R O M Â N I A

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi xxxxx/2012)

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIE Nr. 451/2013

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013

Completul constituit din:

Președinte I____ O___

Judecător M____ R_______

Judecător A______ M____ A______

Grefier T______ R____

Pe rol judecarea recursului în C_________ administrativ și fiscal privind pe recurent C_____ C_______ G_______ împotriva sentinței civile nr. 1299/09.10.2012, ca neîntemeiat.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul petent C_____ C_______ Ghorghe.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța procedează la verificarea identității recurentului care se legitimează cu CI ________ nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx.

În baza art. 159 indice 1, alin. 4 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.

Se constată că recursul a fost declarat și motivat la data de 27.11.2012, iar sentința a fost comunicată recurentului la data de 09.11.2012, potrivit procesului verbal de comunicare aflat la fila 31 dosar de fond.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG nr. 2/2001.

Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de recurs și având în vedere termenul de recurs reglementat prin dispozițiile art. 301 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 41 și art. 36 din O.G. nr. 2/2011, Tribunalul constată că recursul este declarat și motivat în termen.

Recurentul arată că nu mai are alte cereri de formulat, sau probe de propus.

Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fond.

Recurentul solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate și anulării procesului verbal în baza căruia a fost sancționat contravențional și i s-a reținut permisul de conducere.

Învederează faptul că argumentele invocate pentru modificarea sentinței civile atacate sunt redate în cuprinsul recursului depus la dosar (filele 2-3).

Recurentul mai învederează faptul că în locul unde a efectuat manevra de depășire marcajul de delimitare a benzilor nu indica faptul că depășirea ar fi interzisă și nu a observat existența vreunui indicator „Depășirea interzisă”. M__ mult, vehiculul pe care l-a depășit se deplasa cu o viteză mult sub limita legală, iar în același loc în care a efectuat manevra de depășire, în același moment cu el, un alt autovehicul a efectuat manevră de depășire a aceluiași vehicul, fără a fi însă oprit de organele de poliție.

Instanța reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1229 din 9 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Reghin, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul C_____ C_______-G_______ în contradictoriu cu intimatul I__ M____, s-a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat, în cuantum de 280 lei cu cea a avertismentului și s-a menținut sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/06.07.2012.

Împotriva acestei hotărâri petentul a declarat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție atacat.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul petent arată că instanța de fond a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, însă a menținut sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere al recurentului petent.. Recurentul susține că din moment ce instanța de fond a înțeles să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, aceasta a constatat că pericolul social al faptei este redus, astfel încât nu se poate menține sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, sancțiune aplicabilă unor fapte care prezintă un grad de pericol social ridicat.. Petentul recurent susține în continuare că în locul unde a efectuat manevra de depășire nu se indica faptul că depășirea ar fi interzisă și că nu a observat existența vreunui indicator „Depășirea interzisă”. R_________ mai arată că autovehiculul pe care l-a depășit se deplasa sub viteza minimă legală și că în același moment un alt autovehicul a efectuat aceeași manevră de depășire, fără a fi oprit de organele de poliție. Recurentul critică apoi probele administrate de instanța de fond, arătând că nu a participat la cercetarea la fața locului efectuată de instanța de fond și că martorul propus de recurent nu a fost audiat.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin raportare la motivele de recurs invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac conform art.304 ind.1 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Susținerile recurentului cu privire la lipsa elementelor faptei contravenționale reținută în sarcina sa, sunt nefondate.

Existența contravenției prevăzută de art.100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 coroborat cu art.120 alin.1 lit.h din HG 1391/2006 este dovedită cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 20 septembrie 2012 (fila 17), judecătorul de fond constatând nemijlocit existența elementelor de fapt redate în procesul-verbal de contravenție și în raportul agentului constatator (existent la fila 12 dosar fond). S-a reținut în procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului efectuată de judecătorul de fond, că în dreptul imobilului cu nr.administrativ 35/A este amplasat indicatorul „Depășirea interzisă”, iar în dreptul imobilul cu nr.administrativ 315 există indicatorul „Sfârșitul interzicerii de a depăși”. S-a mai reținut că în dreptul imobilului cu nr.administrativ 47 din localitatea B_____ există marcaj longitudinal cu linie continuă, iar pe sectorul de drum dintre imobilele de la nr.administrativ 35/A și 315 există linie continuă care pe alocuri este ștearsă.

