R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 206/2015

Ședința publică din data de 12 Martie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : B____ L__________ T___

JUDECĂTOR: M_____ A___ P______

GREFIER: M______ D_____

S-a luat în examinare apelurile declarate de apelantele C.N.A.D.N.R. S.A. și S.C. J. E__ D____ S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 1694/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei de către apelanta S.C. J. E__ D____ S.R.L, prin reprezentant D___ M____.

Tribunalul, nemaifiind cereri și incidente de soluționat, constată cercetarea procesului încheiată și stabilește termen pentru dezbaterea apelului în continuare. Deschide dezbaterile asupra apelului și, având în vedere lipsa părților și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, închide dezbaterile și reține apelul în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin Sentința civila nr.1694/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a admis, în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. J. E__ D____ S.R.L., împotriva procesului verbal de contravenție ______________ nr.xxxxxxxxxx/11.09.2013 încheiat de către intimata C.N.A.D.N.R. S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, și în consecință: s-a dispus, modificarea procesului verbal de contravenție în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 3.000 lei cu sancțiunea „ Avertisment” și s-a menținut în rest, ca fiind legal și temeinic, procesul verbal de contravenție contestat.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ______________ nr. xxxxxxxxxx/11.09.2013 încheiat de către intimata C.N.A.D.N.R. S.A (f.4), petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3.000 lei pentru comiterea contravenției prev.de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că în data de 11.09.2013, orele 00:35 autovehiculul de tip A2S3 cu nr. de înmatriculare B.XXXXXXXX și B.XXXXXXXXX a circulat pe D.N. 19A, la KM 62+ 226 m, pe raza loc. Petea, fără a deține rovinieta valabilă la data și ora controlului.

Analizând procesul verbal de contravenție contestat, instanța apreciază că acesta este legal întocmit, fiind respectate cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Hotărând asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat instanța reține că starea de fapt descrisă în cuprinsul acestuia a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, aflat în exercițiul funcțiunii, motiv pentru care procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de temeinicie.

Instanța de fond a reținut din coroborarea declarației martorului J___ M______ (f.39) cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.10-13), că autovehiculul petentei de tip A2S3 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și XXXXXXXXX a plecat în cursă în data de 10.09.2013, orele 15:09 spre Olanda, fiind achiziționată din mun. Bistrița rovinieta valabilă pentru data de 10.09.2013, între orele 15:09-23:59 (f.13). Autovehiculul petentei a ajuns în loc. Petea la orele 21:54, ora UTC (ora Angliei), respectiv la ora 23:54 ora României.

Datorită modului în care s-a efectuat controlul în vamă în intervalul orar 21:54-22:58 ora UTC, respectiv 23:54-00:58 ora României, autovehiculul petentei a parcurs distanța de sub 10 km până la punctul de control, moment în care a îndeplinit toate formalitățile pentru a pătrunde pe teritoriul Ungariei. Circulația s-a desfășurat în coloană, fiind în imposibilitate de a procura o nouă rovinietă până la data efectuării controlului, neexistând nicio unitate care să poată emite roviniete pe acea porțiune de drum până la punctul de control. Trecând pe teritoriul Ungariei, s-a procurat rovinieta valabilă pentru această țară.

Starea de fapt reținută nu întrunește caracteristicile unui caz fortuit, deoarece petenta avea posibilitatea să prevadă faptul că înainte de punctul de trecere a frontierei circulația se poate desfășura anevoios, în cazul unui trafic mai mare pe sensul de ieșire din țară, datorită formalităților și controlului din punctul de trecere a frontierei.

Petenta nu a făcut dovada contrară stării de fapt descrise în cuprinsul procesului verbal de contravenție, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat este temeinic, iar starea de fapt descrisă este corespunzătoare adevărului.

Hotărând asupra sancțiunii aplicate petentei (amenda în cuantum de 3.000 lei), instanța apreciază că aceasta nu corespunde gradului de pericol social al faptei comise, fiind prea severă. Astfel, raportat la împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv la faptul că petenta a deținut rovinieta valabilă pentru data de 10.09.2013, între orele 15:09-23:59, că datorită unor împrejurări externe a ajuns în punctul de trecere a frontierei după orele 23:59, instanța apreciază că sancțiunea avertisment este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei comise de petentă.

Față de cele arătate , instanța de fond, în baza art.31 și urm., art.21 alin.3 și art.7 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă și va dispune modificarea procesului verbal de contravenție contestat în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 3.000 lei cu sancțiunea „ Avertisment”.

