Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Recurs contravențional
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B_______
Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Ședința publică din 09.12.2013
Completul compus din:
Președinte – P_______ L___
Judecător – A_____ L__________
Judecător – P_______ M_____
Grefier – C____ I_____
DECIZIA NR. 713
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta A__________ I____ A______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ împotriva sentinței civile nr. 3263 din 22.03.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată.
După deliberare,
T R I B U N A L U L,
Asupra recursului contravențional de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ la data de 07.12.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta A__________ I____-A______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, în termen legal, a contestat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 04.12.2012, prin care i s-a aplicat sancțiunea de 280 lei amendă contravențională și avertisment, precum și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contrav. prev. de art. 135 lit. h) și art. 147 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, solicitând anularea contravențiilor și a măsurilor administrative dispuse.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 04.12.2012, conducând autoturismul proprietatea familiei cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea Națională dinspre gară spre intersecția cu ____________________ virajul efectuat la stânga, intenționând să ajungă la Piața Centrală, a fost oprită de un echipaj al poliției rutiere în fața farmaciei de pe aceeași stradă, aducându-i la cunoștință că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal în fața Restaurantului „P__ de Piatră”, suspendându-i dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile și aplicându-i o amendă contravențională în cuantum de 280 lei.
Petenta susține că de la locul marcajului pietonal și până la locul în care a fost oprită este o distanță de circa 400 m, iar mașina poliției a fost în tot acest timp în spatele său, inclusiv în momentul așteptării culorii verzi a semaforului, arată că s-a asigurat și nu era nici un pieton angajat în traversare.
În dovedire, petenta a depus procesul - verbal contestat și nu a solicitat alte probe în dovedirea plângerii.
Organul constatator, legal citat nu și-a trimis reprezentant în instanță, dar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului verbal și a măsurilor dispuse prin acesta și a depus la dosar materialul de verificare întocmit cu ocazia constatării contravenției.
Prin sentința civilă nr. 3263 din 22.03.2013, Judecătoria B_______ a respins, ca nefondată, plângerea, reținând următoarele:
Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 04.12.2012, petenta A__________ I____-A______ a fost sancționată contravențional cu suma de 280 lei amendă contravențională și avertisment și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contrav. prev. de art. 135 lit. h) și art. 147 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, reținându-se că la data de 04.12.2012 în jurul orelor 08,50 în zona trecerii de pietoni de lângă Restaurantul „Select” din municipiul B_______ a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a acorda prioritate de trece unor pietoni angajați în traversarea regulamentară a drumului public pe marcajul pietonal pe sensul de deplasare al autovehiculului și nu avea asupra sa documentele de identitate.
Analizând procesul-verbal contestat, instanța de fond reține că la încheierea acestuia s-au respectat dispozițiile prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar din materialul de verificare nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție,fapta reținută în sarcina petentei fiind constatată direct de agentul constatator care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, controla și supraveghea traficul rutier conform planificării.
Din cazierul contravențional al petentei (fila 12 ds.), rezultă că aceasta nu este la prima abatere în cursul anului 2012, săvârșind alte două contravenții.
Cum în cauză nu s-au făcut probe contrare, iar procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate prima instanță constată că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, fiind sancționată în mod corect cu sancțiunea amenzii și reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 30 zile, iar în temeiul art. 1169 Cod civ., coroborat cu disp. art. 34 din O.G. 2/2001, a respins plângerea formulată de petentă, ca nefondată.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs în termen legal recurenta A__________ I____ A______, care a solicitat casarea hotărârii, apreciată ca netemeinică și nelegală, și anularea procesului – verbal de contravenție, arătând că: agentul constatator a dat o greșită încadrare sancțiunii în prevederile OUG 185/2003, fapt ce conduce la anularea procesului – verbal de contravenție; că judecătoria nu a luat în considerare apărările sale; că pârâtul s-a folosit de un martor inventat ce nu a fost de față la presupusa faptă ea fiind oprită de mașina poliției după parcurgerea unei distanțe de peste 200 metri cu autoturismul, neputând fi un martor care să confirme ce s-a întâmplat pe această distanță, după ce a intrat pe altă stradă, fără să aibă vizibilitate sau posibilitatea reală de a vedea cele susținute de poliție; că nu a fost filmată și nu i s-a arătat nici o probă în sensul săvârșirii faptei, că sancțiunea ce i s-a aplicat este abuzivă potrivit disp.art. 21 din OG 2/2001 și că după cum s-a stabilit și în Decizia CEDO din cauza A_____ contra României prezumția de legalitate și de adevăr a procesului – verbal de contravenție este o prezumție lipsită de rezonabilitate care violează art. 6 din CEDO.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză și nu și-a trimis reprezentant în instanță.
