Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C___

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 904/R/2014

Ședința publică de la 30 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I_____ P__________

Judecător M____-F________ B____

Judecător G_______ O______ O___

Grefier C_____ T_____

S-a luat spre examinare recursul formulat de recurent I_____ S_____ împotriva sentinței civile nr. 4077/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria C___ N_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX privind și pe intimat M_________ C___-N_____, DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în temeiul art. 159 ind. 1 (4), art. 2 pct. 3 C.pr.civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001, tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Instanța reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4077/2013 pronunțată de Judecătoria C___ N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul I_____ Ș_____ în contradictoriu cu intimatul M_________ C___-N_____ – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria C___ N_____ a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr. xxxxx din data de 26.06.2012, încheiat de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 400 lei, pentru că, la data de 12.06.2012, ora 17:50, a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX pe ______________________ nr. 10, ocupând abuziv un loc de parcare cu abonament, încălcând astfel prevederile art. 10 lit. c din HCL nr. 149/2009.

Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia.

Sub aspectul încheierii procesului-verbal în lipsa contravenientului, instanța a reținut că, de lege lata, dispozițiile OG nr. 2/2001 nu impun obligația agenților constatatori de a chema persoana sancționată contravențional la întocmirea actului contravențional, respectarea legalității procedurii de încheiere a actului contravențional fiind asigurată prin instituția martorului asistent prevăzută de art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001.

În al doilea rând, cât privește motivul de nulitate a procesului-verbal invocat de către petent, lipsa menționării unui martor în cuprinsul procesului-verbal, instanța a reținut că dispozițiile art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001 reglementează instituția martorului asistent pentru acele situații limitativ prevăzute de lege, când contravenientul nu se află de față la încheierea procesului-verbal, refuză sau nu poate să semneze, iar nu aspecte legate de fapta contravențională reținută. Obligația impusă de lege nu trebuie privită ca având caracter absolut, dispozițiile alin 3 al aceluiași articol prevăzând posibilitatea încheierii procesului-verbal chiar în lipsa martorului asistent, cu singura condiție a menționării motivelor care au condus la încheierea acestuia în acest mod.

Astfel, prima instanță a apreciat neîntemeiat motivul de nulitate invocat de petent constând în nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, întrucât lipsa martorului asistent nu atrage în mod automat nulitatea procesului-verbal de contravenție, ci trebuie ca petentul să facă dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Or, în condițiile în care petentul nu a invocat faptul că ar fi semnat procesul-verbal sau că ar fi fost prezent la încheierea acestuia, nu se poate reține că acesteia i-ar fi fost cauzată vreo vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

Cât privește motivul de nulitate privind insuficienta descriere a faptei, instanța a reținut că descrierea faptei este clară și precisă în procesul-verbal, fapta fiind prezentată suficient sub aspectul elementelor de timp și de loc, fiind indicate numele și numărul străzii unde a fost comisă fapta, respectiv ______________________ nr. 10, și în ce constă aceasta, anume ocuparea abuzivă a unui loc de parcare cu abonament.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța a constatat că starea de fapt reținută în actul administrativ corespunde realității, pentru următoarele motive:

Instanța a reținut că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului constatator care s-a aflat la fața locului în momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, actul întocmit în aceste condiții are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în eventualitatea în care acesta nu a făcut dovada contrară.

Art. 1169 C.civ., prevede că cel care face o propunere înaintea judecății este ținut să o dovedească. De asemenea, art. 129 alin. 1 din C.proc.civ. stabilește că părțile au îndatorirea să-și probeze pretențiile. Prin urmare, sarcina probei celor susținute în cuprinsul plângerii revenea petentului în prezenta cauză.

În speță, petentul a susținut că nu a parcat autoturismul pe locul indicat în procesul-verbal, ci pe locul de parcare alăturat, precizând că și martorul B_____ L____ a confirmat aceasta. Sub acest aspect, instanța a constatat o ________ inadvertențe cu privire la starea de fapt descrisă de către petent prin plângerea contravențională și cele declarate de martorul antemenționat. Astfel, martorul a relatat că autoturismul petentului era parcat nu pe locul indicat în procesul-verbal, ci câțiva metri mai în spate, pe partea opusă a străzii, deci în totală contradicție cu aserțiunea petentului cu privire la ocuparea locului alăturat. De asemenea, petentul a afirmat că în momentul constatării contravenției martorul l-a atenționat pe agentul constatator că greșește, însă martorul a declarat în fața instanței că doar după ce au pornit cu autoturismul de la locuința petentului a observat notele de constatare întocmite de către intimat și lăsate pe parbriz. Pentru aceste motive, instanța va înlătura declarația martorului B_____ L____ ca nesinceră.