De asemenea, instanța de fond a considerat necesar a atrage atenția petentei cu privire la respectarea dispozițiilor legale privitoare la obligativitatea deținerii rovinietei valabile pe toată durata deplasării pe drumurile naționale, urmând ca, în caz contrar, să suporte consecințe mai grave.

În final, instanța de fond a menținut, în rest, ca fiind legal și temeinic, procesul verbal de contravenție contestat, cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva Sentinței civile nr.1694/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, a declarat apel apelanta C.N.A.D.N.R. S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, solicitând: admiterea apelului și modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond pronunțată de Judecătoria Năsăud, în sensul respingerii plângerii contravenționale și pe cale de consecință a menținerii procesului verbal de constatare a contravenției xxxxxxxxxx/11.09.2013, ca legal și temeinic întocmit și menținerea în sarcina contravenientei a obligației de plată pentru suma de 3000 lei.

In motivare, apelanta susține că prin sent.civ.nr.1694/2014 Judecătoria Năsăud a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta-intimată ________________, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul. Consideră sentința criticabilă pentru următoarele considerente: instanța a apreciat că data fiind lipsa antecedentelor contravenționale ale petentei și lipsa proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertismentul.

Așa cum s-a arătat și pe fondul cauzei, conf.art.8 din OG nr.15/2002 „fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”. Ca urmare, consideră că agentul constatator a aplicat în mod corect disp.legale în sensul sancționării petentei-intimate.

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, lucru reținut de asemenea de instanța de fond.

Sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă.

Ca urmare, atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective, condițiile răspunderii administrative prev.de art.1 din OG 2/2001 sunt întrunite în ceea ce o privește pe contestatoare.

Prin urmare, pentru reținerea faptei contravenționale în sarcina petentei-intimate, nu prezintă relevanță faptul că ulterior constatării faptei aceasta a achitat contravaloarea rovinietei (sau ca anterior datei constatării contravenției deținea rovinieta valabilă) întrucât la efectuarea controlului acest tarif nu era achitat.

În consecință, consideră că petenta-intimată se face vinovată de comiterea faptei reținute în sarcina sa și în realitate, fapta reținută este proba cu ajutorul prezumției de legalitatea procesului-verbal – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrina cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl da acestei noțiuni.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg 8CEDO9, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, trebuie avut în vedere ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală sau cu ajutorul unui mijloc tehnic al faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic (în speță PDA9 cum este și situația de față, procesul verbal, dacă este legal întocmit, iar instanța de fond a reținut acest aspect, se va bucura de prezumția de temeinicie.

Agentul constatator care a aplicat amenda a avut în vedere pentru contravenția constatată, limitele legale, iar amenda stabilită se găsește în limitele stabilite de art.8 alin.2 din OG 15/2002, respectiv Anexa 2, fiind chiar minimul reglementat pentru contravenție cu vehiculul utilizat de petenta-intimată. Instanța trebuie să aibă în vedere ca sancțiunea este proporțională față de fapta reținută atâta vreme cât sancțiunea este minimul legal stabilit prin norma legală. Simpla faptă săvârșită în formele sancționate de OG 14/2002 este suficientă pentru a antrena răspunderea contravențională nefiind necesară producerea unui rezultat concret sau a unei pagube. Dacă s-ar admite un raționament contrar, s-ar ajunge la concluzia inadmisibilă ca petenta-intimată în calitate de operator rutier nu ar mai fi obligată la plata tarifului, atâta vreme cât sancțiunea neplății ar fi avertismentul, ceea ce este inadmisibil și cu încălcarea flagrantă a finalității practice a legislației incidente în acest domeniu. De altfel, rolul reglementărilor din OG nr.15/2002 este de disciplinare, astfel că respectarea de către operatorii rutieri a reglementărilor se impun cu atât mai mult, neputându-se crea excepții care nu fac decât să lipsească de finalitate prev.OG nr.15/2002 în ansamblu.

Achiziționarea unei rovinietei după momentul sancționării nu poate duce automat la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, cumpărarea unei roviniete valabile echivalând practic cu încadrarea în prevederile legale. Dacă petenta-intimată ar fi depus minime diligențe ar fi putut achiziționa o rovinietă valabilă necesară parcurgerii întregului traseu. Astfel, în momentul în care a constatat ca timpul de staționare la PTF B___ se prelungește, avea posibilitatea de a achiziționa o nouă rovinietă de la Petrom B___, distribuitor ce se afla lângă AICI borș (locul efectuării controlului).