Recursul formulat, față de motivele invocate, care pot fi încadrate în disp. art. 304 pct. 9 și 304 ind- 1 Cod proc. civ., este nefondat.
Soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, aceasta reținând în mod corect situația de fapt rezultată din probele administrate și aplicând în mod corect textele legale incidente.
Astfel, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În cauză, instanța de fond a apreciat în mod corect că a reținut că procesul verbal îndeplinește condițiile legalității și temeiniciei.
Astfel, în legătură cu încadrarea juridică a faptei, se reține că, așa cum rezultă din originalul procesului-verbal de contravenție, contravenția a fost încadrată în disp. OUG nr. 195/2003, nefiind vreun motiv de nulitate, recurenta petentă fiind în eroare din cauza modului de imprimarea a pixului pe exemplarul său.
În ce privește aplicarea principiilor instituite prin art. 6 din CEDO, tribunalul constată că ulterior cauzei A_____ s-a pronunțat cauza N____ contra României, prin care Curtea Europeană a făcut noi aprecieri asupra regimului juridic aplicabil contravențiilor, stabilind faptul că acestuia nu-i mai sunt opozabile garanțiile procesuale specifice domeniului penal.
C.E.D.O. a considerat că prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este consacrată în lege, este unanim acceptată în litera și practica juridică, ceea ce presupune că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul în care instanța europeană îl dă acestui concept.
Deși Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice aplicarea acestei prezumții, există obligația statelor de a nu depăși a anumită limită, limită care se stabilește diferit în raport cu gravitatea sancțiunii.
Jurisprudența C.E.D.O. a făcut însă distincție referitoare la aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în funcție de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.
Astfel, s-a considerat că limita pentru aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent, constatare care este valabilă și în absența altor probe.
Prin urmare, instanța apreciază că respectarea disp. art. 6 din C.E.D.O. precum și a practicii europene nu presupune anularea automată a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în situația în care agentul constatator nu a indicat mijloacele de probă care să susțină constatările făcute în procesul verbal, ci faptul că instanțele urmează a trata în mod diferit problema probațiunii și prezumției de legalitate, după distincțiile anterior menționate, în raport de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.
În speță, situația de fapt reținută în conținutul procesului verbal de contravenție este rezultatul constatării directe a agentului constatator și este confirmată și prin Procesul-verbal de control, fiind astfel acceptată prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Recurenta-petentă nu a produs nici o probă care să înlăture această prezumție, deși a avut această posibilitate în fața instanței, ba din contră, prin plângerea formulată a recunoscut că mașina Poliției a fost tot timpul în spatele său, astfel că avea posibilitatea constatării efective a contravenției, contrar celor afirmate în recurs.
De asemenea, se reține că abaterea constatată nu este una din cele la care legea impune filmarea cu mijloc tehnic autorizat, iar martorul indicat în procesul-verbal este doar unul asistent, nefiind de față la săvârșirea contravenției, neavând relevanță faptul că acesta nu a asistat efectiv la săvârșirea contravențiilor.
Tribunalul mai reține că, asupra sancțiunii aplicabile, instanța hotărăște potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind corespondența între gradul de pericol social al contravenției și sancțiunea stabilită, în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanță, și anume limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Că, față de aceste elemente, și de gradul concret al pericolului social, care este unul ridicat, fapta punând în pericol siguranța pietonului, nu se impune reaprecierea sancțiunii aplicate.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt date alte motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A__________ I____ A______ cu domiciliul în mun. B_______, _____________________, _____________, jud. B_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în mun. B_______, ________________________. 57, jud. B_______ împotriva sentinței civile nr. 3263 din 22.03.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
P_______ L___ A_____ L__________, P_______ M_____ C____ I_____
Red. P.M.
14.05.2014 / 2 ex.
Jud. fond I___ M_______