Or, din fotografiile depuse la dosar, coroborate cu declarația martorului S____ V_______, care a arătat în fața instanței că el este titularul locului de parcare cu abonament pe care petentul l-a ocupat abuziv și că tot el a sesizat agenții constatatori din cadrul intimatului, în repetate rânduri, pentru același motiv, rezultă că într-adevăr autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX ocupa abuziv un loc de parcare cu abonament de pe ______________________ nr. 10.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I_____ Ș_____ solicitând desființarea sentinței atacate și a procesului verbal de contravenție.

A menționat recurentul că, înțelege să critice sentința primei instanțe în principal sub aspectul neluării în calcul și a interpretării eronate a instanței în ceea ce privește excepțiile ridicate.

Astfel, în ceea ce privește excepția nerespectării art. 19 din OG 2/2001 a arată că nu a fost prezent la încheierea procesului verbal, iar agentul constatator avea obligația legală să solicite în această situație unui martor asistent să semneze procesul verbal. Apreciază că unul din motivele nesemnării a niciunui martor asistent într-un loc foarte circulat era și faptul că autoturismul nu era în locul indicat de aceasta.

Cu privire la al doilea motiv de nulitate absolută, descrierea insuficientă a faptei, menționează că elementele de descriere a procesului verbal privind fapta contravențională nu stabilesc cu exactitate contravenția săvârșită. Nu se arată care parcare este ocupată, elementul esențial al acestei contravenții ar fi dacă s-ar dovedi că a ocupat cu rea intenție parcarea unei persoane. Descrierea în genere a ocupării unei parcări, deși și aceasta este neadevărată nu lămurește și nu aduce elemente constitutive suficiente pentru a arăta exact fapta săvârșită.

Arată recurentul că, sub aspectul legalității procesul verbal nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, referitor la acele mențiuni care trebuie prevăzute la încheierea unui astfel de proces verbal, sub sancțiunea nulității absolute. În conformitate cu art. 17 din OG 2/2001 pe lângă elementele esențiale în procesul verbal sub sancțiunea nulității procesului verbal este obligatorie menționarea cu exactitate și cu descrierea amănunțită a faptei săvârșite, indicarea generică ( ocuparea abuzivă a locurilor de parcare cu abonament sau contract de închiriere nu poate valora o descriere a faptei săvârșite. În acest context elementul esențial în ce privește numărul acestui loc de parcare nu este menționat, iar în aceste condiții coroborate cu dovedirea nevinovăției pe fond nu se poate stabili dacă a săvârșit contravenția.

Apreciază recurentul că, instanța este obligată să constate aspectele de nulitate absolută și să dispună în acest sens fără a fi necesară existența unei vătămări pe care instanța de fond o invocă, deși în cazul de față există o asemenea vătămare.

Cu privire la apărările pe fond poziția sa este că, deși până la urmă din dezbateri și nu din procesul verbal rezultă așa zisul număr de parcare ocupat, apreciază că ascultarea ca martor a numitului S_____ B_______ pe care nu la propus ca martor și cu care a avut în trecut mai multe șicane în ceea ce privește locurile de parcare și de comportament din fața blocului, apreciază că este un abuz al instanței, nefiind de acord cu ascultarea lui ca martor și mai mult, ca acest individ prin mărturia care a depus-o nu a rezultat clar dacă a ocupat sau nu locul de parcare nr. 18B, dar menționând că în trecut au mai avut controverse de acest gen.

Cu privire la poza făcută de către agentul constatator este cu totul din altă parte și nu de la locul în care se întâmplă toate aceste aspecte, din care se poate observa că, mașina este parcată și nu pe parcarea nr. 18 din ______________________-o altă parcare de pe _______________________ loc de parcare situat în altă parte. În declarația numitului B_____ L____ care a fost prezent în data de 13 iunie dimineața la pornirea autoturismului de la locul parcat, arată cu claritate că parcarea nr. 18 a fost ocupată de un alt autoturism, care avea bara lovită și nu de către recurent.

În ce privește afirmațiile judecătorului și opinia exprimată prin care martorul l-ar fi atenționat pe agentul constatator, este o exprimare de superficialitate, dacă nu de rea credință. Este aproape jignitor de a se consemna astfel de aberații prin care se arată aspecte pe care petentul nu le-a emis în fața instanței. Prin propunerea numitului Bortig L____ ca martor a afirmat că poate dovedi faptul că la plecarea din locul parcat unde autoturismul a stat două zile a fost prezent și nu la săvârșirea contravenției, ci așa cum a declarat martorul autoturismul nu era parcat pe nr. 18, care este ocupat de o altă mașină și care are număr 18 inscripționat de două ori, ci într-un loc aflat în apropiere.

