Tribunalul M____ – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA Nr. 57/2016

Ședința publică de la 15 Ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE R_____ I_____ T____

Judecător A______ M____ A______

Grefier E____ S______ I_____

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta B_________ SRL împotriva sentinței civile nr. 623 din 6.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M____.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.

În baza art. 482 Cod de procedură civilă, coroborat cu art.131 Noul Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.

Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul constată că apelul este motivat și declarat în termen.

Instanța constată că cererea de apel formulată în prezenta cauză este legal timbrată.

Având în vedere că nici prin cererea de apel și nici prin întâmpinare nu s-au solicitat administrarea altor mijloace de probă, precum și prevederile art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va reține cauza spre soluționare pe baza celor invocate la primă instanță.

TRIBUNALUL

1. OBIECTUL APELULUI.

Prin sentința civilă nr.623 din 6 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta B_________ SRL în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C______.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.

Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ce privește semnătura agentului constatator, petenta a învederat că, de vreme ce actul sancționator nu constituie un înscris electronic, el nu poată o semnătură electronică valabilă.

Conf. art. 4 punctele 2 și 3 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. Faptul că procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenienților pe suport de hârtie si nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenție nu este valabil ca înscris electronic. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator (fila 23 din dosar), certificat care are menirea tocmai să ateste faptul că agentul constatator din cadrul intimatei are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenție pe care le întocmește.

Potrivit art. 7 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

În cauză procesul verbal a fost semnat electronic, conform prevederilor Legii 455/2001 și H.G. 1259/2001 de către A_____ C_____ N______, cu certificatul nr. 20:06:05:16:70:04:03:01:ae:85 din 23.12.2011 emis de Certsign S.A., fiind depus la dosarul cauzei certificatul calificat privind titularul și autorizația de control. Așadar, agentul constatator a acționat în baza unui certificat calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Ori, potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.

Pentru aceste motive, criticile petentei privind absența semnăturii agentului constatator nu pot fi reținute.

În ce privește temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, reținem că art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002 prevăd: „(1) Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. (2) Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2.”

Observăm, în primul rând, faptul că petenta nu contestă că ar fi circulat la data menționată pe drumul respectiv fără a avea rovinieta valabilă, și nici nu propune probe cu care să dovedească o stare de fapt diferită. Acest lucru, necontestat de către petentă, este dovedit și de planșa fotografică (f.17), care evidențiază și numărul de înmatriculare al autoturismului petentei.

Aspectele învederate de dânsa, privind absența, din cuprinsul actului sancționator , a unor date de natură a justifica anularea acestuia, raportat la dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, nu se confirmă, de vreme ce anularea ar putea fi justificată de probarea unei vătămări ce nu s-ar putea în altă modalitate decât prin anularea actului; ori petenta nu a indicat, și nu a probat, o asemenea vătămare în cadrul prezentului dosar.

Apoi, în ce privește tariful de despăgubire despre care petenta face vorbire, observăm că prin actul sancționator nu s-a stabilit un asemenea tarif.

Prin urmare, în ce privește legalitatea și temeinicia procesului verbal atacat, criticile aduse de petentă nu se confirmă, impunându-se respingerea cererii de anulare a actului sancționator întocmit de agentul intimatei.

Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi. Astfel, instanța constată că sancțiunea aplicată este încadrată în limitele prevăzut de lege, față de conținutul juridic al faptei și a împrejurărilor în care a fost săvârșită.

2. CEREREA DE APEL.

Împotriva acestei soluții a formulat apel apelantul B_________ SRL.

Acesta a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.

În motivare, apelantul a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece procesul verbal nu este semnat de agentul constatator iar semnătura electronică nu este valabilă.

III. POZIȚIA INTIMATULUI.

Intimatul a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului.

IV. ANALIZA MOTIVELOR DE APEL.

Examinând apelul formulat, se constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin Procesul verbal ________ 14 nr. xxxxxxx/4.08.2014, petenta a fost sancționată contravențional în baza art. 8 alin. 2 din OG 15/2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de 20.03.2014, pe DN 15 km 60+675, pe raza localității R____, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, aparținând B_________ S.R.L. , cu domiciliul/sediul în M____ _____________________ _____________________ surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.

Procesul verbal nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, dar instituția din care face parte acesta a arătat că acest proces verbal a fost semnat prin semnătura electronică a agentului, confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator.

Totuși, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia în interesul legii 6/2015 a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică extinsă.

Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.

În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.

A doua chestiune necesar a fi dezlegată vizează aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

După cum s-a precizat anterior, textul în discuție reglementează un caz de nulitate absolută a procesului-verbal, determinat de lipsa unui element procedural esențial.

Înalta Curte consideră că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Nu se poate aprecia că, prin imprimarea procesului-verbal pe suport hârtie și comunicarea persoanei sancționate contravențional în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, având mențiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, se poate acoperi nulitatea absolută, întrucât, de principiu, o astfel de nulitate nu poate fi înlăturată, elementul lipsă fiind considerat de lege esențial.

În acest context nu poate fi reținut argumentul de interpretare juridică prezentat în cadrul celei de a doua orientări jurisprudențiale potrivit căruia art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât, conform principiului ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi semnat și prin aplicarea semnăturii electronice.

În primul rând, principiul legalității impune o interpretare strictă a normei juridice, astfel încât rezultatul interpretării să fie concordant cu voința legiuitorului.

În al doilea rând, astfel cum s-a demonstrat anterior, prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, voința legiuitorului a fost aceea ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă o atare posibilitate prin care să valideze practica administrativă analizată și în privința proceselor-verbale încheiate, în condițiile art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, de personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., ar fi prevăzut, în cuprinsul acestui act normativ, o soluție similară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 prevederilor art. 43 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care consideră valabil actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, chiar dacă nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinesc celelalte cerințe legale aplicabile în materie.

Este adevărat că semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport hârtie și, în plus, aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul său, însă aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.

În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem, este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator (in solemnibus forma dat esse rei).

În concluzie, Înalta Curte reține faptul că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

În aceste condiții, tribunalul constată că procesul verbal de contravenție nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât, în temeiul deciziei în interesul legii 6/2015, va constata că acesta este lovit de nulitate absolută și se impune a fi anulat.

In temeiul art. 453 al. 1 din codul de procedură civilă, intimatul va plăti apelantului suma de 40 lei, reprezentând cheltuieli de judecata (taxe de timbru în primă instanță și apel).

Față de aceste considerente, in temeiul art. 480 al. 2 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei nu este legală, iar motivele de apel invocate sunt întemeiate, tribunalul va admite apelul, va schimba sentința atacată, în sensul ca va admite plângerea contravențională și va anula procesul verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de B_________ SRL, înregistrată la ORC M____ sub nr. J XXXXXXXXXXX, cu domiciliul procesual ales în Tg. M____, ________________________, _____________, județul M____, împotriva sentinței civile nr. 623 din 6.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M____.

Schimbă integral sentința de mai sus în sensul că:

Admite plângerea contravențională formulată de petentul apelant.

Anulează procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx/4.08.2014.

Obligă intimatul să plătească apelantului suma de 40 de lei, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15.01.2016.

Președinte, R_____ I_____ T____		Judecător, A______ M____ A______
	Grefier, E____ S______ I_____

Jud. fond, C_______ C______

Red.-T.R.I.

Tehnored.-S.E.I. - 22.02. 2016/4 exemplare