Consideră că se impunea a se reține ca gradul de pericol social al faptei este reflectat chiar prin sancțiunea stabilită de legiuitor, aceasta fiind rațiunea pentru care limitele amenzilor stabilite ca sancțiuni contravenționale sunt diferite, în raport cu faptele săvârșite. Limitele amenzii stabilite pentru fapta săvârșită de către petenta-intimată evidențiază, pe de o parte dorința legiuitorului de a sancționa aspru pe cei ce încalcă obligația impusă, iar pe de altă parte aprecierea ca o atare faptă prezintă un grad ridicat de pericol social.

Față de cele arătate, solicită instanței admiterea apelului formulat.

În drept, invocă disp.art.466, 470 C.pr.civ., OG nr.2/2001, OG nr.15/2002.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel si petenta, solicitând schimbarea sentinței atacate in sensul admiterii in totalitate a plângerii contravenționale, menționând că la data de 11.09.2013 nu a circulat pe drumurile din România. Nu exista și nu va exista nici o dovadă fiabilă în acest sens. Faptul că un inspector a controlat cu una PDA, nu consideră o probă fiabilă deoarece ce s-a putut controla ulterior trecerii sale.

Menționează că, apelantul inspector J___ Izachil a avut posibilitatea de a reține certificatul de înmatriculare a autovehiculului până la plata rovinetei conf.OG 15/2002. A avut posibilitatea de a întocmi procesul verbal și de a solicita să fie semnat, fiind înscris în CMR timpul pierdut în control și acolo se vedea care a fost și ora și ziua și timpul controlului. Cu acel CMR putea să se justifice clienților, unde a pierdut timpul, evită astfel sancțiuni ce se aplica pentru întârziere. Nu a făcut nici una din acestea, pentru ca să nu aibă o probă împotriva sa, dar cum „minciuna are picioare scurte” și „adevărul iese la suprafață”, apelantul are probe, respectiv înregistrarea tahografului în care se vede ca nu a circulat ca doar a fost finanțat de inspector apelant, fără îndoială cu un motiv… altul decât cel de a respecta legea.

Faptul invocat de apelanta CNADR SA că se putea scoate o nouă rovinietă de la stația Petrom B___, de la Petea până la B___ sunt 100 km, cum putea să se ducă, având în vedere că nu se poate lăsa marfa nesupravegheată nici un moment, asta ar fi vrut aceștia, să lase camionul și să plece.

Menționează că toate Petromurile din România sunt închise la 23,30, timp de 30 de minute putând fi prelungit dacă muncitorii stației consideră necesar schimbul de tură, când se numără banii și se face curățenie, se repun mărfuri pe rafturi etc.

Apelanta C_____ SA prin Direcția regională Drumuri și Poduri Cluj a formulat „răspuns” (f.17-18), prin care arată următoarele:

Cu privire la faptul că vehiculul nu era în mișcare ci era staționat, motiv pentru care nu utiliza rețeaua de drumuri naționale și astfel nu trebuia sancționat, precizând că în conformitate cu prevederile legale, petenta avea obligația de a deține rovinieta pe toată perioada de parcursul și staționare pe teritoriul României. Astfel, Ord.769/2010, art.1, alin.5 definește noțiunea de „durata de utilizare”, respectiv: „Prin durata de utilizare se înțelege durata de parcurs și staționare”. Astfel, chiar în situația în care vehiculul era staționat avea obligația de a deține rovinieta valabilă.

Având în vedere ca la data efectuării controlului, petenta nu a făcut dovada deținerii unei roviniete valabile, agentul constatator a aplicat în mod corect dispozițiile legale în sensul sancționării petentei.

Arată faptul că în temeiul prev.art.8 alin.5 din OG 15/2002 „Utilizatorilor li se pot aplica amenzi contravenționale atât pe rețeaua de drumuri naționale din România, cât și în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, la ieșirea din România”.

Astfel de soluții pot duce la zdruncinarea încrederii subiectului în drept, deoarece unor persoane le vor fi aplicabile normele legale suportând consecințele legii, iar altele vor fi exonerate chiar dacă au săvârșit fapte contravenționale.

Pentru aceste motive invocate mai sus, solicită admiterea apelului formulat, iar pe cale de consecință menținerea procesului verbal de contravenție, ca legal și temeinic întocmit cu obligarea petentei la plata amenzii contravenționale.

