R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 1044

Ședința publică din data de 04 aprilie 2014

Instanță constituită din:

P_________: G______ M_____

JUDECATORI : B______ A______ M________

P______ C_____ M______

GREFIER – C_______ E____ M_______

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta – intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – petent B____ R___ A________, cu sediul în Braila, Unirii, nr. 99, județul B_____.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, iar la dosarul cauzei s-a depus de către intimata întâmpinare.

Instanța raportat la actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul B____ R___ A________ a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012, întocmit de către intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., solicitând anularea procesului verbal de constatare a contravenției, și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii contravenționale și a despăgubirii aplicate.

În motivarea acțiunii, petentul a arătat că, în esență, la data constatării faptei contravenționale se afla în municipiul B_____, iar nu pe DN1, Românești, jud. Prahova.

A mai atras atenția asupra faptului actul contestat nu a fost semnat în mod corespunzător de agentul constatator.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr.2/2001, OG nr.15/2002 și Legea nr.455/2001.

În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri.

În conformitate cu art.15 lit.i) din Legea nr.146/1997 și art.1 alin.2 din OG nr.32/1995, acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Deși a fost legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, înțelegând să depună la dosar documentația care a stat la baza procesului-verbal de constatare a contravenției.

În data de 04 februarie 2013, petentul a depus o cerere precizatoare, prin care a solicitat instanței să aibă în vedere dispozițiile Legii nr.144/2012, întrucât procesul-verbal a fost întocmit și comunicat petentului la mai mult de 30 de zile de la data constatării săvârșirii faptei contravenționale.

La data de 12.04.2013, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal fiind întocmit în mod legal și întemeiat.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/05.06.2013, Judecătoria Ploiești a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012, încheiat de către intimată și, în consecință, a exonerat petentul de la plata amenzii aplicate și a tarifului de despăgubire.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012, întocmit de către intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro, întrucât în data de 20.08.2011 autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX proprietatea sa, a fost surprins în trafic circulând fără să dețină rovinietă valabilă în momentul controlului, faptă ce este prevăzută de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002.

Plângerea contravențională împotriva acestui proces-verbal a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Referitor la legalitatea procesului–verbal, instanța constată că acestea conțin toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data și locul comiterii acesteia.

Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța constată că, la data săvârșirii faptei menționate în procesul-verbal contestat, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Totuși, potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța urmează să aibă în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit căruia “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma constituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii.

De asemenea, în ceea ce privește procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că executarea acestuia este suspendată pe perioada în care acesta este supus controlului unei instanțe judecătorești, pe baza introducerii unei plângeri contravenționale (art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001).

Având în vedere aceste aspecte, instanța concluzionează că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesul-verbal încheiat anterior intrării sale în vigoare fiind supus condiției de legalitate de a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012 a fost constatată la data de 20.08.2011, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 31.01.2012 și comunicat la data de 22.02.2012, deci la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, instanța apreciază că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.

În motivarea recursului s-a arătat că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptelor astfel cum prevede art. 13 alin. 1 din OG nr. 15/2001 și a fost comunicat petentului în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii conform art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

A mai arătat intimata recurentă că din interpretarea prevederilor articolelor rezultă că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și, în nici un caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.304 C.proc.civ., O.G. nr.15/2002.

Nu s-a solicitat încuviințarea de probe noi în susținerea recursului.

Intimatul, B____ R___ A________, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în mod legal instanța de fond prin sentința pronunțată a aplicat principiul legii contravenționale mai favorabile incident în speță.

Analizând actele dosarului tribunalul reține că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În fapt, procesul verbal contestat _________ nr.xxxxxxx/31.01.2012 a fost întocmit la peste 30 de zile de la constatarea săvârșirii faptei imputate (fapta este din data de 20.08.2011 și a fost constatată la acea dată prin mijloace electronice, iar procesul verbal au fost dresat în data de 31.01.2012).

Legea nr. 144/2012 modifică OG nr. 15/2002 și, conform modificărilor aduse art. 9 al. 3 din OG nr. 15/2002, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Termenul de 30 de zile de întocmire a procesului verbal prevăzut în această materie reprezintă o regulă derogatorie, specială, prin raportare la art. 13 din OG nr.2/2001. Această regulă derogatorie este ulterioară întocmirii procesului verbal de contravenție contestat și este indubitabil mai favorabilă destinatarilor obligației de a deține rovinietă valabilă (pentru că prevede un termen mai scurt de aplicare a sancțiunii).

În drept, în aceste condiții modificările aduse de legea nr. 144/2012 constituie într-adevăr o lege contravențională mai favorabilă în sancționarea contravenției prevăzute de art. 8 din OG nr. 15/2002, astfel cum a reținut și instanța de fond. Instanța reține aceasta deoarece această lege instituie un regim sancționator mai ușor prin scurtarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale (căci termenul de 30 de zile arătat mai sus are aceeași natură ca termenul de la art. 13 din OG nr. 2/2001).

Așadar în cauza de față procesul verbal contestat a fost întocmit sub imperiul OG nr. 15/2002 în forma sa la data 31.01.2012, iar ulterior a intervenit o nouă lege (care ar împiedica întocmirea unui astfel de act sancționator). Fiind posibilă aplicarea a 2 legi diferite se pune problema aplicării legii în timp.

Cu privire la ceea ce înseamnă încheierea valabilă a unui act juridic (condițiile de valabilitate ale acestuia) este evident că regula constă în aceea că actul juridic rămâne supus pe aceste aspecte legii sub care a fost întocmit, iar nu noii legi (acest principiu de ordin constituțional fiind denumit principiul neretroactivității legii noi tocmai pentru că prin legea nouă nu se pot stabili cerințe de nulitate pentru acte deja încheiate, trecute). Însă de la această regulă art. 15 al. 2 din Constituție prevede 2 excepții, una fiind și legea contravențională mai favorabilă. Deci legea contravențională mai favorabilă se va aplica și pentru trecut cenzurând actele juridice deja încheiate sub aspectul valabilității acestora (adică retroactivează). În acest sens prevede și art. 12 din OG nr. 2/2001.

Rezultă că pentru procesul verbal contestat în cauza de față instanța a făcut aplicarea Legii nr. 144/2012 (chiar dacă procesul verbal a fost întocmit sub o altă lege). Față de prevederile menționate mai sus ale Legii nr. 144/2012 instanța reține că petentul nu poate fi sancționat pentru încălcarea art. 8 din OG nr. 15/2002 după expirarea unui termen de 30 de zile de la constatarea faptei, motiv pentru care în mod corect s-a dispus de către instanța de fond anularea procesului-verbal contestat.

Față de cele expuse, constatând că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție privind legea contravențională mai favorabilă, tribunalul va respinge recursul formulat de C_____ în contradictoriu cu intimatul B____ R___ A________ ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta – intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – petent B____ R___ A________, cu sediul în Braila, Unirii, nr. 99, județul B_____, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 aprilie 2014.

PREȘEDINTE,

G______ M_____

JUDECĂTORI,

B______ A______ M________

P______ C_____ M______

GREFIER,

C_______ E____ M_______

RED. PCM

2EX/ 28.05.2014

d.f. xxxxx/281/2012 - Jud. Ploiești

j.f. – C_______ A________