Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 1/2014

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 28 IANUARIE 2014

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE C_______ L___

JUDECĂTOR V_______ D_________

GREFIER C_______ P_________

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului promovat de apelantul S_____ C______, domiciliat in G_____, ____________________ nr. 122, ______________, împotriva sentinței civile nr. 585/2013, pronunțată de Judecătoria Tg. B____ in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____, cu sediul in G_____, ____________________, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție p.v. ________ nr. xxxxxxx/02.04.2013”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2014, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când, Tribunalul având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2014 si, ulterior la 28.01.2014, pronunțând următoarea decizie:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de față , constată următoarele;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu B____ sub numărul XXXXXXXXXXXX, petentul S_____ C______ în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului G_____, a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertisment.

În motivarea plângerii petentul a învederat că la data de 02.04.2013 a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în sumă de 300 lei și i s-a aplicat măsura complementară a suspendării permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Ca situație de fapt s-a reținut că în data de 02.04.2013, în timp ce se deplasa pe DN 26 Km 30+ 800 m în localitatea Stoicani din direcția G_____ – Foltești, a efectuat manevra de depășire a unui autoturism încălcând marcajul longitudinal continuu.

Petentul a invocat nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției întrucât a fost întocmit de un organ de poliție necompetent și cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001.

A susținut petentul că agentul constatator nu avea atribuții în constatarea contravențiilor rutiere și aplicarea sancțiunilor, nu a trecut în procesul verbal calitatea agentului constatator și nici ora săvârșirii faptei.

În fond, petentul a recunoscut săvârșirea faptei precizând că a efectuat depășirea forțat de împrejurările și condițiile de mers, în sensul că autoturismul din fața sa circula foarte aproape de marginea drumului, cu o viteză extrem de redusă și avea intenția de a opri.

A mai arătat petentul că pe acea porțiune de drum marcajul longitudinal este șters și, datorită faptului că autoturismul din fața sa circula foarte aproape de marginea drumului, în momentul efectuării manevrei de depășire nu a încălcat axul drumului.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunilor cu sancțiunea avertisment, motivând că abaterea a fost săvârșită în circumstanțe speciale și nu a mai fost în asemenea situație.

În drept, a invocat art. 6.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În dovedirea plângerii a solicitat proba cu acte și martori.

Organul constatator, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.

A precizat organul constatator că agentul de poliție C______ C_____ din cadrul Postului de Poliție Foltești a fost desemnat prin Dispoziția inspectoratului general nr. 6589/15.12.2012 să desfășoare activități polițienești pe linie rutieră iar apărarea invocată de petent în sensul că marcajul aplicat pe partea carosabilă era șters este irelevantă deoarece textul legal impune restricții în zona de acțiune a indicatorului rutier în cauză iar marcajele servesc la organizarea circulației, avertizarea sau îndrumarea participanților la trafic, conform art. 75 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

În drept , a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 , ale OUG nr. 195/2002 și ale Codului de procedura civilă.

În dovedirea susținerilor, organul constatator a solicitat proba cu înscrisuri.

Legal citat, petentul S_____ C______ nu s-a prezentat în instanță la termenul stabilit.

Prin sentința civilă nr. 585/26.06.2013 , Judecătoria Tg. B____ a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată și na obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel , instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 02.04.2013, ora 11¹⁵ , de către un agent din cadrul Postului de Poliție Foltești, s-a aplicat petentului o amendă contravențională în sumă de 300 lei ( 4 puncte – amendă ) și s-a dispus reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100/3/e din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că la data de 02.04.2013, a efectuat o manevră neregulamentară de depășire a unui autoturism ce circula în fața sa pe DN 26, pe raza localității Stoicani, în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și nu conține vicii de fond sau de formă de natură să atragă nulitatea acestuia.

Susținerea petentului cu privire la întocmirea procesului verbal de către o persoană care nu avea calitatea de agent constatator în sensul prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 conform cărora „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier (….)” este infirmată de dispoziția nr. 6589/15.12.2012 prin care agentul de poliție care a întocmit procesul verbal în discuție a fost desemnat să desfășoare atribuții polițienești pe linie rutieră.

Cu privire la lipsa mențiunilor privind calitatea agentului constatator invocată de petent în cuprinsul plângerii, instanța constată că în procesul verbal contestat, rubrica „grad profesional, nume, prenume – agent constatator” este completată în mod corect și complet.

În ceea ce privește neconsemnarea orei comiterii faptei, lipsa aceste mențiuni nu este prevăzută sub sancțiunea nulității exprese de către articolul 17 al OG nr. 2/2001, iar, în speță , lipsa orei comiterii contravenției nu i-a produs petentului vreo vătămare pentru înlăturarea căreia să se impună anularea procesului verbal.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă, se reține de regulă că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie iar în temeiul art. 249 Cod procedură civilă, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din cuprinsul procesului verbal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României) în cazurile A_____ contra României din 4 octombrie 2007 și Telfner contra Austriei, din martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul – contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare revenind acuzatorului, respectiv organului constatator. Dar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, 7 octombrie 1988).

Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007.

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

Instanța a avut în vedere și cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza I___ P__ împotriva României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel, Curtea a reținut că, într-o plângere contravențională, invocarea de către instanțe a prezumției de legalitate și validitate a procesului verbal de contravenție, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu poate avea caracter neașteptat, având în vedere dispozițiile naționale incidente în material contravențională.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța ca, în cadrul unui proces având ca obiect plângere contravențională, instanța națională să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles că uzeze de drepturile sale procedurale. Curtea a constatat în această cauză că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator iar, în condițiile în care reclamantului i s-a dat posibilitatea pe tot parcursul procesului să-și dovedească afirmațiile, acesta nu a fost plasat într-o situație dezavantajoasă, astfel încât nu a fost încălcat art. 6 CEDO.

În contextul celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța a reținut că, în cauza de față, a fost respectat dreptul la un proces echitabil al petentului , iar , în lipsa altor probe, instanța nu poate decât să dea eficiență înscrisurilor depuse de agentul constatator din care rezultă că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Cât privește sancțiunea aplicată petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției, instanța a apreciat-o legală și proporțională cu gradul de pericol social ridicat al faptei.

Față de cele expuse și reținute, instanța a respins plângerea ca nefondată.

Conform dispozițiilor art. 36 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, a dispus obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul S_____ C______, solicitând modificarea sentinței apelate în sensul înlocuirii sancțiunilor aplicate cu avertisment.

În motivare , apelantul – petent a precizat că hotărârea este nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii excepției nulității pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 cu privire la lipsa mențiunii calității agentului constatator și la lipsa descrierii faptei.

De asemenea , recurentul a solicitat reanalizarea situației de fapt.

Astfel , arată că la momentul săvârșirii contravenției s-a aflat într-o situație specială în sensul că în fața sa se deplasa cu viteză foarte redusă și aproape de marginea drumului o altă mașină . Precizează că șoferul care circula în fața sa i-a făcut semn să-l depășească.

Mai arată petentul că pe porțiunea respectivă drumul nu era liniat , marcajul longitudinal fiind șters. În plus , la momentul efectuării depășirii , nu a pătruns pe sensul opus întrucât autoturismul din fața sa circula foarte aproape de marginea drumului.

În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 304 in. 1 Cod procedură civilă.

Legal citat , intimatul nu a fost reprezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare.

Analizând pe fond hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor în temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din Noul C.p.c. ,Tribunalul constată că apelul este nefondat , hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală pentru considerentele ce se succed:

Față de motivele de apel invocate , contrar celor susținute de către apelantul – petent , Tribunalul constată că instanța de fond s-a raportat la toate cererile și apărările acesteia , pe care le-a analizat și le-a raportat legislației pertinente aplicabile speței , înlăturând în mod corect motivele de nulitate precizate de acesta. Împrejurarea că argumentarea instanței nu i-a profitat petentului – apelant , ca de altfel întreaga soluție , nu constituie temei pentru reformarea hotărârii , oricât de neconvingătoare ar fi pentru parte.

Cu privire la fondul cauzei , Tribunalul apreciază că , în mod corect instanța de fond a reținut veridicitatea celor consemnate în procesul verbal contestat în condițiile în care petentul – apelant nu a făcut dovada existenței unei situații contrare . Astfel , acesta nu s-a prezentat în fața instanței și nu a propus probe , deși putea solicita martorul indicat în procesul verbal contestat , respectiv conducătorul auto al autoturismului depășit.

Cu privire la sancțiunea aplicată pentru această contravenție , Tribunalul apreciază că aceasta a fost corect individualizată de către organul constatator , petentului fiindu-i aplicat de altfel minimul prevăzut de lege , iar tipul de norme încălcate privind siguranța circulației pe drumurile publice exclud în concepția instanței de control posibilitatea aplicării avertismentului.

Față de toate aceste aspecte , Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală , care nu se impune a fi reformată , cu consecința respingerii apelului ca neîntemeiat , în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul C.p.c.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul promovat de apelantul S_____ C______, domiciliat in G_____, ____________________ nr. 122, ______________, împotriva sentinței civile nr. 585/2013, pronunțată de Judecătoria Tg. B____ in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____, cu sediul in G_____, ____________________, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție p.v. ________ nr. xxxxxxx/02.04.2013”, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2014.

Președinte, C_______ L___		Judecător, V_______ D_________
	Grefier, C_______ P_________

Red. C. L___

Dact. C.P.

Fond: RLM

4 ex. / 17.03.2014

_____________ _______