In drept, invocă disp.Ord.769/2010, OG nr.2/2001, OG nr.15/2002 C.pr.civ.

Tribunalul, examinând în baza prev. art. 476-479 Cod procedură civilă hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de anulare sau schimbare a hotărârii, pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ______________ nr. xxxxxxxxxx/11.09.2013 încheiat de către intimata C.N.A.D.N.R. S.A (f.4), petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3.000 lei pentru comiterea contravenției prev.de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că în data de 11.09.2013, orele 00:35 autovehiculul de tip A2S3 cu nr. de înmatriculare B.XXXXXXXX și B.XXXXXXXXX a circulat pe D.N. 19A, la KM 62+ 226 m, pe raza loc. Petea, fără a deține rovinieta valabilă la data și ora controlului.

Instanța de fond a reținut o corecta stare de fapt ce rezulta din coroborarea declarației martorului J___ M______ (f.39) cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.10-13), in sensul că, autovehiculul petentei de tip A2S3 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și XXXXXXXXX a plecat în cursă în data de 10.09.2013, orele 15:09 spre Olanda, fiind achiziționată din mun. Bistrița rovinieta valabilă pentru data de 10.09.2013, între orele 15:09-23:59 (f.13). Autovehiculul petentei a ajuns în loc. Petea la orele 21:54, ora UTC (ora Angliei), respectiv la ora 23:54 ora României. Datorită modului în care s-a efectuat controlul în vamă în intervalul orar 21:54-22:58 ora UTC, respectiv 23:54-00:58 ora României, autovehiculul petentei a parcurs distanța de sub 10 km până la punctul de control, moment în care a îndeplinit toate formalitățile pentru a pătrunde pe teritoriul Ungariei. Circulația s-a desfășurat în coloană, fiind în imposibilitate de a procura o nouă rovinietă până la data efectuării controlului, neexistând nicio unitate care să poată emite roviniete pe acea porțiune de drum până la punctul de control. Trecând pe teritoriul Ungariei, s-a procurat rovinieta valabilă pentru această țară.

Corect a apreciat prima instanță ca aceasta stare de fapt nu întrunește caracteristicile unui caz fortuit, deoarece petenta avea posibilitatea să prevadă faptul că înainte de punctul de trecere a frontierei circulația se poate desfășura anevoios, în cazul unui trafic mai mare pe sensul de ieșire din țară, datorită formalităților și controlului din punctul de trecere a frontierei, având în vedere și împrejurarea că nu este prima cursa de acest gen efectuată cu autovehiculul petentei.

Împrejurarea invocata de petenta in sensul că vehiculul nu era în mișcare ci era staționat, motiv pentru care nu utiliza rețeaua de drumuri naționale și astfel nu trebuia sancționata, nu este fondata , petenta având obligația de a deține rovinieta pe toată perioada de parcursul și staționare pe teritoriul României, prin raportare la prevederile art.1, alin.5 din Ord.769/2010 ce definește noțiunea de „durata de utilizare”, - „Prin durata de utilizare se înțelege durata de parcurs și staționare”. Astfel, chiar în situația în care vehiculul era staționat avea obligația de a deține rovinieta valabilă.

Tribunalul reține că, pe fondul cauzei, prima instanță, în mod justificat a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa comisă în împrejurările mai sus menționate. Starea de fapt reținută în considerentele sentinței este susținută de dovezile existente la dosar, în speță făcându-se o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale, iar sancțiunea aplicată a fost individualizată conform dispozițiilor legale.

Prima instanța a apreciat corect ca se impune reindividualizarea sancțiunii aplicata de apelanta, raportat la circumstanțele concrete in care a fost săvârșită fapta contravențională.

Tribunalul reține că, în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, instanța este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicate petentei de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt și de drept ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001.

Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, se constituie într-un mijloc de formare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Or, scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenientul se află la prima abatere.

Raportat la considerentele de fapt și de drept relevate mai sus, tribunalul, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, va respinge apelurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelantele C_____ SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, cu sediul în Cluj N_____, _____________________, jud. Cluj, și ________________, cu sediul în Ilva M___, nr. 269, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civilenr.1694/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dos.nr.XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 12 martie 2015.

P_________, JUDECATOR, GREFIER,

B____ L__________ T___ M_____ A___ P______ M______ D_____

Red/dact/BLT/FV

14.05.2015

Judecător fond: G_____ C.M.