La termenul de judecată din data de 21 august 2012 instanța de fond a adus în discuția contradictorie a părților administrarea acestui mijloc de probă, stabilind totodată în prezența petentului recurent, termenul pentru deplasarea la fața locului.

Petentul recurent prezent la acel termen de judecată, a fost de acord cu efectuarea cercetării la fața locului și a luat cunoștință de termenul fixat (fila 15 dosar fond), motiv pentru care neprezentarea petentului la fața locului nu atrage nulitatea acestui mijloc de probă.

La același termen de judecată din data de 21 august 2012, petentul recurent a indicat teza probatorie pentru martorul propus – și anume că manevra de depășire era necesară deoarece autovehiculul din fața lui se deplasa foarte încet (fila 15 dosar fond).

Critica recurentului referitoare la cele măsura dispusă de instanța de fond la termenul de judecată ulterior, în sensul revenirii asupra dispoziției de admitere a acestei probe (încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2012 – fila 19) nu este de natură a atrage anularea procesului-verbal de contravenție. Suntem în prezența unei probe propusă de petent pentru lămurirea unor împrejurări în circumstanțiere, care nu se mai impune a fi administrată în condițiile în care prima instanță a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.

Cu privire la critica referitoare la nelegalitatea sancțiunii complementare a avertismentului așa cum reține prima instanță, legiuitorul a impus imperativ și sancțiunea complementară care operează de drept, ori de câte ori se constată întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale mai sus amintite.

Tribunalul constată că prin dispozițiile 100 alin.3 din OUG 195/2002, cu referire la fapta contravențională prevăzută de art.100 alin.3 lit.e, legiuitorul a stabilit în termeni neechivoci inclusiv durata acestei sancțiuni complementare („…aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul… a faptei” ), această formulare fiind de natură să excludă exercitarea unui drept de apreciere al judecătorului. Judecătorul este ținut să aplice textul de lege și să dea eficiență voinței legiuitorului.

Prevederile OG 2/2001 stabilesc într-adevăr, cu caracter de principiu că sancțiunile se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei, existând așadar o marjă de apreciere atât pentru agentul constatator cât și pentru instanță, de natură să determine o corectă individualizare a sancțiunilor concret aplicate.

În cazuri derogatorii legiuitorul a intervenit imperativ, iar la momentul la care a incriminat anumite fapte contravenționale, în aprecierea gradului de pericol social abstract, a decis asupra sancțiunilor aplicabile.

În acest sens sunt și dispozițiile legale analizate în prezenta cauză, legiuitorul impunând aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 3 luni, pe considerente ce țin de gradul de pericol social abstract, apreciat ca atare la momentul incriminării contravenției și care nu face obiectul aprecierii instanțelor judecătorești.

Sancțiunea complementară raportat la actul normativ care o instituie este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera acțiuni care pun în pericol siguranța circulației.

Această sancțiune complementară se justifică în condițiile în care ține cont de tipul contravenției și are în vedere necesitatea prevenirii faptelor care aduc atingere unui interes general. Raportat la valoarea socială ocrotită prin incriminarea acestui tip de contravenții, măsura are caracter rezonabil în condițiile în care este esențialmente temporară.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul formulat de recurentul C_____ C_______ G_______ (cu domiciliul în Cluj N_____, _____________________, _________________) împotriva sentinței civile nr. 1299/09.10.2012 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, ca neîntemeiat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2013.

Președinte, I____ O___	Judecător, M____ R_______	Judecător, A______ M____ A______
	Grefier, T______ R____

Redactat: I.O

Thred: 14.01.2014/R.T.

2 ex.