Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 03.10.2014

Instanța constituită din:

Președinte - R_____ M______

Judecător - U________ M______

Grefier - C____ I_____

D E C I Z I A N R. 417 A

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul I____________ T_________ de Muncă B_______ în contradictoriu cu intimatul B_____ V_______ împotriva sentinței civile nr. 2103 din 06.03.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul B_____ V_______, lipsind reprezentantul apelantului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă părții prezente cuvântul pentru dezbateri.

Intimatul B_____ V_______ solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința nr. 2103 din 06.03.2014, Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul B_____ V_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxxx/17.10.2013, cu avertisment și a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxxx/17.10.2013.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxxx/17.10.2013, intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______, a reținut că, la controlul efectuat la data de 16.10.2013 la punctul de lucru situat în mun. B_______, _______________________.10, zona Rai-Lebăda, a fost identificat prestând activitate de dulgherie în folosul angajatorului persoană fizică B_____ V_______, pe numitul U________ V_____, care a declarat în fișa de identificare că lucrează în interesul angajatorului B_____ V_______, 8 ore/zi, începând cu data de 15.10.2013, dar nu a semnat contract individual de muncă. Activitatea prestată de acesta se desfășura la clădirea persoanei fizice M____ C_______, iar persoana fizică avea capacitatea de a încheia contract individual de muncă în calitate de angajator, conform art.14 alin.3 coroborat cu art.10 di Legea nr.53/2003.

Pentru încălcarea dispozițiilor art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în valoare de 10.000 lei.

În drept, prima instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărît asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr.2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art.17 O.G.nr.2/2001, neexistând nici un motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat nici un motiv de nulitate relativă care să fie analizat de instanță.

Pentru aceste motive, prima instanță a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxxx/17.10.2013, respectă condiția legalității.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art.34 O.G. nr.2/2001.

Prin plângerea formulată, petentul nu contestă faptul că numitul U________ V_____ a fost identificat de reprezentanții I.T.M. B_______ prestând activitate la solicitarea sa, fără a avea încheiat contract individual de muncă, ci doar susține că această persoană nu presta activitatea în calitate de angajat ci în calitate de prieten.

Conform prevederilor art.14 alin.3 coroborate cu art. 10 din Legea nr.53/2003, persoana fizică poate avea calitatea de angajator începând cu momentul dobândirii capacității de exercițiu, nefiind necesară organizarea sa într-o formă juridică pentru a i se aplica obligațiile prevăzute de Codul muncii.

Potrivit dispozițiilor art.16 alin.1 Legea nr.53/2003 (Codul Muncii), angajatorul are obligația de a încheia contract individual de muncă, în formă scrisă, pentru fiecare dintre angajații săi, prin aceasta asigurându-de, pe de o parte, respectarea drepturilor angajatului care decurg din raportul de muncă cu angajatorul, iar pe de altă parte, protecția angajatorului față de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor specifice de către angajat, nefiind omise nici raporturile acestora cu organele statului.

Din probele administrate în cauză, respectiv fișa de identificare completată de U________ V_____, reiese că petentul B_____ V_______ l-a primit la lucru, începând cu data de 15.10.2013, fără a încheia cu acesta, în formă scrisă, contractul individual de muncă și cum apărările petentului, în sensul că U________ V_____ presta o activitate ocazională, neremunerată, datorită relației de prietenie care există între cei doi, nu a fost dovedită de petent, prima instanță a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxxx/17.10.2013, îndeplinește condiția temeiniciei.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională pecuniară aplicată petentului, prima instanță a apreciat că se impune reindividualizarea acesteia, prin înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere, pe de o parte, lipsa antecedenței contravenționale a petentului, precum și faptul că, cuantumul foarte mare al amenzii, respectiv 10.000 lei este disproporționat, în cazul de față, cu gradul de pericol social redus, întrucât petentul, fiind o persoană cu vârsta peste 50 de ani, nu a manifestat interes pentru cunoașterea dispozițiilor legale în domeniul muncii, săvârșind fapta din culpă și nu cu intenția de a-l prejudicia pe numitul U________ V_____.

Prima instanță a atras atenția petentului ca pe viitor să manifeste un comportament diligent pentru a verifica dispozițiile legale pe care trebuie să le respecte în activitățile pe care le desfășoară, întrucât, în prezența perseverenței contravenționale, sancțiunile care i se vor aplica vor fi mult mai aspre și nu va mai beneficia de clemență, în sensul de a fi înlocuite cu avertisment.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxxx/17.10.2013 prima instanță, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul B_____ V_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______, a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 10.000 lei cu avertisment și a menținut procesul verbal de contravenție.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, apelantul I____________ T_________ de Muncă B_______, întemeiat în drept pe disp. art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale ca fiind nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxxx/17.10.2013 din așa cum a fost încheiat ca fiind temeinic și legal.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul arată că instanța de fond, în mod greșit a reținut că fapta sancționată are un grad de pericol social redus și că se impune reindividualizarea sancțiunii în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului întrucât petentul nu a remediat deficiența constatată la data controlului și pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii. Petentul nu a încheiat contractul individual de muncă cu numitul U________ V_____ pentru perioada lucrată, ignorând măsura trasată de organul de control.

