată.

.

B. Apărări

La data de 23.08.2013, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic. Intimatul a arătat că la data de 23.02.2013, în jurul orei 18.20, petentul a condus autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX deplasându-se dinspre Sibiu înspre B_____, pe DN1. La km 191, în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, petentul a efectuat manevra de depășire a autocamionului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, călcând linia continuă dintre cele două sensuri de mers.

Totodată, intimatul a mai arătat că procesul-verbal se bucură de prezumția de temeinicie.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 din C.p.c., ale O.G. nr. 2/2001 și ale OUG nr. 195/2002.

În susținerea apărărilor, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. De asemenea, intimatul a atașat întâmpinării raportul agentului constatator.

C. Răspunsul la întâmpinare

La data de 19.09.2013, petentul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B_____, arătând că potrivit dispozițiilor art. 111 C.p.c., cererile îndreptate împotriva statului, a autorităților și a instituțiilor publice pot fi introduse la instanța de la domiciliul reclamantului.

A mai arătat petentul că intimatul nu a depus la dosarul cauzei planșe foto și că singura manevră pe care o putea face pentru a nu rămâne blocat în trafic era depășirea camionului care staționa.

D. Probe și aspecte procedurale

Prin sentința civilă nr. 8094/05.06.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria C________ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B_____ pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia.

La termenul din data de 18.11.2013, Judecătoria B_____ a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B_____ pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată. De asemenea, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar și din oficiu proba cu martori.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

II. ÎN FAPT

La data de 23.02.2013 a fost întocmit de către Inspectoratul de Poliție al Județului B_____, Poliția Or. Ghimbav procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/23.02.2013, prin care petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 300 lei (echivalentul a 4 puncte amendă) și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din același act normativ, respectiv pentru faptul că, în data de 23.02.2013, la ora 18:20, a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN1 km 191, având direcția de deplasare dinspre Sibiu înspre B_____ și a efectuat manevra de depășire a autocamionului marca M__ XXXXXXXXX, depășind marcajul longitudinal continuu în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.

Procesul-verbal a fost semnat de către petent, cu mențiunea: Recunosc fapta comisă.

III. ÎN D____

A. Reglementări incidente

În ceea ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în Monitorul Oficial din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

În ceea ce privește legea aplicabilă fondului litigiului, instanța consideră că sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 670 din 2006, ale Hotărârii de Guvern nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de Aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 876/2006 și cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 410/25.07.2001.

B. Soluția instanței

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Procesul-verbal încheiat cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul persoanei sancționate, descrierea faptei pretinsă a fi săvârșită, data și locul comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Descrierea faptei permite instanței să aprecieze gravitatea faptei și să verifice dacă sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu gravitatea faptei.

Raportat la încadrarea juridică a faptei, consultând procesul-verbal, instanța constată că acesta cuprinde o încadrare completă cu privire la fapta incriminată și norma de sancționare.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului ordonanței rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Procesul-verbal de constatare a contravenției, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În ceea ce privește sarcina probei, instanța apreciază că, în lumina jurisprudenței CEDO (cauza A_____ c. României, cauza I___ P__ c. Romaniei), se impune realizarea distincției că în situația în care actul de constatare a fost încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, există o prezumție relativă în favoarea procesului-verbal de constatare a contravenției în sensul că acesta reflectă adevărul. În consecință, procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă.

Astfel, cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor (cauza A_____ contra României, cauza I___ P__ c. României).

Din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției rezultă că fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat a fost percepută de către agentul constatator prin propriile simțuri, astfel încât petentul trebuia să facă dovada netemeiniciei acestui proces-verbal.

Potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. h) din Hotărârea de Guvern nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de Aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 Se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul nerespectarea regulilor privind depășirea.

Instanța constată că petentul nu a dovedit netemeinicia celor consemnate în procesul-verbal. Prin urmare, instanța consideră că prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată. Mai mult, instanța observă că petentul a recunoscut săvârșirea faptei susținând că a fost nevoit să efectueze manevra depășirii pe linia continuă. Instanța nu poate reține niciunui element justificativ al săvârșirii faptei, nefiind realizată nicio dovadă în acest sens.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că acestea sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Astfel, petentului i-a fost aplicată amenda minimă prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită. Instanța consideră că nu este necesară o reindividualizare a sancțiunii în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei exclude posibilitatea aplicării avertismentului.

Fapta prezintă pericol social sporit, întrucât generează riscul producerii de accidente prin care poate fi pusă în pericol viața sau integritatea corporală a participanților la trafic. De asemenea, instanța observă că fapta a fost săvârșită la ora 18:20. La această oră, în luna februarie, este întuneric, astfel încât riscul producerii de accidente este sporit.

Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile este legală, fiind prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, aceasta este proporțională cu pericolul social al faptei, astfel cum a fost analizat mai sus.

În raport cu cele de mai sus, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

În temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 2 din O.G. 2/2001 („În cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat”), lege aplicabilă la momentul introducerii cererii prin raportare la dispozițiile art. 24 C. proc. civ., instanța va obliga pe petent la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de petentul U________ M____, domiciliat în C________, _____________________. 123, jud. C________, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/23.02.2013, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului B_____ cu sediul în B_____, ____________________. 28, jud. B_____, ca neîntemeiată.

Obligă pe petent la plata sumei de 40 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria B_____.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.03.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A_________ A________ M___ L____

Red./Dact. A.A.

18.03.2014 –4 ex.