Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - Apel -

- Plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015

Instanța compusă din:

Președinte - P_______ M_____ - M_____

Judecător - H________ G___ - A____

Grefier - G_____ M______

DECIZIA NR. 1060 - A

Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de către apelanta - petentă J______ R_____ - A________, împotriva sentinței nr. 2594, din data de 10 martie 2015, pronunțată de Judecătoria B_______, județul B_______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul - intimat I____________ de Poliție Județean B_______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta - petentă J______ R_____ - A________, lipsind intimatul - intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebată fiind, apelanta - petentă J______ R_____ - A________ învederează că nu are de formulat alte cereri ori de adus noi acte și înscrisuri la dosar, respectiv de invocat eventuale excepții, situație în care instanța, constatând pricina în stare de judecată, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la dezbateri.

Astfel, apelanta - petentă J______ R_____ - A________ solicită admiterea apelului potrivit motivelor formulate, în sensul anulării procesului - verbal de contravenție și aplicării sancțiunii cu avertisment. Învederează și faptul că, veniturile sale, situate la nivelul minim pe economie nu îi dau posibilitatea achitării sancțiunii amenzii aplicate.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele;

Prin sentința nr. 2594, din 10 martie 2015, Judecătoria B_______ a respins plângerea formulată de petenta J______ R_____ A________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______, județul B_______, ca neîntemeiat, și a menținut ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 26.08.2014 întocmit de intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

În adoptarea unei astfel de soluții, prima instanță a reținut că, în fapt, prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției, ________, nr. xxxxxxx, din data de 26.08.2014, s-a reținut că, la data de 26.08.2014, orele 08:35, petenta a condus autoturismul marca Toyota, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _____________________ la efectuarea virajului la dreapta, pe __________________________ a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii regulamentar, pe trecerea de pietoni (fila 16 dosar fond).

S-a reținut că petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135, lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3, lit. b din O.U.G. 195/2002.

Că, procesul verbal de constatare a contravenției a fost semnat de petentă cu mențiunea „Voi contesta procesul verbal. Pietonul nu era pe trecerea de pietoni”.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, prima instanță reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța de fond apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.

De asemenea, prima instanță apreciază că fapta reținută în sarcina petentei J______ R_____ A________ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002: „(…)(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(…)b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.

Totodată, conform dispozițiilor art. 135 alin. 1 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006: „(1) Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:(…) h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.

Prin plângerea formulată, petenta a contestat fapta reținută în sarcina sa, susținând că, pietonul nu era pe trecerea de pietoni.

Petenta nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimoniale cu martorul P___ L_____.

Cu privire la probațiune, instanța de fond constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța de fond reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, petenta are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Astfel, simpla negare a petentei, în sensul că, faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Prima instanță reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina sa responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Prin urmare, din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 16 din dosar și din raportul agentului constatator aflat la fila 17 din dosar rezultă că, la data de 26.08.2014, ora 08:35, petenta a condus autoturismul marca Toyota, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ___________________ la efectuarea virajului la dreapta, pe __________________________ a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc special amenajat și semnalizat, aflat pe sensul său de deplasare. În ceea ce privește declarația martorului P___ L_____, instanța de fond nu a reținut-o, având în vedere că acesta nu a putut arăta cu certitudine dacă respectivul pieton era sau nu angajat în traversarea străzii, în momentul în care a trecut autoturismul petentei prin dreptul trecerii de pietoni, ci doar a precizat că, „din câte ține minte” respectiva persoană nu s-a angajat în traversarea trecerii de pietoni sau că „ar fi posibil” ca aceasta să se fi angajat în trecere, concomitent cu autoturismul petentei, aspecte care, însă, nu sunt de suficiente pentru a răsturna prezumția de veridicitate a faptei constatate de agent și consemnate în cuprinsul procesul verbal de contravenție contestat.

În consecință, întrucât contravenția contestată de către petentă a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum petenta, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța de fond apreciază că aceasta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.

Astfel, prima instanță consideră că petenta J______ R_____ A________ se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, și că procesul verbal de constatare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 26.08.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de fond reține că potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Apreciază că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, amenda contravențională aplicată reprezentând limita minimă prevăzută de art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002, iar neacordarea de prioritate unui pieton angajat în traversarea străzii pe sensul de mers al conducătorului auto, prezintă un grad ridicat de pericol social, întrucât este de notorietate că foarte multe accidente care se produc în prezent, au drept cauză neacordarea de prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii. Mai mult decât atât, instanța de fond reține că, petenta a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. Totodată, are în vedere și cazierul contravențional depus la dosar de către intimat filele 18 – 19, din care rezultă că petenta nu este la prima abatere de la normele rutiere, aceasta fiind sancționată de mai multe ori.

Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța de fond reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b O.U.G. 195/2002, care prevăd că în cazul neacordării de prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligațiilor privind acordarea de prioritate pietonilor, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.

Prin urmare, pentru a permite petentei să înțeleagă dispozițiile legale în materie necesitatea nu numai legală, dar si morală de a respecta aceste reguli, instanța de fond a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, din data de 26.08.2014, așa cum a fost întocmit de agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa în privința faptei contravenționale reținute, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel apelanta - petentă J______ R_____ - A________, criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, în considerarea dispozițiilor art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale, anulării procesului - verbal și a sancțiunii complementare, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivare apelanta a arătat că instanța de judecată a apreciat greșit probatoriul, respectiv nu a avut în vedere că lipsește înregistrarea video, deși autospeciala de poliție era dotată cu aparatura specifică, că agentul constatator se afla la o distanță considerabilă de respectiva trecere de pietoni, iar proba testimonială a fost înlăturată în mod eronat, instanța scoțând din context modul de exprimare și sintagmele folosite de martor, acesta relevând o atitudine sinceră, nu o incertitudine cu privire la situația de fapt, proba testimonială fiind administrată la mai bine de șase luni de la data producerii evenimentului.

În legătură cu reținerea instanței că ar mai săvârșit o _________ contravenții apelanta a arătat că acestea au fost recunoscute, asumate și achitate, însă formularea plângerii contravenționale a fost determinată de certitudinea că nu a comis nici o nelegalitate rutieră la acel moment.

În cazul în care instanța va trece peste susținerile sale apelanta a solicitat aplicarea unui avertisment, deoarece amenda însumează jumătate din venitul său net lunar.

Intimatul - petent I____________ de Poliție Județean B_______ a formulat și a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat, întrucât procesul verbal se bucură de prezumția de legelitate și temeinicie, iar probele propuse de către petentă nu au înlăturat această prezumție.

Verificând, conform art. 479 NCPC, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul reține că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele motive:

Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Din probele administrate în cauză rezultă că apelanta-petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată, instanța de fond făcând corecta aplicare a dispozițiilor legale aplicabile speței, și pronunțând soluția în mod just, pe baza probelor legal administrate și analizate în considerentele hotărârii.

Jurisprudența C.E.D.O. a făcut distincție referitoare la aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în funcție de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.

Astfel, s-a considerat că limita pentru aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent, constatare care este valabilă și în absența altor probe.

Prin urmare, instanța apreciază că respectarea disp. art. 6 din C.E.D.O. precum și a practicii europene nu presupune anularea automată a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în situația în care agentul constatator nu a indicat mijloacele de probă care să susțină constatările făcute în procesul verbal, ci faptul că instanțele urmează a trata în mod diferit problema probațiunii și prezumției de legalitate, după distincțiile anterior menționate, în raport de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.

De asemenea, se reține că abaterea constatată la art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 nu este una din cele la care legea impune constatarea cu mijloc tehnic autorizat, iar probele administrate în cauză dosar susțin abaterea reținută.

Astfel, în mod corect prima instanță a înlăturat declarația martorului P___ L_____ din materialul probator, deoarece acesta nu a fost sigur în declarația sa, așa cum a detaliat și instanța de fond, tribunalul reținând că fapta a fost constatată în mod direct de agentul constatator, procesul verbal de contravenție întocmit bucurându-se de prezumția relativă de temeinicie, iar petenta avea posibilitatea ca prin probele administrate să răstoarne această prezumție, însă nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în actul constatator.

Tribunalul mai reține că, asupra sancțiunii aplicabile, prima instanță a hotărât potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind corespondența între gradul de pericol social al contravenției și sancțiunea stabilită, în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanță, soluția adoptată de instanța de fond, de menținere a amenzii, fiind pe deplin justificată față de antecedentele contravenționale ale petentei, valorile sociale ocrotite de norma încălcată, siguranța în circulație fiind prioritară, și că potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce este imperativă, în cazul reținerii vinovăției contravenientului, ca în speța de față. De asemenea, se mai constată că apelanta-petentă a avut posibilitatea achitării sumei în 48 de ore a sumei de 180 lei, care nu este împovărătoare pentru bugetul său.

Constatând că nu sunt date alte motive de apel de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge apelul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către apelanta - petentă J______ R_____ - A________, din municipiul B_______, ______________________, județul B_______, împotriva sentinței nr. 2594, din data de 10 martie 2015, pronunțată de Judecătoria B_______, județul B_______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul - intimat I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în municipiul B_______, Bulevardul M____ E_______, nr. 57, județul B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

P_______ M_____- M______ H________ G___ - A____ G_____ M______

Red. Judecător P. M. M.

Tehnored. G. M. / PM

4 Exempl. / 14. 12. 2015

Judecătoria B_______ - judecător Z____ A___ - A______