Consideră apelantul că nu se impune înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea de avertisment atâta timp cât petentul nu a remediat situația constatată și pentru care a fost sancționată. P___ modul de care a dat dovadă petentul de a intra în legalitate a prejudiciat și persoana ce a prestat activitate în beneficiul acestuia, de drepturile ce se cuveneau dintr-un raport de muncă. Ori această faptă nu poate fi considerată a prezenta un grad de pericol social redus.

Susține apelantul că rezultă în mod clar că fapta săvârșită de către petent cu vinovăție, cu intenție și nu poate fi considerată a fi de natură omisivă.

Consideră apelantul că nu se justifică înlocuirea sancțiunii pecuniare cu cea de avertisment întrucât petentul a săvârșit fapta contravențională cu vinovăție și nu a făcut dovada unei alte situații de fapt, iar prin admiterea plângerii și înlocuirii sancțiunii ar însemna o gravă sfidare la adresa celorlalți angajatori care se străduiesc să-și desfășoare activitatea respectând legile și o primă încurajare pentru societățile care ignoră cadrul legislativ în care ar trebui să-și desfășoare activitatea, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept.

Intimatul, legal citat a depus la dosar întâmpinare (f. 10 – 12 dosar) prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Mai arată intimatul că, în mod tendențios, apelantul a încercat să inducă în eroare instanța că nu a remediat deficiența constată la data controlului și pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii, deși a reiterat, în mod clar că a solicitat ajutorul unui prieten, că nu s-au efectuat prestări servicii, o activitate specifică domeniului construcțiilor ci doar o curățenie în urma constructorilor. Susține intimatul că la momentul controlului, numitul U________ V_____ se afla în curte strângând r4esturile de scânduri, moloz, cuie, sârmă etc, rămase în urma constructorilor.

Se mai arată de către intimat că, nu este o persoană fizică autorizată și nici nu deține vreun spațiu în care să desfășoare o activitate de dulgherie, că locuiește la ________________________, iar dl U________ V_____ a efectuat curățenia în urma meseriașilor care au ridicat imobilul din municipiul B_______, ________________________. 10, Zona Rai – Lebăda, aspect conformat și de proprietarul imobilului prin înscrisul depus la dosarul de fond.

Solicită intimatul ca instanța să aibă în vedere lipsa abaterilor, cât și faptul că nici la acest moment nu are un loc de muncă, conform pregătirii, datorită problemelor medicale. De asemenea, arată că nu s-a constat nici un prejudiciu sau o pagubă iminentă având în vedere că fapta constă într-un ajutor gospodăresc.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Din verificarea sentinței apelate, prin prisma motivului de apel invocat care se încadrează în dispozițiile art. 466 Noul Cod de procedură civilă, și care vizează aspecte ce țin de individualizarea sancțiunii contravenționale, se constată că prima instanță a apreciat corect gradul de pericol social al faptei în raport cu împrejurările în care aceasta a fost comisă și de criteriile de individualizare a sancțiunii prev. de art. 21 (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, așa încât criticile formulate nu sunt fondate.

Astfel, în mod corect a apreciat prima instanță că, deși petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, față de împrejurările concrete în care fapta s-a săvârșit, că pericolul social al acesteia este redus.

Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, gradului de pericol social al contravenției săvârșite trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă. Reține tribunalul, în concret, că în cauză nu s-a făcut dovada persistenței intimatei într-un comportament contravențional (similar) și anterior sancționat, dovadă care să ateste ineficiența aplicării unei sancțiuni pur morale. Or, este știut că scopul principal al sancțiunii contravenționale este acela de a corija spiritul de responsabilitate socială al contravenientului, corijare care se impune a fi realizată în funcție de „rezistența” concretă la educare a destinatarului măsurii sancționatorii. Desigur, în condițiile în care intimata ar reitera comportamentul contravențional analizat în cauză, aplicarea unei sancțiuni mai severe s-ar impune cu necesitate.

Constatând că nu sunt date alte motive de apel de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, pentru considerentele arătate, tribunalul în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2103 din 06 martie 2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul I____________ T_________ de Muncă B_______ cu sediul în mun. B_______, Calea Națională Nr. 83 A, județul B_______ în contradictoriu cu intimatul B_____ V_______ cu domiciliul în mun. B_______, ______________________. 8, scara B, etaj 4, ________________________ împotriva sentinței civile nr. 2103 din 06.03.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 03.10.2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. U.M.

Tehnored. C.I./U.G. 28.10.2014

Judecătoria B_______ - Jud. P________ A____ - M______

4 ex.