A menționat recurentul că, este abuziv, nemotivat și de neînțeles înlăturarea mărturiei martorului care a declarat cu foarte mare sinceritate și care a descris situația cu foarte mare exactitate.

Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare și nu și-a desemnat reprezentant în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la motivul de recurs privind nerespectarea art. 19 din OG 2/2001 reține că, procesul verbal contestat a fost încheiat în lipsa recurentului, împrejurare care nu a fost constatată prin semnarea actului de constare și sancționare a contravenției de un martor asistent. Tribunalul reține că, această omisiune este de natură a atrage cel mult nulitatea relativă a procesului-verbal, nulitate condiționată de dovedirea de către petent a unei vătămări în condițiile art. art.105 alin.2 Cod Procedură Civilă. În speță, tribunalul reține că, recurentul nu a dovedit nicio vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție prin lipsa unui martor care să fi semnat procesul verbal.

În acest sens sunt și considerentele deciziei nr. 22/2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit cărora situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Motivul de recurs referitor la descrierea faptei este neîntemeiat, în condițiile în care prima instanță a reținut în mod corect descrierea clară și precisă a faptei. Astfel, în procesul verbal de constatare a contravenției se menționează faptul că la data controlului, 12.06.2012, orele 17,50 pe ______________________, nr. 10, județul C___ recurentul I_____ Ș_____, în calitate de proprietar al autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a încălcat prevederile HCL 149/2009 prin ocuparea abuzivă a locurilor de parcare cu abonament, contract de închiriere sau aflate în administrarea primăriei de către o altă persoană decât titularul contractului, abonamentului sau acordului emis de Primăria municipiului C___ N_____.

În mod corect a apreciat prima instanță respectarea de către agentul constatator a prevederilor art. 17 din OG 2/2001, din moment ce în procesul verbal au fost menționate toate elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat recurentul. Astfel, se precizează data, locul săvârșirii faptei, precum și acțiunea ilicită constând în ocuparea abuzivă de către recurent a locului de parcare cu abonament aparținând unei alte persoane. Nu este obligatorie indicarea numărului locului de parcare, în condițiile în care a fost determinat în concret locul săvârșirii contravenției ca fiind ______________________, nr. 10, unde a fost parcat autoturismul petentului, fără ca acesta din urmă să dețină abonament sau contract de închiriere.

Potrivit art. 33 din OG 2/2001, care reglementează procedura de soluționare a plângerii contravenționale instanța dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.

Față de textul menționat, tribunalul constată că este neîntemeiată susținerea recurentului potrivit căreia ascultarea numitului S_____ B_______, pe care nu l-a propus ca martor reprezintă un abuz. Aceasta cu atât mai mult cu cât prima instanță nu și-a întemeiat soluția pronunțată exclusiv pe declarația acestui martor, ci a avut în vedere și faptul că, procesul verbal de constatare a contravenției conține constatările personale ale agentului constatator care s-a aflat la fața locului în momentul săvârșirii faptei. Totodată, instanța a înlăturat motivat declarația martorului propus de petent, reținând inadvertențele dintre susținerile petentului și declarația martorului.

În ceea ce privește invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) că nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională.

Ori, prin administrarea probei testimoniale propuse de recurent în fața primei instanțe această prezumție nu a fost răsturnată, fiind apreciată în mod corect ca fiind nesinceră, date fiind inadvertențele dintre declarația martorului și susținerile petentului. Astfel, în cuprinsul plângerii contravenționale recurentul a arătat că, martorul prezent la momentul încheierii procesului verbal l-a atenționat pe agent cu privire la constatarea greșită a contravenției, împrejurare neconfirmată de martorul audiat, care a observat notele de constatare întocmite de intimat doar după ce a pornit de la locuința petentului. Totodată, martorul arată că, mașina petentului nu se afla pe locul de parcare nr. 18, ci la câțiva metri mai în spate în partea opusă a străzii, în timp ce petentul, în cuprinsul plângerii contravenționale menționează că autoturismul era parcat pe parcarea alăturată.

Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul în baza art. 312 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de recurentul I_____ Ș_____ împotriva sentinței civile nr. 4077/27.02.2013 pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C___-N_____, pe care o va menține întru totul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul I_____ Ș_____ împotriva sentinței civile nr. 4077/27.02.2013 pronunțată în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei C___-N_____, pe care o menține în întregime.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2014

Președinte, I_____ P__________	Judecător, M____-F________ B____	Judecător, G_______ O______ O___
	Grefier, C_____ T_____

C.T. 09 Mai 2014

Red. Dact. GOO 2 ex/19.06.2014