ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ Operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 928 A

Ședința publică din data de 6 octombrie 2015

Președinte L____ J___

Judecător I___ D____

Grefier D____ B______

S-a luat în examinare apelul declarat de petenta ___________________ împotriva sentinței civile nr. 3221 din 9.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu suma de 20 lei conform art.19 din OG 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 223 din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3221 din 09.06.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a respins plângerea contravențională formulată de petenta ___________________ în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, ca nefondată.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal CJACI061PJ nr. xxxxxxxxxx din data de 31.03.2015 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3000 lei, în baza art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002.

S-a reținut că, urmare a controlului efectuat în data de 27.03.2015 la ACI B___, DN1 km 642 + 200, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX a circulat fără a deține rovinietă valabilă pe traseul A___ – B___ PTF.

S-a constatat că actul de constatare al contravenției este regulat întocmit, așa cum prescriu art. 15 alin. 1 și art. 16 din OG nr. 2/2001, republicată, iar sancțiunea aplicată este în limitele prevăzute de norma specială.

În privința motivului referitor la faptul că petentului nu i s-ar fi adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, conform art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, așa cum prescrie dec. 22/2007 a ICCJ, dată în interesul legii, și în considerarea aceleiași reguli, a nulității condiționate de existența unei vătămări, instanța a observat că nici această omisiune nu are aptitudinea de a determina un prejudiciu procesual, care să facă necesară anularea actului sancționator, întrucât petentul are posibilitatea, pe calea prezentei plângeri, să prezinte orice opoziție, nereieșind din datele cauzei că numai dacă aceasta ar fi fost consemnată aceasta cu ocazia dresării procesului verbal și-ar fi conservat relevanța.

S-a arătat că art. 19 din OG nr. 2/2001 reclamă confirmarea printr-un alt martor a împrejurării că nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze contravenientul; dispensând însă agentul constatator de această obligație dacă de față nu se află alte persoane, care să fi perceput nemijlocit refuzul sau absența contravenientului ori imposibilitatea de a semna. Nici în această privință nu s-a putut însă prevala petenta de subzistența vreunei vătămări procesuale concrete.

Instanța de fond a apreciat că este suficient descrisă fapta contravențională, permițând atât formularea apărării de către petentă, față de constatările agentului intimatei, cât și verificarea temeiniciei actului sancționator de către instanță.

Referitor la temeinicia actului sancționator s-a avut în vedere că din art. 15 alin. 1 coroborat cu art. 16 din OG nr. 2/2001, interpretate în conformitate cu cele statuate de Curtea EDO în cauza A_____ c. României și N____ c. României, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, dresat în urma percepțiilor proprii ale agentului, se bucură de prezumția de veridicitate și face dovadă până la proba contrară, prima instanță constatând că astfel de dovadă contrară nu a fost adusă în prezenta cauză.

Nu a putut fi apreciat actul sancționator ca netemeinic întrucât a fost achitat tariful de utilizare a drumurilor naționale la câteva minute după control, de o angajată a societății care ar fi întâmpinat un incident, întrucât petenta, în calitate de transportator profesionist, putea și trebuia să se asigure că a plătit suma datorată în timp util; mai mult, întrucât la ora 8, 43 autovehiculul petentei se afla în vama B___, și cum acesta venea din A___, rezultă că a circulat un interval de timp semnificativ fără rovinietă.

Concluzionând, instanța a apreciat pretenția petentei de a se anula procesul verbal atacat ca fiind nefondată, fiind respinsă și cererea de înlocuire a amenzii cu avertismentul, întrucât s-a apreciat de către judecătorul fondului că nu poate fi de o gravitate redusă fapta de a circula fără achitarea tarifului de utilizare a infrastructurii rutiere, în ipoteza în care contravenientul este un transportator profesionist, ce a efectuat un transport de mare tonaj.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta ___________________ solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond în sensul înlocuirii sancțiunii principale a amenzii cu avertismentul.

Prin întâmpinare, intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinic și legală.

În motivare a susținut că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că procesul verbal de contravenție a fost temeinic și legal întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în materie referitoare la întocmirea acestuia, intimata precizând că petenta apelantă la momentul controlului nu a deținut rovinietă valabilă iar dovada ulterioară a achitării acestui tarif nu poate înlătura răspunderea contravențională a sa.

Intimata a precizat că se opune înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului întrucât petentei este de un pericol social ridicat reflectat și de cuantumul ridicat al sancțiunii pecuniare instituite de legiuitor în sarcina contravenienților.

În drept a invocat prevederile OG nr. 15/2002, OG nr. 2/2001, art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Prin procesul verbal CJACI061PJ nr. xxxxxxxxxx din data de 31.03.2015 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3000 lei, în baza art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002.

S-a reținut că, urmare a controlului efectuat în data de 27.03.2015 la ACI B___, DN1 km 642 + 200, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXX a circulat fără a deține rovinietă valabilă pe traseul A___ – B___ PTF.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie fiind expuse considerentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea soluției.

Prin apel petenta a solicitat reindividualizarea sancțiunii în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment.

Tribunalul reține că este de principiu că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate față de normele legale aplicabile, ceea ce duce la concluzia, că nu în toate situațiile se impune aplicarea de măsuri pecuniare. De asemenea sancțiunea juridică constituie un mijloc de prevenție a săvârșirii unor fapte , în contradicție cu obligațiile ce derivă din actele normative și ordinea publică.

Tribunalul reține și că sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, conform art.5 din OG nr.2/2001 modificată iar în conformitate cu art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic la contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.

Astfel că analizând sancțiunea aplicată prin procesul verbal prin prisma dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în sensul că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal Tribunalul apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului condițiile prevăzute de lege nefiind îndeplinite, reținându-se în acest sens că petenta a negat fapta și cu atât mai mult cu cât sancțiunea amenzii în cuantumul 3000 lei aplicat reflectă un pericol social ridicat asociat faptei de însăși legiuitor având în vedere și imperativul protecției căilor rutiere împotriva utilizării fără plata taxei prevăzute de lege , Tribunalul consideră contrar opiniei petentei că în cauză nu se poate aplica avertismentul acesta nefiind susceptibil de a îndeplini scopul preventiv și educativ preconizat de către legiuitor .

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat de petenta ___________________ împotriva sentinței civile nr. 3221 din 9.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petenta ___________________ cu sediul în A___, ____________________, jud. A___, având JXXXXXXXXXXXX, CUI RO16002164 și sediul procesual ales în A___, _____________________, ________________ împotriva sentinței civile nr. 3221 din 9.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 6.10.2015.

Președinte Judecător Grefier

L____ J___ I___ D____ D____ B______

Red I.D./Tehnored.D.B./26.10.2015

4 ex./2 ________________

Prima instanță : A____ O___

Se comunică:

Petentei apelante ___________________ – cu sediul procesual ales în A___, _____________________, ________________

Intimatei C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj - cu sediul în Cluj-N_____, _____________________, jud. Cluj